Ministerul Sănătăţii a introdus din 2023 o lista a substanţelor interzise şoferilor, pe care o actualizează periodic.
În această listă sunt cuprinse medicamente precum Nurofen, Codeină, Xanax, Diazepam, Tramadol și multe alte medicamente, inclusiv 70 de substanțe folosite de bolnavi cu depresie, anxietate sau alte probleme psihiatrice.
Specializat la Universitatea Manchester a Universității Oxford, Vlad Zaha cercetează abordările antidrog românești și se implică activ în diseminarea științei criminologice pentru publicul din România.
El spune că legislația nu distinge clar între influența și prezența în corp a substanțelor medicamentoase. Vlad Zaha susține că, spre deosebire de alte țări europene, România nu are limite minime ale substanțelor medicamentoase care pot fi găsite în sânge, dar care să nu influențeze capacitatea de a conduce.
„Problema principală cu drugtestele acestea este că Poliția Română efectuează teste pe șosele fără a avea suspiciuni obiective că șoferul ar putea să fie sub influență. Deci, în jur de 80-90% dintre testele de pe șosele ies negative”, spune Vlad Zaha.
„Polițiștii români par să aplice testele aleatoriu și asta crește semnificativ șansele să depisteze particule irelevante”.
Expertul criminolog spune că în România lipseste o procedură clară pe care polițistul să o aplice în momentul în care oprește un șofer în trafic.
„În alte state, în special în Statele Unite ale Americii, sunt teste senzoriale, motrice, de exemplu, de a sta într-un picior, de a urmări un obiect cu privirea, de a-ți păstra echilibru, sau pur și simplu vizual sau conversațional, să zic așa”, explică Vlad Zaha, care spune că astfel polițistul își dă seama astfel dacă șoferul a consumat ceva.
Pe 11 noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție se va pronunța într-un caz al unui șofer care avea reziduuri de substanțe interzise în corp dar care nu se afla sub influența drogurilor.
Analizele arătaseră că șoferul avea 0,013µg de metabolit inactiv al cocainei. „Medicii legiști au argumentat în instanțele inferioare faptul că acelui șofer nu îi erau afectată capacitatea de a conduce pentru că pur și simplu, așa cum îi spune și numele, este metabolit inactiv benzoilegonina. Nu avea efecte asupra șoferilor”, spune Vlad Zaha.
1. Europa Liberă: Cât timp ești sub influența medicamentelor? Cât variază influența medicamentelor asupra șofatului?
Vlad Zaha: Aici depinde despre ce fel de medicamente vorbim. Și este foarte bine că m-ați întrebat cât durează influența și nu cât durează prezența în corp a substanțelor, pentru că în orice stat căruia îi pasă de măsuri legislative și guvernamentale adoptate, bazate pe știință, ne interesează cât ești afectat negativ de o substanță, cât timp ești sub influența ei dacă conduci și nu cât timp aceasta rămâne în corp. Iar cât timp are efect variază de la tratament la tratament.
Dacă vorbim de cele mai accesibile sau „banale” tratamente cum sunt cele pentru răceală, care conțin de exemplu substanța activă codeină – aceasta are efect timp de câteva ore, să zicem până la 4-6 ore, iar apoi se elimină din corp în decursul a 48 de ore.
Dacă vorbim de tratamente psihiatrice, de exemplu, cu amfetamine, șoferii care sunt tratați cu astfel de substanțe au nevoie de ele tocmai ca să poată să conducă. Adică ne referim la o influență pozitivă.
În alte țări, precum Marea Britanie, sunt tratamente și protocoale psihiatrice care permit șoferilor să șofeze pentru simplu fapt că ar fi mai periculos pentru șoferii cu ADHD care necesită tratament să conducă fără tratament.
Ce se întâmplă acum în România, în ultima perioadă, este faptul că autoritățile se concentrează mai degrabă pe reziduurile care sunt în corp și nu pe influență.
În aceste zile, așteptăm decizia Înaltei Curți care va veni în 11 noiembrie, decizie ce va stabili temporar, cel puțin, dacă România este o țară în care putem închide persoane pentru că au urme de medicamente în corp care nu-și mai produc efectul negativ sau dacă au urme de medicamente care își produc efect pozitiv ca să poți să conduci sau dacă suntem o țară la fel ca și partenerii noștri internaționali, unde cei pedepsiți sunt doar cei care merită asta, care se urcă la volan sub influență, fiind afectați negativ de substanțele consumate ilegal sau consumate legal, știind că nu pot să conducă.
