Toader M. avea 59 de ani în 2015 când s-a dus la Institutul „Marius Nasta” din București, pentru analize suplimentare (bronhoscopie) după ce, în decembrie 2014, avusese febră și făcuse o pneumonie.
La spital, medicul Ruxandra Ulmeanu l-a întrebat dacă nu vrea să trimită analizele și la o altă clinică, privată, pentru o a doua opinie, și astfel bronhoscopia a fost trimisă și la centrul medical Gral.
Când au venit rezultatele, acestea erau total opuse: institutul îi spunea că are cancer, centrul medical îi spunea că nu.
Pacientul Toader M. a fost atunci operat de către chirurgul Ioan Cordoș, care i-a spus că, dacă nu intervine într-o săptămână, riscă să moară, pentru că este un caz grav.
Medicul care m-a operat pe mine era șef la vreo trei comisii de specialitate în Ministerul Sănătății.
I-a fost extirpat plămânul stâng. Cazul a fost relatat recent de Hotnews, și a readus în discuția publică schimbarea legislației privind malpraxisului.
Contactat de Europa Liberă, Toader M. a povestit că, inițial, medicul i-a spus că îi elimină doar lobul inferior al plămânului, dar în urma operației i s-a zis că i-a fost scos tot plămânul stâng.
Ulterior, pacientul a aflat că de fapt avea tuberculoză, motiv pentru care a fost internat din nou, pentru tratament.
După scoaterea plămânului, viața bărbatului - care are acum 68 de ani - s-a schimbat radical: dintr-o persoană activă, a devenit o persoană asistată. Nu poate să meargă mai mult de 30 de metri deoarece obosește, s-a mutat într-o zonă de munte și are foarte multă grijă de sănătatea lui.
Procesul: opt ani
În 2015, după ce s-a simțit un pic mai bine și a realizat ce i s-a întâmplat, Toader M. a dat Institutul „Marius Nasta” în judecată, iar în noiembrie 2023 a obținut o hotărâre judecătorească definitivă prin care spitalul trebuie să îi plătească daune morale în valoare de 150.000 de euro.
Contactul cu sistemul de sănătate i-a lăsat un gust amar.
„Am fost de mai multe ori în audiență la Ministerul Sănătății, am vorbit cu medicii de la Institutul de Medicină Legală, dar am ajuns la concluzia că sistemul medical românesc este unul mafiot, medicii se acoperă unii pe alții. Medicul care m-a operat pe mine (n.r. Ioan Cordoș) era șef la vreo trei comisii de specialitate în Ministerul Sănătății”, spune Toader M. pentru Europa Liberă.
O lege a malpraxisului clară nu l-ar fi purtat atâția ani prin tribunale, spune el.
„Legislația pe care o avem acum este făcută în așa fel încât să nu îți dea despăguri. Iar spitalul (n.r. Marius Nasta) nu a chemat în instanță asiguratorul, pentru că spitalul credea că va câștiga în mod sigur”, spune Toader M.
Sute de cazuri
Un alt caz des invocat de avocații care îi reprezintă pe pacienții care au suferit culpe medicale este al familiei Lazăr.
În noaptea de 1o spre 11 iulie 2000, Eugenia Lazăr l-a dus pe fiul său de 22 de ani la Spitalul Judeţean Deva - tânărul avea senzația că se sufocă și nu mai poate respira.
La spital, în urma administrării de către un medic de la camera de gardă a 12 fiole de cortizon injectabil, fiul Eugeniei Lazăr a decedat.
După zece ani de procese cu statul român, în 2010 Eugenia Lazăr a câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), iar statul a trebuit să-i plătească 20.000 de euro pentru prejudiciul moral, şi 296 euro pentru cheltuielile de judecată.
Doar din descrierea celor două cazuri se observă un detaliu extrem de important: au avut loc în urmă cu foarte mulți ani, iar mediatizarea cu întârziere nu pune suficientă presiune pe autorități.
Pacienții care au procese la CEDO împotriva statului român ar fi sfătuiți să nu-și prezinte cazul în presă până la stabilirea unei sentințe definitive la Curtea de la Strasbourg, spun avocați care au cunoștințe în domeniu.
