Ce s-a schimbat după Colectiv, pandemie, incendii, inundații și cutremure. Povestea lui „ne-a prins nepregătiți” & autoritățile române

În ultimii 20 de ani, au fost elaborate două strategii împotriva inundațiilor și o a treia este în curs de aprobare.

Prima strategie din ultimele două decenii a fost făcută în 2005, după inundații catastrofale care au lovit țara.

A fost semnată de premierul Călin Popescu Tăriceanu și contrasemnată de mulți miniștri - Sulfina Barbu (Mediu), Vasile Blaga (Interne), Gheorghe Flutur (Agricultură), Codruț Sereș (Transporturi), Sebastian Vlădescu (Finanțe).

Documentul arăta că „anual se inundă zeci de mii de hectare de terenuri. Anual îşi pierd viaţa datorită (!sic) inundaţiilor în medie OPT locuitori, iar pagubele medii multianuale produse de inundaţii depăşesc 100 milioane de euro”.

„Inundaţiile produse în anul 2005”, scrie în strategia numărul 1, „au scos în evidenţă atât anumite slăbiciuni ale tehnicilor utilizate pentru protecţia împotriva inundaţiilor, cât şi a capacităţii de răspuns pentru gestionarea fenomenului.”

Strategia din 2005 conține principii de bază, greu de cuantificat. Nu spune câte diguri ar trebui construite, câte albii de râu decolmatate, câte baraje reabilitate și așa mai departe.

Cinci ani mai târziu, în 2010, în guvernarea Emil Boc (PD-L), autoritățile au venit cu o nouă strategie, un plan pentru perioada 2010 - 2035, în care au integrat și prevederile unei directive europeane.

13 septembrie 2013 - Urmari ale inundatiilor in comuna Pechea, jud. Galati.

În acest al doilea document sunt și ținte cuantificabile.

Autoritățile recunosc că strategia din 2010 nu și-a atins ținta, așa că pregătesc una nouă

Mai trec 13 ani, iar în august 2023, în guvernarea PSD-PNL, oficialii din Ministerul Mediului spun că e nevoie de „reactualizarea Strategiei și aprobarea unui nou document strategic în managementul integrat al apelor, pe termen mediu și lung”. Explică de ce:

„Strategia actuală nu mai este aliniată în totalitate modificărilor legislative și administrative care au intervenit după 2010.”

Admiteau inclusiv eșecul strategiei din 2010.

„În procesul de implementare a Directivei 2007/60/CE – Ciclul I, au fost semnalate dificultăți în coordonarea interinstituțională și în identificarea, dar mai ales în implementarea măsurilor optime pentru reducerea riscului la inundații, în special pentru acelea care necesită mai multe instituții implicate.

Referitor la gradul de îndeplinire a măsurilor prevăzute în Planul de Management al Riscului la Inundații (PMRI) (Ciclul I) - orizontul de timp 2021, aprobat prin HG 972/2016, se menționează că niciuna dintre autoritățile care au propus măsuri concrete în Planul de Management al Riscului la Inundații nu a reușit să finalizeze toate lucrările, cu mențiunea că ANAR/ABA (n.r. administrațiile bazinale) au peste 50% măsuri finalizate sau în curs de derulare din numărul total de măsuri propuse.”

Umări ale poilor masive din județul Galați, comuna Slobozia Conachi - 16 septembrie 2024.

Strategia propune un nou plan pentru perioada 2023 - 2025. Înainte de soluții, documentul atrage atenția că riscul de inundații în România e din ce în ce mai mare.

„Dintre țările situate în districtul hidrografic al fluviului Dunărea, se estimează că România va fi cea mai afectată de schimbările climatice viitoare. Studiile de specialitate estimează că impactul schimbărilor climatice în România va exacerba impactul fenomenelor meteorologice și va crește numărul de fenomene hidrometeorologice extreme, precum inundațiile.

Simulările de lungă durată realizate arată cu un grad ridicat de certitudine că, în peste jumătate din teritoriul României, debite maxime cu probabilitatea anuală de depășire de 1% pot înregistra creșteri în perioada 2021-2050 față de perioada de referință 1971–2012.”

România a estimat că nivelul Mării Negre va crește cu 12-25 mm/an sau cu până la 0,5 m până în 2050, conform unui scenariu negativ.”

