De ce sunt noile contracte la gaze și electricitate mai scumpe și ce soluții au românii la îndemână

Românii cărora le expiră contractele la electricitate și gaze și care au sperat că vor obține oferte mai bune față de prețurile pe care le plătesc în prezent s-au înșelat. Ei primesc de la furnizori oferte cu tarife de câteva ori mai mari.

O ofertă trimisă de un important furnior de gaze și consultată de Europa Liberă arată că prețul final propus unui consumator este de 1,22 de lei kWh cu TVA inclus, în condițiile în care contractul semnat anul trecut a fost de 0,11 lei kWh plus TVA. Creșterea este de 11 ori.

Cauza principală pentru noile tarife o reprezintă în principal criza energetică, accentuată de războiul din Ucraina. O altă cauză provine, poate în mod paradoxal, în urma plafonării și compensării.

„În general, metoda plafonării este o metodă în care există tendința naturală a furnizorilor de a crește prețul. De ce? Pentru că există această șansă să obțină mai mulți bani decât ar obține pe o piață liberă. (...) De ce s-a ajuns la prețul acesta? Pentru că în momentul de față astea sunt prețurile în piață”, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

„Nu are miză ce prevede contractul”

Dacă în cazul electricității a fost impusă o valoare maximă care va fi decontată de stat de 1.300 de lei pe Megawatt/oră și mai multe praguri de consum, în cazul gazelor naturale nu există astfel de limite pentru consumatorii casnici.

Asta înseamnă că fiecare consumator va plăti doar 0,31 lei kWh la gaze, iar diferența, oricât de mare va fi ea, va fi suportată de stat.

OUG 119/2022, emisă și intrată în vigoare pe 1 septembrie, prevede aceste măsuri până pe 31 august 2023, însă noi modificări ar urma să fie aduse săptămâna viitoare în Parlament.

Zoltan Nagy, vicepreședinte al Autorității Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, accentuează ideea că toți consumatorii casnici beneficiază de plafonarea la gaze naturale: „Fără nicio excepție, indiferent cine e furnizorul, indiferent ce preț contractual are, beneficiază de plafonare”.

În plus, el afirmă că nu contează prețul din contract, dintre furnizori și clienții casnici: „E obligație pentru fiecare furnizor să factureze la prețul mediu ponderat de achiziție, lună de lună, la care se adaugă, așa cum prevede Ordonanța 27/2022, costurile de furnizare”.

Oficialul ANRE menționează că aceste costuri de furnizare sunt fixe: la gaze sunt 12 lei pe megawatt/oră (sau 1,2 lei la kilowatt/oră), la energie electrică sunt 73 de lei pe MWh (sau 7,3 lei pe kWh/oră).

„Și atunci, degeaba scrie în contract 2,7 lei, dacă prețul mediu de achiziție al furnizorului va fi, dau un exemplu, 1.000 de lei pe megawatt/oră sau un leu pe kilowatt/oră, se adaugă 73 de lei plus tarifele de transport, toate contribuțiile, TVA și acela va fi tariful”, mai spune Zoltan Nagy.

„Deci lună de lună, e foarte probabil ca prețul facturat să fie diferit și dacă prețurile în piață vor scădea obligatoriu și prețul din factura clientului trebuie să scadă. Practic, nu are miză ce prevede contractul și e valabil și pentru casnic și non casnic”, adaugă vicepreședintele ANRE.

Președintele Asociației Energia Inteligentă spune însă că statul va deconta diferența din facturile la gaze, singura limită fiind dată doar consumul clientului final, adică fiecare persoană de rând.

„Să spunem că un furnizor în momentul de față vine și facturează cu un preț, dau un exemplu, de 0,7 lei kilowatt/oră. 0,31 lei este ceea ce plătește efectiv consumatorul casnic, diferența o plătește statul. Luna următoare e posibil ca furnizorul să aibă un cost de 0,8 lei pe kWh, peste încă o lună un leu. Statul trebuie să-i achite această diferență. Nu există nicio limită, decât limita dată de facturile cu achiziția gazelor pe care le are consumatorul”, explică Dumitru Chisăliță.

Ce soluții au consumatorii

Odată primită oferta, clienții au câteva variante: să accepte tacit prelungirea contractului, să încerce obținerea unei oferte mai bune sau să treacă la alt furnizor.

De asemenea, inclusiv furnizorul poate alege să nu prelungească un contract, subliniază Dumitru Chisăliță, deoarece „legea creează obligații pentru furnizor doar pe timpul derulării unui contract existent”.

