Cazul Ringier. Când independența presei e jucată la păcănele, care e finanțarea corectă?

Imixtiunea în politica editorială a mass-media nu este ceva nou în România. De multe ori ea rămâne ascunsă publicului pentru că jurnaliștii tac. Nu și în cazul Gazeta Sporturilor și Libertatea, unde ziariștii au protestat față de practicile grupului Ringier. Rezultatul? Cătălin Țepelin, redactorul-șef al GSP, a fost dat afară.

Rezistența ziariștilor în fața cenzurii pe care trustul Ringier a vrut să o impună - a cere articolele înaintea publicării lor, asta înseamnă - și refuzul de a pleca steagul deontologic în fața comercialului sunt gesturi rare în spațiul media românesc.

Prețul acestei atitudini poate fi locul de muncă. Reversul medaliei este pierderea independenței, esența profesiunii de ziarist, și a încrederii publicului.

Într-o piață media aflată permanent sub presiuni politice și economice, alimentată cu bani de la partidele politice, dependentă de publicitatea din surse precum jocurile de noroc, acoolul, tutunul, care deseori vin în contradicție cu valorile și principiile jurnaliștilor, independența editorială este în pericol.

Articolele la control, la patron

În cazul Ringier a surprins că un trust puternic, cu o îndelungată tradiție democratică, practică cenzura și nu înțelege una dintre regulile de bază ale relației patron-jurnalist pentru o presă independentă: fără imixtiuni în politica editorială.

„Pe 31 iulie și pe 8 august 2023, redactorului-șef al Gazetei Sporturilor, Cătălin Țepelin, i s-a solicitat de către doi dintre șefii Ringier Sport Media Group să arate, în avans, articolele care privesc clienții de publicitate. S-a făcut referire, explicit, la industria jocurilor de noroc. Jurnalistul a refuzat să privilegieze clienții de publicitate. Țepelin a explicat că publicul are dreptul la informații care nu sunt aservite puterii economice și politice”, scriu ziariștii de la GSP și Libertatea în protestul făcut public.

Într-un ultim comunicat de presă, trustul Ringier susține că despărțirea de Cătălin Țepelin a fost „punctul culminant al unor divergențe strategice și operaționale, care se acumulau de ceva timp”.

„Realizăm, de asemenea, că momentul în care a fost luată această decizie, în contextul discuțiilor în curs de desfășurare despre libertatea și independența editorială, poate duce la neînțelegeri”, mai spune trustul Ringier.

Obiceiuri vechi

Trustul recidivează însă în privința ingerințelor în politica editorială- în 2005, zeci de ziariști de la Evenimentul Zilei (aflat atunci în portofoliul trustului) au demisionat în bloc dintr-o cauză similară: amestecul în editorial și îndepărtarea redactorului-șef Dan Turturică.

Anii nu au schimbat deci anumite deprinderi inavuabile ale trustului.

Profit vs. principiile jurnalismului

Contextul actual este mai complicat, apariția mediilor alternative - Facebook, Twitter - au coborât și standardele jurnalistice, iar publicul este mai confuz și mai tolerant, spune pentru Europa Liberă Mihai Voinea, redactor-șef la recorder.ro.

„Această situație dovedește încă o dată că orice trust mainstream este o afacere și orice afacere se adaptează vremurilor. Dacă vremurile îți permit să faci profit fără să respecți principiile jurnalismului, ceea ce acum 30 de ani era mai greu pentru că publicul te taxa, evident că lucrurile merg într-o direcție proastă. Acum trăim niște vremuri în care poți să ai în continuare audiență mare deși nu mai respecți niciun principiu”, ne spune Mihai Voinea.

Pe de altă parte și calitatea jurnalismului s-a degradat, abandonarea normelor deontologice, manipularea, fake-news-ul, jocurile politice sau în favoarea unor oameni de afaceri au dezamăgit publicul și au scăzut încrederea în presă, așa cum arată sondajele de opinie.

Dezamăgirea a venit în principal din conținutul fără valoare furnizat de televiziuni, explică pentru Europa Liberă Cristian Lupșa, jurnalist și fondator al revistei independente DoR.

„Jurnalismul a dezamăgit cu ceea ce a livrat în ultimii 15-20 de ani. Dezamăgirea a venit mai mult din televiziuni, care au bombardat atât de tare cu conținut lipsit de valoare, încât populația echivalează jurnalismul cu ceea ce vede seara pe canalele de știri, ceea ce e nedrept și pentru mulți ziariști care se bat cu o percepție asupra presei formată de România TV sau Antena 3.”

Soluția: presa independentă susținută de cititori

Declinul presei tradiționale în România, dar nu numai, este un fapt, iar presiunile editoriale și financiare la care sunt supuși în redacții i-au determinat pe mulți jurnaliști să caute soluții pe cont propriu în mediul online.

În ultimii ani presa alternativă la cea mainstream a luat avânt, tot mai multe site-uri independente au reușit să se impună pe piață, fie că vorbim de recorder.ro, g4media.ro, spotmedia.ro, pressone.ro, Centrul de Investigații Media, Buletin de București, defapt.ro, dela0.ro etc.

