Bogdan Glăvan susține că veniturile bugetare au crescut cu circa 20% în primul trimestru, bani care vin preponderent din inflație, din faptul că se aplică taxe la prețuri mai mari, iar populația și firmele sunt decapitalizate, practic plătesc mai multe dări către stat. Statul ia acești bani și își permite să cheltuiască în continuare.
Ce e periculos și trist e că Guvernul nu aduce în echilibru cheltuielile și veniturile nici măcar în acest context inflaționist, subliniază economistul. Dacă inflația e lăsată să explodeze, să se transforme în hiperinflație, atunci vor fi consecințe grave asupra economiei reale, pentru că va descuraja profund investițiile și producția.
Cât privește dobânzile mari, profesorul spune că această creștere mare se va transfera treptat în rate mai mari, nu dintr-odată. Abia mai târziu anul acesta și anul viitor populația cu credite de consum sau ipotecare va ajunge să conștientizeze boala de care suferim, susține Glăvan.
BNR lasă senzația că inflația e precum o ploaie, dar inflația e un fenomen politic, e rezultatul unei politici intenționate, e o politică și statul profită de pe urma ei, mai spune profesorul.
1. Rata anuală a inflaţiei a urcat la 13,8% în luna aprilie a acestui an, de la 10,2% în luna martie. Cum am ajuns aici? De ce această inflație?
Bogdan Glăvan: Am ajuns cu turma, pentru că valul inflaționist este global. România a importat-o, în principal, la fel cum am importat și boom-ul din anii 2000. E un fenomen importat, în bună măsură. E mare și în SUA, Germania, Olanda, peste tot. Nu puteam face o excepție, însă, instituțiile publice românești, Guvernul, BNR, în loc să frâneze, să compenseze cumva inflația, au contribuit la ea, au accelerat-o. Chiar și în ceasul al 12-lea nu fac nimic.
Guvernul nu face nimic pentru a combate inflația. E nevoie să ducă o politică anti-ciclică, să nu mai cheltuiască atât de mult. Cheltuielile sunt benzina pe acest foc, trebuie să frâneze cheltuielile publice. BNR face prea puțin.
Guvernul nu face nimic pentru a combate inflația. E nevoie să ducă o politică anti-ciclică, să nu mai cheltuiască atât de mult. Cheltuielile sunt benzina pe acest foc, trebuie să frâneze cheltuielile publice.
BNR face prea puțin. S-a mișcat cu întârziere, a frânat foarte greu creșterea creditului și a masei monetare. Trebuia să acționeze mai rapid, să oprească dobânzile mai iute. Este stimulentul, pârghia pe care BNR o are pentru a descuraja creditarea, cheltuiala din economie.
E ca atunci când suferi de o boală și doctorul îți prescrie o dietă. La fel și aici, economia e bolnavă și trebuie să îi dăm o dietă, să nu mai ai acces la bani ieftini, nu trebuie să mai cheltuiești în neștire. Așa, doar întreții inflația. BNR trebuia să prescrie această dietă, trebuia să limiteze volumul creditării. Dar, BNR a acționat și acționează lent și slab.
Inflația, fiind cunoscută sub eticheta de impozit ascuns, are și părți bune. Un impozit înseamnă redistribuire, iei de la unii, ca să dai la alții. Exact așa funcționează și inflația. Ia de la toată lumea, scade puterea de cumpărare a tuturor celor care folosesc bani, însă, pe de altă parte, Guvernul încasează taxe mărite din pricina inflației și își permite să cheltuiască mai mult, să întrețină instituții falimentare. Ei sunt beneficiarii. Le convine situația.
Guvernul vine și te minte frumos, fiind un impozit ascuns: cresc prețurile, dar nu din vina mea, din cauza războiului, petrolului. E foarte ușor să păcălești cetățenii cu acest impozit ascuns, în vreme ce tu îți realizezi mendrele.
Veniturile bugetare au crescut cu vreo 20% în primul trimestru, bani care vin preponderent din inflație, că nu au crescut producția și vânzările cu 20%. Cea mai mare parte a venit din faptul că se aplică taxe la prețuri mai mari. Deci, populația și firmele sunt decapitalizate, practic plătesc mai multe dări către stat. Iar statul ia acești bani și își permite să cheltuiască în continuare.