Ei ajung acolo deoarece, în prezent, legislația din România privind malpraxisul este stufoasă și neclară, iar un pacient care suferă un prejudiciu în cazul unei culpe medicale așteaptă mulți ani o soluție de la instanțele din țară. Din această cauză, statul român a pierdut sute de procese la CEDO.
Îți mai recomandăm „Am făcut ce mi-a spus medicul. Regret!” Femeia operată la sân de un cancer pe care spune că nu l-a avut se luptă cu sistemul de 15 aniUn alt caz a fost relatat pe larg de Europa Liberă. Maria Tusa este o pacientă din Constanța căreia i-a fost extirpat sânul stâng, în 2008 atunci când avea 42 de ani, pe motiv că ar avea un cancer agresiv.
Diagnosticul a fost pus de medicul Iuliana Dana Pleș din Constanța, iar operația a fost făcută de medicul Dumitru Unc, care între timp a decedat.
După operație, femeia a urmat patru cure de chimioterapie, dar observat că începuse să se îngrașe. A mers atunci la endocrinolog, care i-a spus că „nu pare a fi un cancer”. Atunci pacienta a realizat culpa medicală și a dat medicii în judecată pe motiv de malpraxis.
A supraviețuit după o transfuzie de sânge dintr-o grupă diferită
Un alt caz de malpraxis este al jurnalistei Elena Manea. În urmă cu opt ani, Elena a dat în judecată Spitalul Clinic CF2 București, medicii și personalul medical, pentru administrarea greșită, în 2015, a unei transfuzii de sânge care i-a aproape că i-a fost fatală.
Pe 5 iulie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București i-a dat câștig de cauză. Din cauza duratei mari a procesului, faptele penale s-au prescris, iar instanța a decis doar sancțiuni civile: plata de daune morale în valoare de 300.000 de euro.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, Elena Manea a explicat că numai cercetarea penală a durat cinci ani, deoarece au fost foarte multe amânări, proceduri și întârzieri birocratice.
Îți mai recomandăm Premieră | Jurnalista Elena Manea câștigă în instanță după 7 de ani de când i s-a făcut o transfuzie greșită de sânge, la spitalul CF2Ce spune legislația malpraxisului în prezent
În toate cazurile prezentate mai sus, pacienții sau familiile lor au stat ani de zile prin instanțe pentru a demonstra că au fost victima unor greșeli medicale.
Avocata Mihaela Ispas, care a reprezentat-o pe Maria Tusa, spune pentru Europa Liberă că, în prezent, legislația malpraxisului este reprezentată de fapt printr-un capitol din Legea Sănătății 95/2006 și niște ordine de ministru.
„Nu există niciun fel de criterii sau atribuții ale comisiei de malpraxis de a stabili cuantumul despăgubirilor. În plus, polițele de malpraxis ale medicilor pe chirurgie, că la asta m-am uitat recent pentru dosarul meu, nu acoperă astfel de despăgubiri”, arată Mihaela Ispas.
Potrivit legii, medicii sunt obligați să dețină o poliță de malpraxis pentru a avea dreptul de liberă practică, în conformitate cu Legea nr. 95/2006, însă polițele de malpraxis conțin foarte multe clauze de excludere și, în majoritatea cazurilor în care medicii sunt acționați în judecată, aceștia constată că asigurarea este ineficientă și de exemplu nu le acoperă prejudiciile morale acordate de instanțele de judecată.
Avocata Mihaela Ispas arată că, pentru ca o poliță de malpraxis să funcționeze, „cineva trebuie să spună că s-a comis malpraxis”.
„Adică ori recunoaște medicul că a greșit, ori spune comisia de malpraxis că s-a greșit, ori spune instanța. Și aici este durerea cea mai mare. Medicul niciodată n-o să recunoască și să fie de acord că a greșit”, declară Mihaela Ispas.
Avocatul Sorin Dinu Măduța spune că legislația malpraxisului din prezent se raportează la trei elemente:
- neglijență;
- imprudență;
- insuficienta pregătire medicală a personalului medical în situații de prevenție, diagnostic sau tratament.