Majoritarea acestor site-uri se susțin cu banii cititorilor, o formulă inedită pentru România, unde cultura donației pentru presa independentă este destul de firavă, iar rolul jurnalismului - insuficient înțeles.

Cu pași mici, cu atenție față de feedback-ul cititorilor, cu transparență față de sursa veniturilor, dar în special prin investigațiile care nu o dată au zguduit scena publică, recorder.ro este o formulă de succes.

„Viitorul jurnalismului independent, mai ales al jurnalismului de investigație, este cel non-profit. În cazul nostru, suntem într-un scenariu în care reușim să susținem o redacție de 15 oameni, funcționând ca non-profit, având ca principală sursă de venit donațiile cetățenilor și având implicit libertate editorială totală”, spune pentru Europa Liberă Mihai Voinea, redactor -șef.

Donatorii sunt mulți, dar dau sume „modice”: 5, 10, 20 de euro.

„Ne bazăm pe numărul donatorilor. Avem o regulă ca la orice donație peste 2000 de euro să verificăm de unde vine. Dar nu au fost mai mult de 2-3 astfel de situații”, poveștește Voinea.

Raportul pe anul 2022, când recorder.ro a împlinit șase ani de existență, arată că a obținut din donații, redirecționarea impozitului pe profit și venit aproape un milion de euro.

Să nu pui toate ouăle într-un coș

Soluțiile sunt diverse, iar una dintre greșelile presei românești este că nu a construit de-a lungul timpului surse alternative de finanțare, supraviețuirea ei depinzând în continuare de modelul tradițional, adică bani din publicitate.

Episodul Ringier a arătat această vulnerabilitate, ne spune Cristian Lupșa, jurnalist și fondator al revistei independente DoR.

„Nu există o singură soluție, mai ales redacțiile din afară încearcă să-și construiască un portofoliu cât mai diversificat. Adică, mai iau publicitate, dar iau și granturi, încearcă să ia bani de la cititori, adică donații, abonamente, fac produse pe care le vând oamenilor.”

Dar problema nu este simplă. De exemplu, DoR nu a reușit să depășească 10.000 de oameni care dau bani în mod constant, explică Lupșa, un număr mic raportat la populație.

În țări cu o populație mult mai mică, precum Slovacia sau Ungaria, numărul celor care susțin presa independentă este mult mai mare.

Peste tot în lume sunt căutate soluții și formule de supraviețuire a jurnalismului independent.

E complicat, dar nu imposibil. De pildă, în Franța există publicația MediaPart, care are 200.000 de cititori pe lună și care se finanțează exclusiv din plata de la cititori.

New York Times obține mai mult de jumătate din venituri de la cititori, prin abonamente.

„Fac multe produse, sunt oameni care cumpără doar aplicația de gătit, de exemplu, dar ei susțin jurnalismul, susțin redacția, banii tot acolo se duc”, spune pentru Europa Liberă Cristian Lupșa.

Rezistența prin unitate

Din punctul de vedere al Ralucăi Radu, profesoară de jurnalism la Universitatea București, una dintre formulele prin care ziariștii pot face față presiunilor venite din partea patronilor este unitatea, ba chiar sindicalizarea jurnaliștilor.

„Cred că soluția este să ai mai mulți jurnaliști care înțeleg că sunt o forță dacă sunt împreună și că este pentru binele tuturor să fie împreună, să aibă o voce comună, să fie din mai multe redacții, să aibă asociații puternice, așa cum există în afară.

Dacă jurnaliștii ar fi coalizați unii cu ceilalți, probabil că patronilor și politicienilor le-ar fi mai greu să facă presiuni”, spune Raluca Radu pentru Europa Liberă.

Emilia Șercan, susține ea, a avut mai mult sprijin din afara țării, pentru că acolo există asociații jurnalistice, decât din interior.

„Sigur că au existat voci care i-au fost alături, dar au fost voci individuale”, ne spune Raluca Radu.

Independență vs. anvergură

Problema acestor site-uri care își procură banii de la cititori este că redacțiile sunt mici și nu pot avea anvergura unui trust cu zeci de angajați, cu resurse, avocați care să-i apere în procese.

„Nu cred că e o formulă. Îți arată de fapt cât de șubred este sistemul mass-media și cât de toxice sunt relațiile dintre putere și mass-media, dintre zona economică și presă, patroni și jurnaliști”, spune Raluca Radu.

De partea cealaltă, Mihai Voinea susține că e greu de crezut că „jurnalismul liber de orice fel de presiune se mai poate întoarce la forma clasică, în care există și profit, și independență editorială, în același timp. E foarte greu să se întâmple asta”.

Importanța mesajului ziariștilor

Nu este clar dacă reacția ziariștilor de la Gazeta Sporturilor și Libertatea va reuși să oprească imixtiunea trustului Ringier în politica editorială.

Ziariștii ar putea avea soarta celor de la Evenimentul zilei de acum 18 ani, dar semnalul era necesar, spune pentru Europa Liberă Cristian Lupșa.

„Demersul celor de la GSP și Libertatea arată cu siguranță unei noi generații de jurnaliști că există niște principii ale profesiei pentru care merită să lupți chiar și cu riscul jobului, mai ales pentru perioada în care trăim. Semnalul cel mai important acesta este”, susține Lupșa.