Hărțile de risc din strategia 2023 descriu un scenariu sumbru:

„Precizăm că, la nivel național (inclusiv în zonele cu risc potențial semnificativ la inundații), populația expusă riscului la inundații este estimată, în prezent, la circa 4,48 milioane de locuitori (respectiv, 4,65 mil. locuitori în scenariul de schimbări climatice).”

Scenarii în caz de inundații majore (Strategia Ministerului Mediului)

Strategia cuprinde și ținte cuantificabile:

Strategia a fost pusă anul trecut în dezbatere publică, dar nu a fost aprobată încă.

În continuare, la fiecare mare inundație, autoritățile descoperă aceleași probleme - podețe subdimensionate, diguri distruse, albii de râu colmatate.

Primarul comunei Cuza Vodă, din județul Galați, una dintre cele mai afectate zone de inundațiile din week endul 14-15 septembrie, se plânge:

„Ni se spune, conform legii, să eliminăm cauza! Cauza nu ţine de Cuza Vodă sau de primarii comunelor din jur, ci de cele trei diguri pe Valea Rea, zona Pechea, unde, când plouă abundent, sunt captate apele din jumătate de judeţ. Cele trei diguri au fost distruse şi acum sunt terenuri agricole împroprietărite. Cauza se poate elimina numai prin refacerea acelor diguri!

Că, dacă vine puhoiul de la Corod, Corni şi de unde mai vine, nenoroceşte. Mai avem şi valea Lozovei, care trece şi prin comuna noastră şi apa care vine de prin Cuca Băleni trece tot pe la noi!

Iar de-a lungul pârâului Suha ar trebui eliminate toate podeţele care nu au lărgimea normală. Sunt şi poduri mai largi, cum avem în comuna Cuza Vodă, dar unde este podeţul îngust, de cinci-şase metri, când vine apa din amonte, se formează efectul de remu şi apa o ia pe alături şi poate să rupă şi digul”, spune primarul comunei Cuza Vodă, liberalul Dănuţ Codrescu.

Inundațiile din Galați și Vaslui au făcut șase victime. 14 spetembrie 2024

Cuza Vodă este una dintre cele peste 20 de localități lovite puternic de inundațiile din weekendul 14 -15 septembrie 2024. Lângă Cuza Vodă sunt alte două sate puternic afectate - Conachi Slobozia și Pechea. Amândouă au fost inundate și în 2013, și în 2016, dar nimic nu s-a schimbat.

Ce a rămas în urma inundațiilor din 14 septembrie 2024, la Slobozia Conachi, în județul Galați.

Șapte oameni au murit în urma inundațiilor din ultimele zile care au afectat județele Galați și Vaslui, sute de persoane au fost evacuate şi sunt stricăciuni în peste 6.000 de gospodării.

Semnal de alarmă al Curții de Conturi

În septembrie 2023, Curtea de Conturi a făcut un audit, în care evaluat perioada 2014 - 2021.

„Potrivit datelor analizate de auditorii publici externi, sistemul de protecție împotriva inundațiilor nu este complet funcțional din cauza insuficienței resurselor financiare, umane și materiale alocate. Această situație a condus în timp la o întreținere necorespunzătoare a infrastructurii pentru protecția împotriva inundațiilor, precum și la nefinalizarea unor obiective de investiții începute în urmă chiar și cu 30 de ani. ”

Concluzii:

Mai mult de jumătate din cele 2013 baraje existente la nivel național funcționează fără autorizație (809) sau au autorizația de funcționare în condiții de siguranță expirată (221).

În cazul digurilor de apărare împotriva inundațiilor, nu există nicio autorizație de funcționare în condiții de siguranță, una dintre cauze fiind lipsa atestării experților care să evalueze starea de siguranță în exploatare a acestora.

Activitatea privind verificarea modului de respectare a normelor este afectată de numărul redus de personal cu atribuții de control în acest domeniu.

Valorificarea hărților de hazard și de risc la inundații la nivelul unităților administrativ teritoriale, prin includerea în documentația de amenajare a teritoriului, în scopul adoptării unor categorii de măsuri pentru managementul riscului la inundații nu este eficientă.

