„Campionul industriei noastre petrochimice”. Așa s-a lăudat Todor Jivkov, liderul comunist de atunci al Bulgariei, când prima rafinărie de petrol a țării a început să opereze la Burgas, pe coasta Mării Negre, în 1963.
Șase decenii mai târziu, economia planificată a Bulgariei nu mai există, dar așa-numitul campion continuă să rafineze petrolul în benzină și alte produse petroliere. Nu este doar cea mai mare întreprindere energetică din Bulgaria, ci și din întreaga regiune a Balcanilor.
Un aspect cheie, totuși, s-a schimbat: proprietatea. Rafinăria de la Burgas nu mai este deținută exclusiv de statul bulgar, ci de gigantul rus în energie, LUKoil.
Potrivit ultimelor date, LUKoil Neftochim Burgas, așa cum se numește compania acum, are un succes uriaș, generând unul dintre cele mai mari venituri înregistrate ale unei companii din Bulgaria: aproape 40 de miliarde de euro (45,7 miliarde de dolari) în ultimii 15 ani. Compania domină piața bulgară, spune Comisia Antimonopol a țării, aproape toate vehiculele de pe drumurile din Bulgaria bazându-se pe combustibilul produs la rafinăria din Burgas.
Liderul comunist bulgar, Todor Jivkov, a deschis oficial rafinăria din Burgas în 1963.
Dar, în loc să își plătească taxele și impozitele statului, rafinăria deținută de compania rusească declară în mod regulat pierderi în Bulgaria. Cel puțin pe hârtie.
Din 2006 cel puțin, compania a raportat în mod regulat pierderi financiare anuale cu foarte puține excepții. În 2020, suma a fost de 500 de milioane de leva (292 de milioane de dolari). Fără profituri declarate, LUKoil nu poate plăti impozit pe venit statului bulgar.
Cât de mare e discrepanța dintre vânzări și profit este necunoscut pentru mulți oficiali bulgari.
„Zece ani fără profit, când ești un gigant pe piața bulgară... cum este posibil asta?” A întrebat recent Rumen Spetsov, șeful Agenției Naționale de Venituri.
În ultimele luni, ministrul de Finanțe și șeful agenției fiscale și-au intensificat criticile, cerând să se ia măsuri pentru a înlătura marea breșă fiscală despre care experții spun că implică o tehnică contabilă cunoscută sub numele de „prețuri de transfer”. Drept urmare, profiturile sunt transferate, pe hârtie, din Bulgaria în Rusia.
Îți mai recomandăm SUA: Fără Nord Stream 2, dacă Rusia invadează UcrainaLUKoil vine în Bulgaria
Ultimul capitol din istoria rafinăriei din Burgas datează încă de la privatizarea acesteia în 1999, când guvernul a aprobat vânzarea a 58% din capitalul Neftochim-Burgas. Ofertantul a fost LUKoil Petrol, o subsidiară a conglomeratului energetic rus, iar prețul plătit de aceasta a fost de 101 milioane de dolari.
LUKoil, a doua companie energetică rusă după Gazprom, administrează și deține zăcăminte de petrol și gaze, precum și rafinării, în zeci de țări.
Ivan Kostov, premierul bulgar la momentul privatizării, a declarat că doar companiile rusești și-au exprimat interesul să achiziționeze rafinăria Burgas.
Premierul bulgar de atunci, Ivan Kostov (dreapta), aflat la un pahar de șampanie cu președintele LUKoil, Vagit Alekperov (stânga), și cu ambasadorul Rusiei la Sofia, Leonid Kerestidyan, după semnarea acordului de privatizare a rafinăriei de la Burgas, în octombrie 1999.
Vestea nu venea ca o surpriză, deoarece Burgas deținea, la momentul respectiv, tehnologie sovietică și depindea de petrolul importat din Rusia pentru rafinare. Sofia s-a asigurat că păstrează o așa-zisă cotă semnificativă în firma nou privatizată, garantând, cel puțin în principiu, o voce în orice decizie strategică. Cu toate acestea, peste 20 de ani mai târziu, se pare că Guvernul bulgar a intervenit rareori în oricare dintre deciziile luate de LUKoil în Bulgaria.
De-a lungul anilor, compania și-a consolidat controlul asupra rafinăriei din Burgas, cumpărând mai multe acțiuni, în special cele înmânate angajaților la momentul privatizării. Astăzi, principalul acționar al LUkoil Neftochim Burgas este Litasco - cu 89,97% - și LUkoil Oil Company, cu 9,88%. (Restul de 0,15% este deținut de peste 7.700 de persoane fizice și juridice.)