Inflația nu poate continua la infinit, dar se va opri foarte târziu, când a distrus tot. Să ne uităm cum a reacționat SUA, de acolo de unde a și plecat tăvălugul inflaționist. SUA duce o politică contra-ciclică, mărește dobânzile și avertizează de multă vreme asupra scumpirii creditului și nu mai injectează bani în piață, iar dolarul se apreciază, se instituie o corecție în toate domeniile, pe burse, în comerț, peste tot. Au apăsat pe frână.
Asta trebuia să facem și noi, dar ne-am mișcat foarte lent și ne mișcăm lent. Absența reacției nu face decât să agraveze problema și să o prelungească.
2. Vine recesiunea? E o situație periculoasă?
Bogdan Glăvan: Recesiunea nu are cauze inflaționiste, dar, dacă e lăsată explodeze, să se transforme în hiperinflație, atunci vor fi consecințe grave asupra economiei reale, pentru că va descuraja profund investițiile, producția. Dar, nu inflația e principala cauză a declinului economic, ci e vorba de o trezire la realitate.
Am crezut că ne putem bucura de resurse foarte ieftine multă vreme, ceea ce nu e adevărat și nici sănătos, fără ca prețul resurselor să fie la cote nemaiîntâlnite. Prețul petrolului e chiar mic astăzi față de cum era acum 10-15 ani.
Aceste resurse nu fac față cerințelor de azi. Ne trezim la realitate. Nu cred că perspectiva unei crize serioase, profunde e marele pericol, ci prelungirea inflației.
3. România e în fruntea țărilor UE când vine vorba de deficitul bugetar. Pare că Guvernul știe ce face?
Să fii într-un an cu o inflație atât de mare, să câștigi atâția bani la buget și să nu fii în stare să reduci în mod substanțial deficitul bugetar, așa ceva este, într-adevăr, nemaipomenit, rar întâlnit.
Bogdan Glăvan: Guvernul nu-și face temele. Nu progresează deloc. Mereu ni s-a spus să ducem politici sănătoase. Nu poți trăi și pe datorie și să ai și inflație mică. Nu se poate. Cel mult, poți păcăli lumea o vreme, dar, pe termen lung, nu se poate.
Orizontul de timp al politicienilor e foarte mic. Nu-i interesează. Vedem cât durează un guvern în România. Cine ar fi interesat să își bage pielea la saramură, să le spună oamenilor ce reforme trebuie făcute? Pentru ce? Câtă vreme e foarte limpede că nu poate dăinui niciun asemenea efort constructiv.
Nici populația, în mare măsură, nu susține aceste reforme. De-asta Guvernul nu face nimic, crede că merge și așa. E singura cale prin care își mai poate prelungi viața, un an, poate doi. Și, după ei, potopul.
4. Bugetul pe 2022 a fost construit pentru o creștere economică de 4,6% și un deficit de 5,84%. Toate țintele sunt ratate.
Bogdan Glăvan: Toate țintele sunt ratate din două motive. Sunt prost fixate din capul locului, nu sunt realiste pentru că nu avem capacitatea administrativă, profesională, nu există competența necesară de a trasa bugete. Uitați-vă cât ne-am chinuit cu PNRR. Deci, nu suntem în stare. Și ratăm țintele pentru că nu ne pasă de ele, de fapt.
S-au lăudat la începutul anului. Evident că nu și-au putut asuma un deficit astronomic. Ce e periculos și trist e că Guvernul nu aduce în echilibru cheltuielile și veniturile nici măcar în acest context inflaționist. Guvernul e beneficiarul inflației, ne-am aștepta să ajungă la un echilibru cheltuieli-venituri. Dar nu se întâmplă. Este uluitor. Vorbim de un amestec de incompetență cu rea voință. Să nu uităm că, odată ajuns la putere, ești foarte tentat să îți răsplătești clientela politică, să faci proiecte pentru primarii care te-au susținut și așa mai departe.
Să fii într-un an cu o inflație atât de mare, să câștigi atâția bani la buget și să nu fii în stare să reduci în mod substanțial deficitul bugetar, așa ceva este, într-adevăr, nemaipomenit, rar întâlnit.
5. BNR spune că inflația ar urma să scadă abia prin 2023. Așa va fi?
Bogdan Glăvan: Dacă nu a putut face o estimare realistă acum 6 luni, acum 3 luni, e greu de crezut, e speculativ să spunem că va scădea peste un an jumătate sau 2 ani. Mai vedem. E o afirmație foarte speculativă.
