Economiști, despre o eventuală plafonare a prețurilor la alimente: Este o pantă periculoasă, care duce către o economie de război

După plafonarea prețurilor la utilități, care se numără printre recentele măsuri ale autorităților de la instalarea stării de urgență, se pune problema plafonării alimentelor? În decretul prezidențial, care este un cadru legal al deciziilor în regim de urgență, este menționată posibilitatea plafonării prețurilor la medicamente și alimente, pentru ca specula să fie combătută.

Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a declarat, luni, la Digi24, că „nu este benefic ca statul, în mod arbitrar, să plafoneze prețurile la raft” și că ar trebui ca producătorii, procesatorii și comercianții să negocieze între ei marja de adaos profit. Declarația a venit în contextul în spațiul public a fost vehiculată ideea unei astfel de intervenții a statului în economie.

Totuși, ministrul Agriculturii a punctat că în cazul în care „lucrurile se vor agrava și unii nu vor respecta aceste reguli va fi nevoie de o intervenție a statului, dar până atunci ANPC și Consiliul Concurenței pot lua măsuri asupra celor care nu respectă regulile”.

Economiștii consultați de Europa Liberă subliniază că plafonarea prețurilor pentru alimente nu ar avea efecte benefice decât pe termen foarte scurt, în rest balanța unei astfel de decizii înclină către efectele negative.

Analistul economic Aurelian Dochia atrage atenția că orice fel de plafonare de prețuri pentru alimente sau pentru orice fel de alte produse, „duce, după o vreme, la o situație în care unii producători nu se mai pot încadra în prețul plafonat, costurile lor de producție sunt mai mari și atunci ei încetează să producă.”

Riscul imediat ar fi că produsele aflate în această situație ar putea să dispară de pe piață și, peste câteva luni de zile, există riscul raționalizării produselor care au dispărut, astfel încât să poată ajunge stocul rămas pe piață pentru toată lumea.

„Și această raționalizare a produselor este însoțită de toate manifestările pe care le cunoaștem foarte bine înainte de 1989, apare specula, apare tendința de a ține deoparte în cămară, chiar produse de care nu ai nevoie, dar pe care le poți schimba și așa devin prețioase. Este o pantă care este periculoasă și care ne duce tot mai mult la o economie de război, de comandă”, argumentează Aurelian Dochia.

La rândul său, Cristian Păun, profesor de economie la Academia de Studii Economice, ne-a explicat că această criză arată că, înainte de a fi consumator, trebuie să fii producător.

„Ca să putem să-i salvăm pe români, nu prin plafonarea prețurilor îi vom salva. După ce trece vârful acesta de îmbolnăviri și căpătăm puțin timp pentru a ne pune la punct cu tot ceea ce înseamnă protecția în sistemul medical, să încercăm încet-încet să îi readucem în producție pe oamenii care oferă bunuri și servicii mai ales de strictă necesitate, în domeniile alimentar și medical. Oferind aceste bunuri pe piață, în mod normal, ele nu vor avea un preț care să crească până la cer doar dacă nu mai produce nimeni și toată lumea trăiește pe bani tipăriți. Atunci, vom avea în buzunare bani și nu vom avea ce să cumpărăm cu ei”, subliniază Cristian Păun, precizând că întoarcerea în producție trebuie să fie „controlată, protejată” pentru a evita infectarea oamenilor.

Pe de altă parte, explică profesorul de economie, scumpirile nu au fost atât de mari încât să justifice o plafonare. În plus, atrage atenția că, retailerii au dat asigurări că stocurile de alimente sunt suficiente, iar apoi, venirea verii aduce automat o scădere de prețuri pentru tot ce înseamnă legume și fructe proaspete, dar și pentru conserve.

Probleme ar putea să apară pentru anumite fucte și legume care nu vin din Uniunea Europeană, a mai spus ministrul Oros, dând exemplul bananelor și altor fructe exotice, fiindcă pe perioada pandemiei există riscul ca transportul să fie îngreunat. Pentru cele de proveniență UE, crearea culoarelor verzi de transport ar facilita aducerea de mărfuri alimentare între statele membre.

Aurelian Dochia argumentează că pandemia va genera efecte în lanț care ar putea să scumpească sau să facă să dispară de la raft unele produse din import, iar în scenariul cel mai negru, în aceeași situație ar putea ajunge și produsele autohtone. Iar atunci ar putea exista tentația statului de a interveni în economie.

Totuși, subliniază el, o astfel de intervenție ar trebui să fie cât se poate de limitată pentru că „pentru produse precum lămâile, trebuie să lași prețurile să decidă cine cumpără și cine nu” și punctează că România nu este în această situație, iar „această soluție rămâne una extremă în cazul în care o criză ca aceasta se produce”.

Un alt efect al plafonării prețurilor, „un mecanism artificial introdus în economie”, după cum explică și Cristian Păun, este faptul că „unii producători care ar fi tentați să intre în producție în momentul de față, atrași de prețurile în ușoară creștere pentru alimente și pentru produse medicale, ar putea să renunțe la idee”.

În schimb, statul ar trebui să lupte pentru îmbunătățirea accesului la piață a micilor producători agricoli locali, astfel încât produsele lor să fie disponibile mai rapid și sigur din punct de vedere medical: „dar, în niciun caz plafonarea prețurilor. Ar trebui aplicată ultima dintre seturile de măsuri cu care statul vrea să rezolve probleme economice”.

Totuși, mai punctează Aurelian Dochia, astfel de soluții punctuale ar mai putea apărea, mai ales că nimeni nu știe când s-ar putea termina pandemia: „În România, a trecut abia o lună de zile de când am devenit mai conștienți, dar pe măsură ce criza se adâncește, vor apărea tot mai multe efecte negative, tot mai multe constrângeri și tot mai multe tendințe de intervenție a factorului politic, a statului, în încercarea de a rezolva punctual unele probleme care apar, fără să se țină seama că aceste rezolvări sunt doar aparente și fac mai mult rău pe termen lung”.

5 lucruri despre miturile coronavirusului