Numai 438 (n.r. din 3.228) de unități administrativ-teritoriale au finalizat aceste demersuri importante în vederea respectării regimului de construcții în zonele inundabile și evitării construcției de locuințe şi de obiective sociale, culturale sau economice în zonele potențial inundabile, astfel încât să se prevină pagubele potențiale generate de inundații.

Inexistența unei infrastructuri eficiente privind comunicarea internă și interinstituțională.

Lipsă acută de personal specializat (din domeniile hidrotehnic/construcții, personal de control, personal operativ).

Puteți citi raportul integral AICI.

Arși de vii în spitalele din România. Puține s-au schimbat

În ianuarie 2024, Europa Liberă a publicat informații în exclusivitate despre situația spitalelor de stat din România, în care au ars 45 de pacienți în timpul pandemiei de Covid-19.

Pe 29 ianuarie 2024, se împliniseră trei ani de la incendiul din Pavilionul 5, Terapie Intensivă, a Institutului „Matei Balș” din București, în care au murit 26 de oameni.

Protest după incendiul de Institutul Matei Balș în urma căruia au murit 26 de oameni.

Între timp, prea puține se schimbaseră:

• Aproape jumătate dintre spitalele Ministerului Sănătăţii nu aveau autorizaţie de securitate la incendiu;
• Niciun vinovat nu fusese dovedit după incendiile din spitale din timpul pandemiei;
• Ancheta de la Matei Balş nu era terminată nici după trei ani;
• În urma incendiului de la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, din noiembrie 2020, în urma căruia zece oameni au murit, procurorii au acuzat două asistente.

Situația spitalelor, chiar și după lecția Covid-19, rămâne gravă, arată un raport al Curții de Conturi din 2023:

Dintre cele 368 de unități sanitare, 46% din spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății nu sunt autorizate ISU.

239 de clădiri din cele 3.040 aflate în rețeaua publică de sănătate se află în risc de prăbușire, respectiv clasa 1 de risc seismic;

Zece clădiri din subordinea Ministerului Sănătății sunt încadrate în clasa I de risc seismic (cad la cutremur, adică);

67 din cele 279 de spitale ale administrației locale sunt cu risc seismic;

12 clădiri din subordinea MAI și MApN au risc seismic;

Majoritatea unităților spitalicești au clădiri construite în perioada 1900 – 1970;

68 de spitale funcționează în clădiri de dinainte de 1900, care nu mai corespund regulilor actuale;

În perioada 2014- 2021 nu s-a mai construit nicio unitate sanitară de stat cu paturi, cu excepția refacerii Spitalului Clinic de Urgență Iași, amenajarea Institutului Regional de Oncologie Iași și a Spitalului Orășenesc Mioveni;

Din cele opt spitale regionale de urgență propuse în Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 (câte unul în fiecare regiune de dezvoltare), s-au făcut demersuri de realizare doar pentru patru.

Tragedia Colectiv și măsurile mereu amânate

După tragedia de la Colectiv, din 2015, în urma căreia au murit 64 de oameni, a urmat o amplă dezbatere despre lipsa locurilor din spitalele de stat pentru mari arși și problema nosocomialelor (infecții intraspitalicești).

Potrivit unei situații prezentate de Libertatea, „dintre cei 64 de oameni care au decedat în urma incendiului din Clubul Colectiv, produs în seara de 30 octombrie 2015, 27 de victime au murit pe loc. 37 au supraviețuit focului. Patru au murit după câteva zile, cu arsuri foarte grave.

Cele 33 de victime rămase inițial în viață au decedat într-un interval cuprins între o săptămână și patru luni și jumătate de la incendiu. Pacienții și-au pierdut viața în spitalele din țară sau din străinătate, unde fuseseră transferați.

Dintre aceștia 33, pentru 23 există, la dosarul procesului Colectiv, documente medicale care atestă infecții nosocomiale multirezistente la antibiotice.”

Oamenii afișează fotografii cu victimele incendiului din clubul Colectiv, în timpul unui marș comemorativ din 30 octombrie 2021, în București, România.

Conform aceluiași raport al Curții de Conturi citat mai sus, în 2021, în România nu exista încă „niciun centru de arși care ar putea trata cazuri foarte grave și nici centre de recuperare medicală a pacienților care au suferit arsuri severe, ci doar unități funcționale care pot trata cazuri doar până la o anumită complexitate.”

