România importă din Rusia până la 20% din consumul de gaz, dar, în cazul unei întreruperi a livrărilor, există alternative, adaugă Răzvan Nicolescu. Chiar și țările mai dependente de gazul rusesc au capacitatea de a găsi soluții, susține acesta în interviul pentru Europa Liberă.
Un oficial al administrației SUA a declarat recent că Washingtonul lucrează cu Bruxelles-ul și cu alte țări partenere pentru a crea planuri de urgență în cazul în care Rusia decide să întrerupă gazul în Europa.
Autoritățile americane se află în discuții cu principalele țări producătoare de energie pentru a diminua efectele unei eventuale decizii de sistare a livrărilor de către Rusia, dacă în cazul unui conflict deschis între Rusia și Ucraina, autoritățile de la Kremlin decid sistarea livrărilor.
Fost președinte al Agenției de Reglementare în domeniul Energetic din Europa , dar și ex ministru tehnocrat el energiei, el este de părere că o astfel de hotărâre a Rusiei nu este probabilă decât pe o perioadă foarte scurtă de timp.
Aceasta pentru că economia rusească ar fi mai dependentă economic de banii încasați pentru livrările către Europa decât sunt țările europene de furnizarea gazului rusesc.
1. Cât din consumul de gaze din România provine din Rusia?
Răzvan Nicolescu: Depinde de temperatura de afară, aici este cea mai mare problemă a României, pentru că în anumite perioade ale anului, dacă temperatura este scăzută un număr consecutiv de zile, producția națională plus capacitatea de extracție sunt sub nivelul de consum și atunci sunt necesare niște importuri. La nivel de consum agregat pentru un an de zile, mă aștept ca în 2021 importurile să fi fost undeva la 15%, maxim 20%, în special din Rusia. Dar România este a doua țară din Uniunea Europeană ca dependență de importuri. Doar Danemarca stă mai bine decât noi.
2. Care sunt soluțiile pentru alte țări din Europa mai dependente de importuri, precum Germania?
Răzvan Nicolescu: Germania poate să își dezvolte destul de repede terminale de energie și poate să importe foarte ușor energie. La noi este mai greu, pentru că ar trebui ca vasele să traverseze strâmtorile turcești, un proces destul de complicat din punct de vedere tehnic, să traversezi Bosforul și Dardanele cu vapoare LNG (vapoare pentru transportul gazelor naturale lichefiate, n.red.), dar Germania poate face acest lucru, sigur, dacă se dorește.
3. Asta dacă se și ajunge până acolo, în sensul ca Rusia să ia o decizie de sistare. Se poate întâmpla într-adevăr acest lucru?
Răzvan Nicolescu: Rușii amenință din când în când cu tăierea gazelor și pot să o și facă la un moment dat pentru un număr de zile. Dar economia Rusiei, în ultimii zece ani, a scăzut cu aproape 30%, este undeva sub economia Italiei în acest moment. Ei se mai țin la suprafață cu încasările care provin din exportul de petrol și gaz natural, în special către Europa. Deci pe termen mediu și lung este mult mai complicat pentru ruși să reducă livrările decât pentru europeni, care cu dificultăți, strângând din dinți, pot să găsească soluții.
4. Perspectiva sistării gazului rusesc nu ar fi, așadar, chiar atât de îngrijorătoare?
Răzvan Nicolescu: Sigur că pentru câteva zile poate să fie un disconfort pentru mulți dintre ei (dintre țările europene, n.red.), dar părerea mea este că dependența Rusiei de banii europeni este mult mai mare decât dependența europenilor de gazul lor.
5. Există și soluții integrate la nivel de UE pentru a face față unei astfel de provocări sau fiecare țară va trebui să găsească variante?
Răzvan Nicolescu: Se încearcă și se fac eforturi pentru niște soluții integrate, nu sunt ușor de adoptat. Din păcate, în regiunea asta, o serie de țări, cum ar fi Ungaria, Bulgaria, chiar Austria, sunt vulnerabile în raport cu aceste achiziții din Federația Rusă. Eu mi-aș dori pe termen mediu și lung ca rolul gazului în Europa să scadă. În beneficiul energiei regenerabile, a energiei nucleare, există alte modalități.
6. Ce soluții are România dacă Rusia oprește livrările?
Răzvan Nicolescu: Dacă Rusia taie gazul, noi am putea să fim printre puținii din Uniunea Europeană care să nu fim deloc afectați, datorită producției interne, datorită capacităților stocate. Totuși, suntem într-o anumită măsură la mâna lui Dumnezeu, dacă, de exemplu, ne lovesc prin martie 5 zile consecutive cu -20 de grade atunci este complicat. Și atunci probabil va trebui să importăm, dacă nu vom importa trebuie să încercăm o raționalizare a consumului de gaz, adică o trecere a unor CET-uri de pe gaz natural pe păcură.
7. Procentul de gaze din import, care spuneați că variază și în funcție de vreme, până la cât poate ajunge în România?
Răzvan Nicolescu: La nivel de an mă aștept să fie între 15-20%. Problema nu este la nivel de an, ci la nivel de 2-3 zile. Dacă avem un consum de 60 de milioane de metri cubi pe zi, să zicem, și producția noastră este de 23 milioane de metri cubi și noi scoatem din depozite alte 23 de milioane, atunci avem un deficit de 14 milioane de metri cubi pe zi. În conducte există așa numita rezervă tehnică a conductei, adică ai un surplus tot timpul în conductă. Dar dacă zilele friguroase, cu un consum de 60 de milioane de metri cubi, sunt consecutive, atunci acea rezervă în conductă - care suplinește diferența dintre consum și ce scoți din capacitatea de stocare plus ce produci intern - se epuizează și ai nevoie de importuri, altfel riști ca presiunea să fie mult prea joasă în anumite zone și să existe probleme în furnizare.
8. În 2014, când erați ministru al Energiei, ați afirmat că, în condiții de consum similar și cu investiții suplimentare, până în 2020 România ar putea produce mai mult gaz decât consumă aceasta și Moldova la un loc. De ce considerați că nu s-a întâmplat asta?
Pentru că resursele din Marea Neagră ar fi trebuit să fie în producție acum și România putea avea 6 miliarde de m3 peste consumul său. (n.r. - producția anuală de gaze naturale în România a fost de 10 miliarde de m3 în 2019)
9. Este vreun segment de consumatori mai dependent de importuri, de exemplu cei din industrie sau distribuția gazului importat se face în mod egal?
Răzvan Nicolescu: Gazul care vine din import nu are o altă „culoare” decât cel produs intern, gazul este incolor și cel din import și cel din producția internă, ideea este că în conformitate cu legislația din România, populația are prioritate la consum. Din punctul meu de vedere, pot să afirm cu foarte mare tărie că indiferent de ce se va întâmpla cu livrările din Rusia, cu starea meteo, eu nu cred că populația din România va suferi.
10. Cât de realist e efortul Statelor Unite de a găsi alternative acum, în plina criză la granița cu Ucraina, pentru chestiunea gazelor livrate de Rusia Europei?
Răzvan Nicolescu: Este binevenită oricum această preocupare, e foarte bine că există, că se discută între parteneri astfel de lucruri. Despre eficiența ei aș putea să comentez în momentul în care văd niște soluții concrete propuse și pregătite pentru implementare. Dar faptul că se discută și se analizează este pozitiv și creează premisele de a ajunge ajunge la acțiuni concrete, pe care le voi putea comenta în momentul în care vor exista.