De ce să scadă peste 2 ani și nu anul acesta sau peste 5 ani? BNR lasă senzația că inflația e precum o ploaie. Inflația e un fenomen politic, e rezultatul unei politici intenționate. E o politică și statul profită de pe urma ei, că de-asta o implementează. Cine împiedică statul să ducă o politică anti-inflaționistă și să oprească inflația rapid? Nimeni. Deci, de ce să scadă peste 2 ani și nu astăzi?
Să vă dau un exemplu grăitor dintr-o situație mult mai gravă. La sfârșitul războiului din fosta Iugoslavie, când Serbia a trecut printr-o hiper-inflație, una dintre cele mai mari din istorie, lucrurile s-au liniștit instantaneu în momentul în care guvernul Serbiei a spus: gata, nu mai avem la ce să folosim dinarul sârbesc, că și-a pierdut complet valoarea, populația nu mai are încredere deloc în banii pe care îi producem noi și peste o lună vom trece la marca germană și practic au înlocuit dinarul cu marca germană. Atunci, în două luni, au avut deflație.
Deci, nu trebuie să vină cineva și să ne spună că o să scăpăm de inflație peste 2 ani, pentru că alții, în situații infinit mai grele, au scăpat de inflație în 2 luni. Putem scăpa de inflație oricât de repede dorim noi, important e doar să ne dorim.
6. Ce-ar trebui să facă populația?
Una dintre cele mai stabile relații din toată istoria economică e cea dintre pământ și bani, pentru simplul motiv că pământul nu se mai fabrică, tot acela este, așa va fi și peste 1.000 de ani. Pământul nu poate decât să își crească valoarea pe măsură ce banii și-o pierd.
Bogdan Glăvan: Populația e exploatată. Nu are ce să facă. Prețurile cresc treptat, unele mai mult decât altele.
Dacă știi că prețul la materii prime crește, dacă știi că anul acesta trebuie să faci o investiție sau ai de cumpărat niște bunuri de folosință îndelungată sau cauciucuri la mașină sau alte obiecte care presupun o producție industrială, consumul de materii prime care se scumpesc agresiv, atunci un lucru înțelept pe care poți să îl faci este să nu stai să aștepți să vină sfârșitul anului. Cumperi mai devreme, ca să nu suporți această inflație.
Una dintre cele mai stabile relații din toată istoria economică e cea dintre pământ și bani, pentru simplul motiv că pământul nu se mai fabrică, tot acela este, așa va fi și peste 1.000 de ani. Pământul nu poate decât să își crească valoarea pe măsură ce banii și-o pierd.
Cine are această oportunitate sau capacitate, își poate păstra o parte din avuție într-o formă imobiliară sau se poate gândi să cumpere mai devreme anumite proprietăți. Dar, marea parte a investițiilor de orice natură presupune un nivel înalt de îndatorare azi și atunci sunt foarte fragile, susceptibile la pierderi de valoare.
7. Creșterea mare a dobânzii cheie de către BNR, de 0,75 puncte procentuale. Cum a venit această măsură și de ce a luat-o?
Bogdan Glăvan: Este luată pentru că suntem parte a acestui carusel, a acestui fenomen global. În momentul în care, la centrul sistemului financiar global, unde este Banca Centrală Americană, cresc dobânzile, noi nu putem să le menținem jos. Asta n-ar face decât să ducă rapid la o devalorizare a monedei naționale și la creșterea mai rapidă a inflației aici.
Suntem legați cumva ombilical și la bine și la rău, desigur, cu o marjă de manevră. Nu suntem mimetici. Mimetici, de exemplu, sunt bulgarii. Bulgaria, având curs de schimb fix cu euro, nu își poate formula propria politică monetară. Nu are această libertate. Dobânzile sunt la ei foarte apropiate de ce este dobânda la euro. Nici în privința politicii bugetare, nici acolo nu au libertatea pe care o avem noi. Și acolo sunt încorsetați.
Noi ce-am făcut cu libertatea, în materie de politică bugetară? Ne-am bătut joc de ea, adică Guvernul a folosit independența în materie fiscal-bugetară pentru a îndatora țara. Dacă așa se întâmplă lucrurile, înseamnă că mai deștepți au fost bulgarii, care, în 1997, au introdus acest mecanism al cursului fix și de atunci au ancorat foarte bine și așteptările inflaționiste și dobânzile la ce se întâmplă în zona euro și, ca efect colateral, și execuțiile bugetare, care au fost mult mai serioase decât în România. Bulgaria nu are deficite de acest nivel.