2. Europa Liberă: De ce e important verdictul de pe 11 noiembrie?
Vlad Zaha: Pentru că Înalta Curte trebuie să se pronunțe dacă este îndeajuns să ai urme reziduale de substanță în corp pentru a fi considerat sub influență, chiar dacă raportul medicilor legiști spune că acele substanțe nu afectau negativ abilitățile de a conduce sau dacă a fi sub influență înseamnă doar ca substanța din corp să-ți fi afectat negativ capacitățile de a conduce luând în calcul și raportul și analiza medico-legală, și analizele și concentrațiile de substanță.
Înalta Curte se va pronunța asupra unui caz al unui șofer depistat cu 0,013µg de metabolit inactiv al cocainei.
Medicii legiști au argumentat în instanțele inferioare faptul că acelui șofer nu îi era afectat capacitatea de a conduce pentru că pur și simplu, așa cum îi spune și numele, este metabolit inactiv benzoilegonina. Nu avea efecte asupra șoferilor. Însă acesta a ieșit pozitiv la drugtestul de pe șosele și au fost depistate niște reziduuri de substanță în corp care nu-și mai produceau efectele.
3. Europa Liberă: Și atunci cât de relevante sunt drugtestele în cazul șoferilor?
Vlad Zaha: Cunoaștem oficial că anul trecut 38% dintre cele peste 3.000 de teste pozitive de pe șosele au fost infirmate de către analizele de laborator. Deci au fost fie false, fie pur și simplu niște cantități atât de infime încât nu pot fi descoperite.
Pentru unele substanțe, precum ar fi amfetamina, acest procent de fals pozitiv sau de rată de infirmare este 80%. Deci, dacă avem, să zicem, 1.000 de șoferi depistați pozitiv la anfetamine, 800 dintre ei nu erau de fapt sub influența anfetaminelor și nu erau de fapt vinovați.
Problema principală cu drugtestele acestea este că Poliția Română efectuează teste pe șosele fără a avea suspiciuni obiective că șoferul ar putea să fie sub influență. Deci, în jur de 80-90% dintre testele de pe șosele ies negative.
Asta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, testele acestea sunt făcute de rutină și nu după niște indicii rezonabile. Adică polițistul nu are minima instruire de a aplica testul pe șosele, doar dacă vede că șoferul nu e coerent, reacționează lent, nu-și poate păstra echilibrul sau, mă rog, nu poate urmări un obiect cu privirea. Ci polițiștii români par să le aplice testele aleatoriu și asta crește semnificativ șansele să depisteze particule irelevante.
4. Europa Liberă: Ce pregătire ar trebui să aibă un polițist rutier în privința substanțelor interzise?
Vlad Zaha: La momentul ordonanței 84 din vara trecută, fostul șef al Poliției Române Bogdan Despescu spunea public că nu toți șoferii vor fi testați antidrog și că trebuie să existe niște suspiciuni.
Dacă 90% dintre teste sunt negative este cumva ireal să ne gândim că au fost suspiciuni pentru toate aceste mii și zeci de mii de persoane, când, în final, abia 6 sau 7% din totalul lor au fost într-adevăr sub influență. Asta ne indică clar că nu există niciun fel de ghiduri sau pregătire în Poliția Română pentru a aplica corect mecanismul decizional.
La momentul actual nu avem astfel de ghiduri. În alte state, în special în Statele Unite ale Americii, sunt teste senzoriale, motrice, de exemplu, de a sta într-un picior, de a urmări un obiect cu privirea, de a-ți păstra echilibru, sau pur și simplu vizual sau conversațional, să zic așa.
Pe parcursul „examinării” de către polițist îți dai seama dacă acel șofer s-ar putea să fi consumat ceva care îi afectează negativ capacitarea [de a conduce].
5. Europa Liberă: Ce facem dacă suntem răciți și trebuie să luăm paracetamol și trebuie ne urcăm la volan? Cum dovedești că nu e o substanță interzisă?
Vlad Zaha: Din păcate, nu se poate. Au fost câteva voci în spațiul public care spuneau că dacă am avea, de exemplu, o trimitere sau orice fel de dovadă de la medic pe care o prezentăm agentului de poliție înainte sau după efectuarea testului, atunci am putea scăpa de tot parcursul lucrurilor de mers la analize, de dosare penale, de așteptat rezultate de la IML.
Acest lucru este fals. A fost confirmat și de Inspectoratul General al Poliției Române. Chiar dacă ai o hârtie de la medic și o arăți polițistului, parcursul tău rămâne neschimbat.
Dacă testul este pozitiv la oricare dintre substanțele de pe aparatul drugtest, atunci mergi la medicina legală, aștepți analizele de sânge și de urină și de acolo vezi ce se întâmplă.
