În 15 februarie 2003, la București se reunea pentru prima oară nou-înființata Asociație a revoluționarilor fără privilegii pentru a-și decide conducerea și inițiativele, prima și cea mai importantă dintre ele fiind - la acea oră - intenția de a cere eliminarea oricăror avantaje materiale pentru participanții la Revoluția din decembrie 1989. Regretatul de-acum Ion Caramitru, una din figurile marcante ale evenimentelor din decembrie 1989, iar în 2003 unul din liderii noi organizații neguvernamentale, a explicat Europei Libere, într-o declarație în exclusivitate, temeiurile acestei poziții. Un fragment din emisiunea „Breviarul Dimineții” difuzată la radio Europa Liberă în 15 februarie 2003.
Your browser doesn’t support HTML5
Ion Caramitru despre decembrie 1989
Ion Caramitru: „Vrem să cerem instituțiilor statului să anuleze legea 42, mie mi se pare că legea 42 trebuie anulată pentru a fi scrisă una nouă în care beneficiarii de bene merenti, cum se spune în stil clasic, să fie doar cei răniți și familiile celor dispăruți, iar privilegiile celor care au scăpat neatinși să fie anulate definitiv. Sigur că anularea asta vine târziu, vine după 13 ani, sau 12, timp în care negoțul cu și intrarea în sferele puterii economice a unora dintre oamenii de care vorbesc s-au făcut deja, există. Și totuși, este loc pentru curățenie, este loc pentru bun simț, și este loc pentru o amintire plăcută și adevărată față de evenimentele la care am participat cu toții. Eu cred că jena care ne apucă cu ocazia venirii fiecărui decembrie în fiecare an, în care aniversarea acestei mișcări care ne-a scăpat de comunism devine din ce în ce mai jenantă din cauza acestor îngrozitoare pretenții care apar, [iar ele] ne fac pe deoparte să nu putem să-i cinstim cu adevărat pe cei care-au murit, [să nu putem] să ne-amintim cu bucurie c-am avut curajul să ieșim în față, șamd.”
Ion Caramitru vorbind Europei Libere în 15 februarie 2003. Câteva luni mai târziu, domnia sa a revenit la microfonul postului nostru de radio vorbind - într-un dialog cu corepondentul Europei Libere Petru Ionescu - despre semnificația zilei de 21 decembrie 1989. Un fragment di n programul „Breviarul dimineții”, așadar, 21 decembrie 2003.
Europa Liberă: „Cum vedeți azi acele evenimente, ce valoare mai au ele astăzi pentru români, și de ce este iritat președintele Iliescu când se amintește varianta, istorică la urma urmei, și de lovitură de stat în 1989?
Ion Caramitru: Păi cum să nu fie iritat, câtă vreme încearcă tot timpul să salveze o imagine pe care și-a construit-o pe spinarea unei mișcări spontane care nu i-a aparținut. Să ne-amintim când a ajuns dl Iliescu să fie în preajma Revoluției, el a stat la cutie, în pijama, sau unde Dumnezeu a stat, până când Ceaușescu a fost capturat, ăsta a fost momentul de grație, să-i zic așa, pentru apariție domniei sale. Noi am intrat la 12 în Studioul 4 și dânsul a venit la ora 5, după ce Ceaușescu era capturat și la Târgoviște pus la păstrare. Asta spune foarte multe. Tot ce s-a întîmplat ulterior zilei de 22 și până în 25 când a fost executat fără ca marea majoritate a populației să știe - nici măcar noi, care eram acolo, să zicem în proximitatea acestui eveniment, vreau să vă spun că noi am aflat, eu, Dinescu și Cazimir Ionescu, că Ceaușescu e arestat, capturat și executat, judecat, în 25 după-masă, când ne-am dus peste ei, era să spun, la Marele Stat Major. Atunci am aflat, și atunci am așteptat cu ei împreună să vină caseta celebră...
Europa Liberă: Practic sentința cine a dat-o, dacă dvs., participanți al Revoluție, nu ați fost înștiințați?
Ion Caramitru: Așa cum a arătat documentul publicat de ziare în facsimil, dl Iliescu a emis un document, pe care la semnat ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, funcție pe care n-o deținea în acel moment în care a dispus organizarea tribunalului respectiv, judecare alui în regim de urgență. Problema este că executarea atît de rapidă s-a făcut nu neapărat din spaima că cine știe ce forțe asunse vor reacționa, ci de teama mărturisirilor, probabil, pe care Ceaușescu le-ar fi făcut la un proces mai în detaliu. Dl Iliescu e mereu vexat de faptul că oamenii nu sînt mulțumiți în general de explicațiile care se dau în jurul Revoluției.”
[...]