Numărul de paturi autorizate de Ministerul Sănătății în unități specializate pentru tratamentul pacienților critici cu arsuri severe:

„Pentru construcția a trei noi centre de tratare a marilor arși în următoarele locații: Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, București; Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Pius Brînzeu”, Timișoara; Spitalul Clinic Județean de Urgență, Tg. Mureș s-au aprobat proiectele și finanțarea, iar documentația de licitație se află în diferite faze. Termenul estimat de finalizare a construcțiilor este în cursul anului 2024”, mai scrie în raportul Curții de Conturi publicat în 2023.

Iată-ne ajunși în 2024 și spitalele – nicăieri.

Pe site-ul Spitalului Grigore Alexandrescu figurează un anunț din 14 octombrie 2021: „Se va construi, în București, începând cu aprilie 2022, pe durata a 26 luni (n.r. termen de finalizare - luna iunie 2024), un Centru de Arși în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu. Noua clădire va fi construită în curtea spitalului după demolarea a opt clădiri, deja vechi și în stare avansată de deteriorare, cu risc ridicat de prăbușire.”

Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, anunță construirea Centrului de Arși la Spitalul Grigore Alexandrescu din București

Pe 22 august 2023, la un an și cinci luni de la termenul anunțat inițial de începere a lucrărilor, vine un alt anunț, de data aceasta pe pagina Ministerului Sănătății. Textul sună ca un triumf al autorităților și îl prezintă pe ministrul Alexandru Rafila cu ochii în niște documente, zâmbind mulțumit: „Începe construcția Centrului de Mari Arși de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Grigore Alexandrescu din București!”.

Și numărătoarea lunilor până la finalizare o ia de la capăt. Alte 26 de luni, deci spitalul ar trebui să fie gata în octombrie 2025.

Același comunicat anunță că „lucrările de construcție a Centrului de Mari Arși de la Timișoara au început în luna iunie (n.r. 2023). Până la finalul anului urmează să fie semnat contractul pentru construirea Centrului de Mari Arși de la Târgu-Mureș.”

După tragedia Colectiv, a urmat cea de la Crevedia, din august 2023. România a trimis pacienții cu arsuri grave tot în străinătate, doar că de data aceasta a făcut-o mai repede.

Cel mai recent raport privind infecțiile nosocomiale

Cât privește infecțiile nosocomiale, autoritățile susțin că a crescut numărul de cazuri pe care spitalele le recunosc și le transmit public.

Astfel, un raport (raportul se numește IAAM) al Inspecției Sanitare din 2023 care a verificat 333 de unități sanitare arată că incidența ar fi de:

• 1,21% pentru cele 266 de spitale publice controlate;
• 0,04% pentru cele 93 de spitale private, controlate.

Această creștere a numărului de raportări este încă mult sub media europeană. Potrivit Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, în 2019, media UE era de 4%, iar în România de doar 0,84%, deci de patru ori mai mică.

Revenind la raport, sunt mai multe infecții instraspitalicești, numite și nosocomiale, raportate la Terapie Intensivă.

• în secțiile ATI – au fost declarate 8.439 IAAM (n.r. infecții asociate asistenței medicale)
• în secțiile de medicină internă - au fost declarate 7.668 IAAM
• în secțiile de chirugie – au fost declarate 2.928 IAAM
• în secțiile de boli infecțioase – au fost declarate -1.763 IAAM.

În București, raportarea e mai mare:

• Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare - 8.05%
• Spitalul Bagdasar-Arseni - 4,371%
• SCUB-Floreasca - 4,164%
• Coltea – 3,896%
• SUUB - 3,740%
• CC Iliescu - 3,074.

La nivelul celor 333 unități sanitare verificate, au fost înregistrate 33.773 de infecții asociate asistenței medicale.

Adăposturile pentru situații de criză, lăsate de izbeliște

În vară, Europa Liberă a publicat un amplu articol despre adăposturile din România. Sunt 5.000 de buncăre, dar Guvernul nu știe câte sunt 100% funcționale.

Echipa Europa Liberă a aflat că multe nu au dotările necesare, începând de la ventilație, apă potabilă, toalete, mobilier și sunt în clădiri construite înainte de 1990.