8. Indicele ROBOR continuă să crească. E limpede că cei care au credite au motive de îngrijorare.
Bogdan Glăvan: Cei care au credite încă sunt fericiți. Segmentul corporate al societății românești, acest segment tânăr al populației, încă nu conștientizează cu ce ne confruntăm. Cei mai afectați sunt bugetarii, sunt pensionarii. Au salariile înghețate de trei ani de zile, timp în care inflația a tocat puterea de cumpărare și ce se întâmplă acum înseamnă o tăiere a salariilor, cum s-a întâmplat în timpul guvernului Boc. Pensionarii au venituri fixe și sunt dependenți de mila Guvernului. Aici e stresul mare. Aici se simt scumpirile foarte mult, aici se simt tensiunea și boala inflației.
Segmentul tânăr al populației va conștientiza atunci când va plăti cu adevărat rate mai mari. Dobânzile au început să crească, așa este, dar creșterea mare se va transfera treptat în rate mai mari, nu dintr-odată.
BNR crește azi dobânda cu 0,75% și ratele cresc la fel de mult tot azi? Nu. Vor crește în timp. Cine are împrumuturi în funcție de IRCC urmează să vadă. Cine are cu ROBOR vede deja și va continua să vadă. Abia mai târziu anul acesta și anul viitor populația tânără cu credite de consum sau ipotecare va ajunge să conștientizeze boala de care suferim.
9. Ce perspective avem?
Bogdan Glăvan: Contextul de acum e similar, apropiat cu cel din anii '60, '70. Banca Centrală Americană a emis bani în exces, am avut inflație accentuată și de criza petrolului. S-au emis bani pentru a anestezia repercursiunile introduse de scumpirea masivă a petrolului în anii '70.
Seamănă cu ce traversăm noi în ultimii ani. După care, în 1980, au inversat, pentru că inflația a ajuns la două cifre. Au spus stop, trebuie să refacem dolarul serios și să oprim inflația. Dobânzile crescuseră, vedem ce se întâmplă și astăzi și a urmat în 1982 o primă criză majoră a unui sector de bănci din America și, până în 1985, criza țărilor în dezvoltare, supra-îndatorate, în particular criza din America Latină, din Mexic, din Argentina.
Multe țări ale lumii s-au trezit peste noapte că dobânzile la care trebuie să-și refinanțeze datoriile sunt mult mai mari decât erau în anii 70. Și atunci s-au produs o sumedenie de falimente suverane.
Scenariul cel mai rău pe care îl putem avea este ca această paralelă, între episodul inflaționist de astăzi și cel din anii 70, să continue cu ce am trăit în anii 80, la început. Să ne așteptăm la dobânzi semnificativ mai ridicate la dolar, evident semnificativ mai ridicate și la leu. Acest lucru va ridica probleme foarte serioase de finanțare a bugetelor statelor, precum România.
Nu sunt motive de optimism nici în ceea ce privește dinamica economică fundamentală. Avem accidente istorice, precum războiul sau lockdown-ul din China, cine știe ce mai apare la anul. Nu sunt condiții care să ne predispună la optimism în ceea ce privește economia reală. Populația îmbătrânește.
Sunt numeroase motive de pesimism mai degrabă, nu de optimism. O asemenea criză bugetară, a datoriei publice, ar fi ceva foarte rău, cu adevărat, în România. Avem un sector public nereformat și care întinde coarda cum o întindeau țările sud-americane în anii '70, '80.
Sună cinic, dar un guvern machiavelic, dar bine intenționat pe fond, s-ar fi folosit de inflație ca să aducă cheltuielile cât de cât în linie cu veniturile, însă guvernul acesta nu dispune de un asemenea talent.
10. Ce-ați transmite Guvernului?
Bogdan Glăvan: Să plece acasă. În 2020, omenirea s-a confruntat cu pandemia globală, neanticipată de nimeni. În schimb, fenomenul din prezent a fost trăit în istorie de nenumărate ori. Mulți economiști au avertizat despre ce urmează să se întâmple.
Lucrurile nu se pot decât agrava dacă nu acționezi la timp asupra lor. Guvernul a ratat acest moment. Și nu doar acest guvern. Trebuia făcută modernizarea statului, nu s-a întâmplat. Nici acum nu se întâmplă nimic.
Sună cinic, dar un guvern machiavelic, dar bine intenționat pe fond, s-ar fi folosit de inflație ca să aducă cheltuielile cât de cât în linie cu veniturile, însă guvernul acesta nu dispune de un asemenea talent.
