Comentariul lui Emil Hurezeanu este urmat de o selecție din Arhiva sonoră a Europei Libere intitulată „Vlad Georgescu și ucigătorele Orizonturi Roșii ale lui Ion Mihai Pacepa”.
Your browser doesn’t support HTML5
Libertatea presei este o premiză şi o achiziție a democraţiei, în acelaşi timp
„Ziua internațională a libertății presei este un prilej autorefernțial, cum se spune în manualele moderne de ziaristică. Presa vorbește despre ea însăși din când în când, și o face ca pe un exercițiu de autocontrol și democratic în același itmp. Desigur nu numai oamenii de presă vorbesc astăzi despre Ziua mondială a libertății presei.
Libertatea presei este o premiză şi o achiziție a democraţiei, în acelaşi timp. Democraţia a început şi în Romania în 1990 prin eliberarea presei. Televiziunea Română Liberă, Scânteia Liberă, Tineretul Liber, și așa mai departe, ne amintim, se numeau mai toate publicaţiile și posturile de radio și televiziune în primele după Revoluție.
Libertatea presei este o achiziție a democrației în același timp, nu numai un punct de pornire. Asta presupune că democrația se întărește pe măsura extinderii, amplificării, dar și a consolidării libertății presei. În sfârșit, libertatea presei este un ferment al democraţiei: democraţia politică, democraţia societăţii, societatea civilă în democraţie, democraţia instituţională, raporturile între cetăţean şi stat, comunicarea politică şi socială, toate au de cîştigat prin libertatea presei.
Într-un astfel de moment ne simțim obligați să ne întoarcem privirea spre trecutul mai îndepărat, sau mai puțin îndepărtat, când libertatea presei în limba română era practicată de puține voci în eter, pe unde scurte. Europa Liberă a fost postul de radio care, cu decenii înainte de ruptura, de transformările din 1989, practica libertatea presei spre România şi în limba română. Atunci, exercitarea libertăţii presei chiar de la distanţă, chiar şi pe unde scurte, a însemnat un risc, nu doar un privilegiu şi o obligaţie a celor liberi să practice libertatea presei. Acest risc s-a transformat pentru mulți din slujitorii eminenţi ai microfonului acestui post de radio într-o tragedie personală.
Mă gîndesc în primul rând la foştii noştri colegi Cornel Chiriac, apoi la Emil Georgescu, la Noël Bernard, şi nu în ultimul rînd, la Vlad Georgescu.
Cornel Chiriac a fost omul care, la sfîrşitul anilor '60, apoi, până la asasinarea sa în 1975 într-un parc münchenez, a transformat cultura muzicii pop şi rock într-un mijloc de eliberare a conştiinţei şi a mentalităţilor tinerei generaţii, îndeosebi în România. Cornel Chiriac, cu emisiunile sale „Metronom” a zguduit atunci un edificiu autoritar care nu se transformase încă în dictatura anilor 80. Și astăzi, colegi ucrainieni sau bulgari pecare îi întâlnesc cu diverse prilejuri, când îmi spun bună ziua în limba română, nu uită să adauge - «aici e Cornel Chiriac, Europa Libera...» Cornel Chiriac avea ascultători în toate ţările din jur.
Emil Georgescu a fost cel care a înfiinţat în 1975 - 76 emisiunea „Actualitatea românească”, care ne găzduieşte şi discuţia de astazi. Emil Georgescu a fost militantul anti-totalitar, a fost cel care a pus pe gînduri dictatura, a pus în şah instituţiile dure ale Securităţii, ale interdicţiei libertăţii de gândire şi de presă. A plătit, într-un fel, altfel decît Cornel Chiriac, cu viaţa și el acest curaj. La sfârşitul anilor '70 a fost înjungiat sălbatic în apropierea locuinţei sale din München, iar apoi, cîţiva ani mai tîrziu, în 1984, a murit de un cancer pulmonar în urma suferinţelor mai vechi.
Noël Bernard a fost cel care a călăuzit Europa Liberă decenii în şir. Cutezanţa sa profesională şi intelectuală, uşurinţa cu care se exprima fluid în mai multe limbi, faptul că, într-un moment când Occidentul şi chiar şi Statele Unite întreţineau legături de complicitate, de prevenţie, faţă de regimul şi cu regimul Ceauşescu, la Bucureşti, în perioada de liberalizare externă a acestuia, faptul că atunci, Noel Bernard, pe cont propriu, împotriva regulamentelor şi împotriva climatului oficial româno-american, a introdus în programe emisiuni precum „Actualitatea românească” şi accentele critice cunoscute, care au transformat Europa Liberă dintr-un post de radio internaţional, american, într-unul al românilor expatriaţi şi al democraţiei în limba romana, pentru romani şi împotriva dictaturii, îi face memoria de neşters.
Vlad Georgescu a fost istoricul Luminilor, al secolului al 18-lea, care a fost izgonit din ţară după o perioadă de dizidenţă şi după o perioadă de detenţie. Vlad Georgescu a fost acela care, în anii 80, cu puţin timp înainte de Revoluţie, pînă cu puţină vreme înainte de Revoluţie a modernizat discursul critic, a organizat o formă de expresie politică şi critică la Europa Liberă, care nu mai semăna cu atacul cruciat, sau cu atacul „la baionetă” pe care de multe ori propaganda comunistă îl reproşa luptătorilor din diaspora, grupurilor politice româneşti tradiţionale, a modernizat libertatea presei la Europa Liberă.
Cu siguranţă că într-o astfel de zi şi într-un astfel de moment, la Europa Liberă, într-o emisiune care se numeşte încă „Actualitatea românească” eram datori cu aceste evocări succinte. Și cu un omagiu adus memoriei foştilor noştri colegi.”