Litasco este înregistrată în Elveția și este o subsidiară a LUKoil, care acționează ca cumpărător și vânzător exclusiv pe piața internațională.
Îți mai recomandăm #10Întrebări | Răzvan Nicolescu: Rusia, mai dependentă de banii europeni decât UE de gazul rusescZero Taxe?
Poziție dominantă pe piață, cerere mare, venituri robuste. Totul sună a prosperitate pentru orice afacere. Operațiunile LUKoil din Bulgaria se bucură de toate aceste aspecte. Cu toate acestea, grija gigantului rus, după cum indică situația sa contabilă, este funcționarea în pierdere în Bulgaria. Și aceasta este o preocupare pentru Sofia, deoarece înseamnă că LUKoil nu plătește niciun impozit pe profit atunci când este în pierdere.
În 2011, Vanyo Tanov, la acea vreme șeful Agenției Vamale Bulgare, s-a plâns că rafinăria este „un contribuabil zero”. Tanov a spus că agenția sa cercetează dacă LUKoil Neftochim Burgas a fost absorbit de o „filială înregistrată în Elveția care se află la intrarea și ieșirea din fabrică”, se pare că se referă la Litasco.
„Această companie determină în cele din urmă atât prețul țițeiului, cât și cantitatea care este exportată. Este probabil ca profiturile să se acumuleze în această firmă și astfel să facă ca LUKoil să pară o companie cu pierderi”, a spus Tanov la acea vreme pentru presa bulgară.
Ulterior, Tanov a condus eforturile de a instala contoare pe conductele conectate la rafinăria Burgas, în încercarea de a monitoriza mai bine cât de mult petrol intră în rafinărie.
La acea vreme, în 2011, Agenția Vamală a emis ceea ce era considerat o declarație fără precedent de „suspiciuni că țara noastră este condusă de o oligarhie”.
„În această seară, o umbră puternică a intereselor străine a căzut asupra unui membru al Uniunii Europene și NATO”, a spus Agenția vamală în declarație.
Îți mai recomandăm Republica Moldova a plătit gazele pentru decembrie către Gazprom„Singura rafinărie cu pierderi de pe planetă”
În ultimii 15 ani, rafinăria Burgas a raportat profitul în doar trei: 2007, 2016 și 2017. În toți ceilalți ani din acea perioadă, Burgas a raportat pierderi.
În 2016, reprezentantul de atunci al LUKoil în Bulgaria, Valentin Zlatev, a fost chemat în fața unei comisii din Adunarea Națională, Parlamentul Bulgariei, pentru a răspunde preocupărilor legate de rezultatele financiare suspecte ale companiei.
LUKoil Neftochim Burgas plătise echivalentul a 78 de milioane de euro impozit pe profit, „dar de fapt a funcționat în pierdere în ultimii trei ani (2013, 2014 și 2015)”, a menționat Zlatev.
„Din păcate, există momente în care petrolul devine atât de scump încât combustibilii pe care îi producem (din el, n.r.) sunt mai ieftini decât petrolul în sine”, a spus Zlatev, care a avut relații amicale cu multe personaje dint elita politică a Bulgariei, inclusiv cu fostul președinte, Georgi Parvanov, și cu fostul prim-ministru, Boyko Borisov.
Fostul prim-ministru bulgar, Boyko Borisov (stânga), Valentin Zlatev (centru) și Vagit Alekperov (dreapta).
În 2020, presupusele probleme financiare ale rafinăriei au fost din nou discutate în Parlament.
„LUKoil Neftochim Burgas este singura rafinărie de pe planetă care pierde bani”, a declarat Rumen Gechev, un deputat al Partidului Socialist Bulgar, la acea vreme.
Ministrul Finanțelor de atunci, Vladislav Goranov, a explicat că Agenția Națională de Venituri a înregistrat de două ori rezultate negative uriașe de la rafinărie. Conform legislației bulgare, a explicat Goranov, aceste pierderi ar putea fi deduse sau repartizate pe cinci ani.
Explicația lui Goranov a fost întâmpinată de scepticism și îndoieli, în special în rândul membrilor coaliției de opoziție Bulgaria Democrată, care au cerut Agenției de Venituri a țării să elibereze auditurile firmei LUKoil Neftochim Burgas, iar o instanță i-a ordonat inclusiv acesteia să le elibereze. Până în prezent, în ciuda insistențelor jurnaliştilor, agenţia nu s-a conformat.