„Dacă ajung la scadență, practic nu mai există (obligații) și furnizorul poate să nu mai să mai încheie alt contract cu consumatorul. Există posibilitatea de prelungire printr-un act adițional, prin propunerea unui preț cu acceptare tacită. Adică i-am propus un leu la gaze, dacă nu-mi dă răspuns în 10 zile consider că în conformitate cu codul civil este acceptat prețul și ca atare contractul merge mai departe, chiar dacă omul nu l-a semnat și nu a zis da. Deci există o construcție juridică legală care permite să ajungem în situația asta”, spune expertul.

Alegerea unui alt furnizor

Clientul poate alege alt furnizor, atât la electricitate, cât și la gaze naturale, dacă nu este mulțumit de oferta primită.

Otilia Nuțu, analist în energie și infrastructură la Expert Forum, atrage atenția însă că acest lucru reprezintă o altă problemă a pieței, cauzată pe de o parte de energie, pe de altă parte de modul haotic în care a fost făcută legislația.

„Practic au rămas în picioare doar furnizorii foarte mari, s-a redus foarte mult concurența pe piața engros. Acum un an, doi pe pe acel comparator de tarife de pe site-ul ANRE (comparator electricitate / gaze naturale) vedeați mult mai multe oferte decât vedeți acum. Deci există odată efectul ăsta al reducerii concurenței”, spune experta.

Ea consideră că oferta se va restrânge și mai mult, afectând astfel concurența din piață.

„Iar din ce văd acum există și acestă tendință a statului să acapareze totul, că văd că Hidroelectrica se agită acum să cumpere CEZ Vânzare. Deci s-ar putea să ne trezim peste un an-doi, dacă se rezolvă vreodată criza asta de energie de la noi, că o să avem de ales între Hidroelectrica și Electrica”, adaugă Otilia Nuțu.

Când va scădea prețul energiei?

Specialiștii spun că singura soluție reală, cu efecte pe termen lung, pentru ajutarea consumatorilor și care va duce implicit la scăderea prețurilor este creșterea producției de energie.

„E prea puțină energie în piață față de cât se consumă, producem prea puțină energie. Dacă vrei să rezolvi problema, trebuie să găsești surse noi de producere de energie”, spune Otilia Nuțu, oferind ca exemple diversificarea surselro de energie regenerabilă: „Sigur, n-a plouat și n-a bătut vântul, dar a fost mai mult soare”.

Ea atenționează în acest context că România este codașă în UE când vine vorba de investiții regenerabile în anul în curs.

„Italia instalează 5 Gigawatts de solar anul ăsta și fără scheme de ajutor de stat, pur și simplu prin reducerea birocrației. Și în alte țări s-au instalat, la noi nimic”, adaugă Nuțu.

Când ar putea să scadă prețurile la energie? „Mi-e teamă că cu stilul ăsta de a face legislație, în timp ce toată Europa o să-și rezolve problema asta cu prețurile mari la energie în următorii doi ani, la noi se va permanentiza. Depinde ce facem, că dacă lucrurile se rezolvă în Europa, dar noi în continuare interzicem importurile s-ar putea să avem o problemă”, răspune Otilia Nuțu.

Riscurile plafonării

Și Dumitru Chisăliță spune că trebuie crescută capacitatea de producție, alte măsuri fiind „activități de etapă”, care pot fi luate într-o perioadă relativ scurtă.

În plus, președintele Asociației Energia Inteligentă atrage atenția că măsura plafonării și compensării nu poate să fie una pe termen lung.

„Eu pot să vin cu o plafonare pentru iarna următoare, dar nu pot să plafonez pentru doi ani de zile, pentru că o plafonare creează niște deranjamente foarte mari din punct de vedere comportamental, în primul rând din punct de vedere al comportamentului investițional”, spune expertul.

„În momentul în care prețul este plafonat, pe de o parte, jucătorii nu mai au bani să facă investiții. Asta înseamnă din start că anul viitor, peste doi ani de zile, peste trei ani de zile, voi avea mai puțin energie. Dacă voi avea mai puțină energie, înseamnă că cererea va fi și mai mare, ânseamnă că prețul va fi și mai mare”, afirmă el.

Chisăliță mai spune că plafonarea îl poate descuraja inclusiv pe consumator să consume mai puțin.

„În momentul în care prețul este plafonat, consumatorul n-are absolut niciun interes, de exemplu, de a dezvolta măsuri de eficiență energetică. N-am de ce să fac măsuri de eficiență energetică, dacă eu am un preț, să spunem, similar cu cel pe care l-am avut și anul trecut. Fac eficiență energetică într-o situație în care am ceva de câștigat sau mai puțin de pierdut, depinde cum pun problema. N-o să faci eficiență energetică dacă ai un preț mic”, explică el.