Avocatul spune pentru Europa Liberă că, din 2015, când tatăl lui a murit dintr-o culpă medicală – a făcut infarct și medicii i-au spus că a decedat de pneumonie – a decis să se ocupe de cazurile de malpraxis din sistemul medical.
Sorin Dinu Măduța susține că a observat că, în general, medicii „încearcă să se acopere unii pe alții cât pot de mult, pentru că o hotărâre civilă în defavoarea unui medic îi poate atrage o sancțiune administrativă de ridicare a dreptului de practică”.
Îți mai recomandăm „Am sunat la 20 de clinici pentru un RMN”. De ce durează și șase luni să-ți faci o investigație recomandată de medicEl mai spune că, de fapt, legislația existentă în privința malpraxisului nu se aplică.
„Când vine un medic împotriva căruia există o expertiză medico-legală care atestă eroarea săvârșită de către el și instanța nu dispune o sancțiune împotriva lui, e clar că legislația nu se aplică”, spune Sorin Dinu Măduța.
„Eu n-am nimic împotriva medicilor, dar să-și facă treaba. Din ce am văzut eu, prin noul proiect, medicii nu vor să simplifice lucrurile, ci să se acopere și mai mult pe ei în privința malpraxisului”, spune avocatul.
Care sunt nemulțumirile
Proiectul de schimbare a legii malpraxisului propus de Colegiul Medicilor, despre care Europa Liberă a scris AICI în 2023, nu are mari șanse de izbândă nici în această formă.
Pacienții, asistenții medicali și Ministerul Sănătății spun că un astfel de proiect ar trebui să cuprindă toate părțile din sistem și să pună pacientul în centrul sistemului medical.
În timp ce medicii spun că, din cauza suspiciunilor medicale și a sistemului de asigurări de malpraxis actual, ei lucrează sub presiune, pacienții arată că, de fapt, ei nu sunt luați în considerare.
„Legea actuală nu funcționează, este complet nefuncțională. Ăsta e motivul pentru care doctorii pleacă din țară, iar pacienții sunt dezamăgiți, toată lumea pierde”, spune președintele Colegiului Medicilor din România, Daniel Coriu, pentru Europa Liberă.
Care sunt propunerile Colegiului Medicilor în privința malpraxisului
Colegiul Medicilor din România a organizat până acum mai multe dezbateri pentru un proiect de lege al malpraxisului (proiect de lege privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională a personalului medical), prin care propune schimbarea modului în care funcționează polița de malpraxis, adică asigurarea medicală pe care fiecare medic este obligat să o încheie pentru a putea obține dreptul la liberă practică.
Propuneri ale Colegiului Medicilor în privința conținutului poliței de malpraxis:
- despăgubirea pacienților de către asigurători, astfel încât medicii să își poată exercita profesia;
- eliminarea clauzelor de excludere existente în prezent – pe care le acordă instanțele chiar dacă greșeala medicală e evidentă;
- despăgubirile morale să fie incluse în polița de malpraxis.
Medicul spune că legea actuală îi obligă pe medici să plătească anual o taxă către companiile de asigurări, fără să primească nimic în schimb în caz de culpă medicală.
„În polița de asigurare este o mică clauză, scrisă foarte mărunt, în care se exonerează asiguratorul. E clauza de excludere”, mai spune medicul Coriu.
De cealaltă parte, pacienții spun și ei că legislația actuală este în favoarea asiguratorilor de malpraxis și că, în mod real, nu îi despăgubește pe pacienți.
Vasile Barbu, președintele Asociației pentru Protecția Pacientului din România (APRP), spune că o nouă lege ar trebui să definească limitele malpraxisului.
„Trebuie să stabilim de la început că nu trebuie să învinovățim pe cineva, este o întâmplare, s-a întâmplat, dar important este ca eroarea să fie făcută cunoscută, astfel încât cel care a comis-o să nu o mai comită pe viitor”, spune Vasile Barbu.
Vasile Barbu, președintele Asociației pentru Protecția Pacienților din România, afirmă că o nouă lege a malpraxisului ar trebui să cuprindă și asistenții medicali, infirmierii și brancardierii.