6. Europa Liberă: Medicamentele pentru anumite boli cronice pot influenţeaza capacitatea de a conduce autovehicule. E mai corect să spunem polițistului că suntem cardiaci sau diabetici, de exemplu?
Vlad Zaha: Din păcate, polițistul de pe șosele nu are niciun fel de mână liberă raportat la ce îi spunem noi despre istoricul nostru medical, pentru a justifica să nu facem un test de antidrog pe șosele. Polițistul de pe șosele nu poate să facă nimic în sensul ăsta.
Cine poate să facă ceva în sensul ăsta este Guvernul – prin ordonanță de urgență, ordin de ministru sau hotărâre de guvern – sau Parlamentul, prin legi. Și specific pentru astfel de tipuri de afecțiuni, fie că vorbim de afecțiuni psihiatrice, fie că vorbim de diferite tipuri de afecțiuni cronice, trebuie dezvoltate protocoale medicale care să-ți permită sau să nu-ți permită foarte clar să conduci bazat pe ce tip de afecțiune.
Și asta nu înseamnă că acum dăm o lege sau o hotărâre de guvern în care nu mai lăsăm pe nimeni să conducă [dacă a luat orice] medicament, pentru că asta ar fi o lege împotriva oamenilor. Prin legile antidrog de pe șosele ar trebui să cauți să protejezi oamenii și societatea, nu să lași milioane de șoferi fără mașini sau cu dosare penale.
E nevoie de niște limite terapeutice, așa se numesc ele, care sunt defalcate pe aproape toate tipurile de medicamente, care sunt defalcare în alte țări, și în studii ale Agenției Europene Antidrog. Adică există acele limite.
7. Europa Liberă: Care ar fi un model de bună practică în privința testării antidrog la șoferi?
Vlad Zaha: În primul rând, trebuie să existe o procedură clară, care să poată fi consemnată și olograf de către polițist la momentul opririi în trafic. Bineînțeles, polițiștilor să li se ofere antrenamentul necesar și resursele necesare pentru a putea aplica un astfel chestionar sau o semi-examinare, dacă vrem să îi zicem așa. În care să ia rând pe rând dacă șoferul este coerent, dacă are echilibru, dacă poate conversa cu el, dacă ceva pare în neregulă.
Când trage linie pe acel formular decidem sau nu dacă aplică drugtestul pe șosele. Dacă îl aplicăm și bineînțeles iese pozitiv, mergem atunci la medicină legală sau la o unitate spitalicească.
Din nou spun, a fi sub influență trebuie să însemne clar afectarea negativă a abilităților de a conduce, nu doar simpla prezență a unei substanțe.
Interesant de menționat aici: este clar pentru toată lumea din această țară că condusul sub influența oricăror substanțe psihoactive care îți afectează negativ abilitățile a conduce, că vorbim de alcool, că vorbim de tot felul de tipuri de droguri, trebuie pedepsit.
Însă dacă ne uităm pe datele statistice oficiale din buletinul siguranței rutiere al Poliției Române, disponibil online, și facem un simplu calcul, vom vedea că, în o medie, în ultimii ani, doar unul dintr-o mie de accidente de pe șosele este produs de șoferi „drogați”.
De la alcool mor peste 200 de oameni în fiecare an, deci aproape unul pe zi sau unul la două zile. De la droguri a fost unul cam la 100 de zile. Sau, de exemplu, în anul 2021, n-a fost nimeni.
Deci trebuie trasă o linie foarte clară între ce vrem să facem cu legile noastre naționale, care este realitatea, magnitudinea fenomenului, care sunt, de fapt, problemele și tensiunile din statul român referitor la aplicarea pedepselor pentru cei care comit astfel de infracțiuni de condus sub influența drogurilor.
În momentul când trecem la acest discurs de toleranță zero absolută, fără niciun fel de limite de laborator, fără niciun fel de procedeu de selectare a șoferilor cărora le facem testele pe șosele, cu trecerea a tot mai multe medicamente înspre control extrem de strict, cu prescripții speciale pentru care îți trebuie trimitere la medici specialiști, atunci facem mai mult rău decât bine.
România are cele mai mari pedepse împotriva condusului sub influență din Uniunea Europeană. Asta este o realitate. Este până în șapte ani de închisoare pentru conducere sub influență, varianta agravantă. Iar pentru decese cauzate pe șosele se poate ajunge la ani grei de închisoare.
Faptul că se pare că nu se întâmplă asta în niște cazuri extrem de mediatizate, cu multe controverse în jurul lor, nu ține de milioane de șoferi care ar avea de suferit în România.