Îți mai recomandăm Cum a ajuns o companie de stat să plătească un miliard de dolari pe o concesiune dată gratuit tot de statul românCum sunt create pierderile
Operațiunile LUKoil în Bulgaria nu contrazic sau încalcă în mod explicit legislația țării, spun experții, și par să depindă de o metodă de contabilitate acceptată: prețurile de transfer. Ceea ce pare a fi un joc de viteză financiară este adesea folosit de companiile care controlează întregul proces de producție - de la furnizarea de materii prime până la produsul final și vânzarea acestuia. Și asta descrie perfect operațiunile LUkoil în Bulgaria.
„În cazul LUKoil, compania produce țiței, îl livrează la rafinăria din Burgas și apoi vinde combustibil”, a declarat Martin Vladimirov, analist al Centrului pentru Studiul Democrației din Sofia, pentru Serviciul Bulgar al Europei Libere.
Hristo Ivanov, copreședintele Bulgariei Democrate, a sugerat în 2020 că LUKoil ar fi putut evita să plătească echivalentul a 500 de milioane de euro datorită prețurilor de transfer.
Îți mai recomandăm Gazele din Marea Neagră. Romgaz ia locul Exxon în proiectul de exploatare. Ne ajută?Litasco este jucătorul cheie în tranzacții, a explicat Vladimirov. Cumpără țiței de la LUKoil din Rusia și apoi îl vinde rafinăriei din Burgas. În spatele acestor trei companii aparent separate se află LUKoil. Acționând ca intermediar, Litasco caută să cumpere la preț redus și să vândă mare.
„Diferenta este la Litasco, care este înregistrată în Elveția, unde impozitul pe profit/venit este foarte mic și există opțiuni legale care permit ca acest profit să nu fie impozitat și să meargă direct în Rusia”, a explicat Vladimirov.
Supravegherea statului
În toți anii de control de către LUKoil a rafinăriei din Burgas, statul bulgar, ca parte interesată minoritară, și-a păstrat un loc în consiliul corporativ al companiei. În acei ani, elita politică a Bulgariei s-a bucurat de legături prietenoase cu reprezentanții bulgari ai LUkoil.
În 2011, Borisov, pe atunci prim-ministru al Bulgariei, a spus că „Zlatev este prietenul meu”, referindu-se la fostul reprezentant al LUKoil în Bulgaria, Valentin Zlatev. Vagit Alekperov, președintele LUkoil, s-a întâlnit adesea cu înalți oficiali bulgari în timpul vizitelor sale din țară.
Europa Liberă i-a cerut lui Zlatev să comenteze dacă oficialii bulgari au sesizat vreodată probleme fiscale, dar acesta nu a oferit un răspuns.
„LUKoil a fost cel mai mare contributor la bugetul (de stat, n.r.), iar apoi au urmat mulți ani slabi”, a explicat pentru Europa Liberă Spas Garnevski, primul reprezentant bulgar care a făcut parte din consiliul de administrație după privatizarea rafinăriei în 1999.
Rumen Ovcharov, care a reprezentat Bulgaria în consiliul de administrație al rafinăriei între 2013 și 2017, a sugerat că investiția semnificativă a LUKoil în Bulgaria i-a câștigat anumite privilegii ascunse. Ovcharov a declarat pentru Europa Liberă că nu a fost posibilă „a intra foarte adânc în situațiile financiare ale companiei”.
Cu toate acestea, odată cu creșterea presiunii politice în Bulgaria, LUKoil a anunțat în 2021 că va pune capăt practicii contabile a prețurilor de transfer sau va face recurs la constatarea Agenției Naționale a Venitului conform căreia este obligată să plătească impozit pe echivalentul a 260 de milioane de euro.
Dar acest lucru poate fi puțin probabil, deoarece compania poate folosi pierderile înregistrate în trecut, inclusiv echivalentul a 250 de milioane de euro doar în 2020, pentru a compensa acest lucru.
Spetsov a declarat în noiembrie 2021 că agenția sa efectuează un audit masiv al operațiunilor LUkoil în Bulgaria.
Ministrul bulgar de Finanțe Arsen Vassilev a declarat pentru Europa Liberă că auditul LUKoil Neftochim Burgas nu a fost încă finalizat, adăugând că premierul Kiril Petkov și alți înalți oficiali s-au întâlnit în decembrie 2021 cu Vadim Vorobyov, prim-vicepreședintele executiv al LUKoil.
În ciuda aglomerației de activitate, Vladimirov de la Centrul pentru Studiul Democrației, este foarte îndoielnic dacă se va schimba ceva.
„Aceasta este o schemă globală care este implementată de toate companiile ruse”, a spus Vladimirov. „Profiturile se întorc întotdeauna în Rusia”.