La ultimul control național, pompierii au găsit mari lipsuri. Inspecția a început la numai zece zile după ce Rusia a invadat Ucraina, pe 4 martie 2022.

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a verificat atunci, în numai o săptămână, aproape toate cele 5.000 de adăposturi. A găsit 4.500 de probleme.

După un an, în 2023, IGSU a reluat inspecțiile la adăposturi, dar a controlat doar 900 dintre ele. A găsit 639 de lipsuri, probleme, defecțiuni.

În București, unul dintre locurile care trebuie să aibă obligatoriu adăpost de protecție civilă este metroul. Doar unele stații de metrou au adăposturi civile, însă conducerea Metrorex a refuzat accesul Europei Libere la ele. La metrou, în majoritatea stațiilor, nu există nici măcar toalete publice.

Unde te adăpostești în cazul unui atac? România are 5.000 de buncăre. Guvernul nu știe câte sunt 100% funcționale

Înainte de orice alte planuri de protecția în caz de cutremur, România s-a împotmolit la identificarea clădirilor cu risc seismic

Abia pe 5 decembrie 2022, Guvernul a aprobat printr-o hotărâre Strategia Națională de Reducere a Riscului Seismic (SNRRS)

Documentul arată o situație îngrijorătoare, mai ales în privința spitalelor și școlilor.

• Școli - aproximativ 50% dintre elevi și 45% dintre clădirile din sectorul de educație sunt expuse unui nivel de hazard seismic mediu, iar aproximativ 7% dintre elevi și 11% dintre clădiri sunt expuse unui nivel de hazard seismic ridicat.
• Spitale - aproximativ 45% din clădirile existente în sistemul sanitar pot avea un nivel ridicat de vulnerabilitate la seism. Există 116.549 de paturi de spital disponibile în România. Pe baza amplasării acestor spitale, se poate concluziona că peste 60% dintre paturile disponibile se află în zone cu hazard seismic mediu și aproape 10% în zonele cu hazard seismic ridicat.

Bloc cu bulină roșie, în București

Problema este că, în cazul multor clădiri rezidențiale, nu se cunosc riscurile pentru că nu există expertize.

„Deși există un consens general în rândul experților asupra faptului că mare parte din fondul construit existent în România este expus la hazard seismic mediu sau ridicat, riscul efectiv este în mare parte necunoscut din cauza lipsei de date cu privire la vulnerabilitatea seismică a fondului construit.

Recensământul populației și locuințelor din anul 2011 este singura sursă de date disponibile despre clădiri, care permite identificarea nivelului de expunere a clădirilor rezidențiale la cutremure”, scrie în documentul Guvernului citat mai sus.

Nu există nici o listă a monumentelor istorice actualizată. „Lista monumentelor istorice, publicată în 2015 de Institutul Național al Patrimoniului, Ministerul Culturii indică faptul că dintr-un total de 18.000 de monumente de arhitectură, aproximativ 14.000 sunt clădiri civile și religioase, cu ocupanți și vizitatori, multe dintre acestea fiind potențial expuse la cutremurele din România.”

După adoptarea strategiei în 2022, în 2023 a intrat în vigoare metodologia pentru evaluarea vizuală a clădirile cu risc seismic.

Și tot în 2022 a fost adoptată legea privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor. Actul normativ a fost modificat din nou în 2023. În același an, Ministerul Dezvoltării a înființat o platformă pentru înscrierea clădirilor cu risc seismic.

Toate măsurile luate în pripă în ultimii ani ar fi trebuit implementate de multă vreme, dată fiind situația României, recunoscută chiar în documentele oficiale ale statului.

„România este considerată una dintre țările cu cea mai activă seismicitate din Europa și între primele 10 țări din lume în ceea ce privește expunerea la cutremur.

Evaluările recente de risc indică faptul că aproape 75% din populație și peste 60% din infrastructura existentă sunt expuse riscului seismic, reprezentând o pondere de peste 70% din produsul intern brut (PIB).

Între statele membre ale UE, România se situează pe locul trei în ceea ce privește pierderile medii anuale asociate riscului seismic, acestea fiind estimate la 512 milioane Euro, majoritatea ca urmare a avarierii clădirilor rezidențiale”, se arată chiar în primele paragrafe ale Strategiei adoptate abia în 2022.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.