8. Europa Liberă: De exemplu, un șofer a fost săptămâna trecută în Olanda, unde consumul e legal, și a fumat marihuana, iar săptămâna asta conduce în România. Mai e relevant pentru drugtest? Ar trebui reglementată în vreun fel asta?
Vlad Zaha: Sigur că este relevant. Un astfel de caz aproape sigur sau cel mai probabil ar ieși și pozitiv și la drugtestul de pe șosele și la analizele de sânge, ceea ce înseamnă, bineînțeles, pedeapsă cu închisoare, cum am spus, până în șapte ani de închisoare, chiar dacă tu nu mai ești sub influența substanței de șase-șapte zile. Și asta trebuie reglementat. Și asta se recomandă în majoritatea studiilor internaționale și de către Agenția Europeană pentru Droguri – să punem niște limite minime de laborator.
Și aici nu mă refer ca și la alcool. La droguri, limitele nu sunt ca și cum consumi o țigaretă cu marihuana acum șase ore și știi că limita o să scadă peste acele șase ore. Nu, la drogurile clasice vorbim de nanograme pe mililitru, adică particule, fracțiuni de substanță care n-au niciun corespondent cu limitele de la alcool.
Și rolul acestor praguri de nanogram pe mililitru, cum este în Olanda de 3ng/ml sau Belgia, Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Noua Zeelandă de un nanogram pe mililitru, este să scutească tocmai șoferii despre care putem ști, cu toată certitudinea științifică disponibilă, că nu mai sunt afectați de acea substanță.
Asta nu înseamnă în niciun caz că ar scăpa vreun inculpat din cazurile celebre de la noi, din România. Limitele cu care au fost prinși unii dintre cei pe care îi mai vedem la televizor sunt chiar și cu 25 de ori mai mari decât ce propunem noi.
9. Europa Liberă: Ce se întâmplă în Anglia atunci când un șofer îi spune polițistului că a luat paracetamol pentru că e răcit? Care a procedura în cazul drugtestelor pentru șoferi?
Vlad Zaha: Reglementările în Anglia sunt destul de permisive pentru multe substanțe, în special datorită a acestor praguri terapeutice de care povesteam. Ei au praguri de opt ori mai mari pentru morfină decât media țărilor din Europa. Dacă media din Europa este undeva la 10 nanograme pe mililitru de morfină, în Marea Britanie este 80. Dacă la amfetamine limitele din Europa sunt de 20 de nanograme pe mililitru, în Marea Britanie sunt de 250 de nanograme pe mililitru.
Deci societatea din Marea Britanie cumva a internalizat faptul că substanțele sunt parte a omenirii, adică majoritatea drogurilor pe care le tot vedem la știri derivă din medicamente sau sunt chiar medicamente, dar deturnate din circuitul legal al medicamentelor.
De exemplu, amfetaminele – ele pot să fie și droguri ilegale sub numele de SPEED, pentru se consumă de obicei la petreceri – dar pot să fie și substanțe terapeutice pentru ADHD.
Marea Britanie are reglementat științific cu limite mari ce este permis, ce nu este permis bazat pe sute de studii de risc, pe analize toxicologice, pe date statistice cum era înainte, cum este după. Primează sănătatea pacienților, nu modelele de toleranță zero cum e în România.
10. Europa Liberă: Există și alimente care pot lăsa șoferii fără permis. La ce să fie șoferii atenți?
Vlad Zaha: Fie că vorbim despre filozofia de medicamente – că vorbim despre cele de răceală sau cele prescriptibile – fie că discutăm de filozofia de mâncare, cred că primează în primul rând sănătatea, bunăstarea, viața de zi cu zi a omului intreprinsă fără un stres constant.
Adică eu percep în momentul de față că se pune de la nivel guvernamental mai mare accent pe protejarea testelor antidrog decât pe protejarea sănătății sau bunăstării românilor.
Și de asta cel puțin pe formulările de genul „medicamentele care pot da rezultat fals pozitiv la testul antidrug” eu sunt împotriva acestora, pentru că oamenii ar trebui să-și ia tratamentele exact așa cum le spune medicul.
Dacă ești într-o fază a tratamentului în care poți să conduci cu medicația prescrisă de medic, nu trebuie să o oprești în niciun caz pentru niște teste de pe șosele care mai degrabă nenorocesc.
Și la fel și pentru alimente – am putea vorbi de o uriașă gamă – de la covrigi cu mac, la gumă de mestecat, la energizante. Însă ce spun eu și colegii mei care sunt cadre medicale, fie că vorbim de nutriționiști sau de psihiatri sau alte specializări, este să nu îți modelezi viața după testul antidrog și să ți-o continui medical după cum o zice medicul și, personal, poți să mănânci orice dorești.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