Președintele APRP arată că proiectul propus de Colegiul Medicilor cuprinde numai medicii, în schimb ar trebui să fie enumerați în lege și asistenții medicali, infirmierii și brancardierii.
„Știm că au fost cazuri în care pacientul a căzut de pe targă și brancardierul nu a fost asigurat. Acum câțiva ani, la un spital din București, un copil a fost operat pe creier și infirmiera din greșeală i-a smuls tuburile de dren din creier și apoi s-a apucat să le pună înapoi. Copilul nu a mai trăit. Deci ar trebui cuprinși toți cei care lucrează în sistemul medical în această lege”, spune Vasile Barbu.
Un grup de lucru de care nu a auzit nimeni
Săptămâna trecută, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat public că nu este de acord cu legea malpraxisului propusă de Colegiul Medicilor.
El a spus că primele de asigurare nu au niciun fel de limită, iar acest lucru ar putea să ducă la imposibilitatea obţinerii dreptului de liberă practică, dacă medicii nu ar plăti, de exemplu 1.000 de euro pe lună - este o sumă considerată prea mare de ministrul Sănătății.
El a anunțat că, din 2023, a fost creat un grup de lucru care să redacteze o nouă lege.
De acest grup de lucru nu a auzit nici Colegiul Medicilor, nici reprezentanții pacienților.
Europa Liberă l-a întrebat pe ministrul Rafila cine face parte din acest grup de lucru și de câte ori s-a întrunit, dar nu a primit vreun răspuns până la publicarea acestui articol.
Vasile Barbu, reprezentantul pacienților, spune că nu există un grup de lucru la Ministerul Sănătății care să includă toate părțile și că „domnul Rafila a făcut un grup de lucru cu oameni din minister poate și cu medicii, dar noi nu am participat”.
Ministrul Alexandru Rafila spune că legea malpraxisului propusă de medici ar face ca medicii să plătească polițe de asigurare prea mari.
De cealaltă parte, Colegiul Medicilor spune că activitatea grupului de lucru nu are niciun rezultat concret până acum. Organizația a ieșit cu o poziție publică în urma declarației lui Rafila că proiectul propus de medici nu e bun.
Ei spun că, de fapt, ar trebui să există două legi pentru malpraxis, una pentru medici și alta pentru spital.
Astfel, Colegiul Medicilor arată că Ministerul Sănătății ar trebui să se preocupe să existe „un cadru legal care să dea eficienţă poliţelor de malpraxis ale spitalelor, prin care să poată fi despăgubiţi pacienţii, în caz de răspundere a unităţii medicale”.
Concret, o astfel de lege nu l-ar fi pus în situația inconfortabilă pe pacientul Toader M. ca, după nouă ani de procese, să nu poate obține despăgubirea financiară de la Institutul Marius Nasta, pe motiv că nu există bani.
Îți mai recomandăm #10Întrebări | Președintele Colegiului Medicilor: Vrem să facem legea malpraxisului mai eficientă. De ce pleacă iar medicii în străinătateCum e Legea malpraxisului în alte țări
Franța - În 2002, Parlamentul a adoptat Legea malpraxisului, prin care despăgubirea pacientului în instanță se face pe baza regulilor dreptului civil și numai dacă este dovedită existența unei culpe a medicului sau spitalului (adică a unui delict). Legea prevede și posibilitatea concilierii extrajudiciare, precum și un sistem particular de compensare, printr-un organism special.
Malpraxisul medical este considerat „orice faptă, săvârșită de îngrijitor, care a produs prejudicii anormale în ceea ce privește evoluția previzibilă a stării de sănătate a pacientului”.
În cazurile ajunse în instanță, eroarea medicală e analizată din perspectiva unei greșeli potențiale cauzate de neglijență, imprudență, nepricepere sau lipsă de diligență. Dacă se constată că au existat încălcări ale unor norme legale sau o culpă profesională, eroarea va fi considerată malpraxis și poate avea implicații penale.
Germania - Malpraxisul este definit ca „prejudiciul adus sănătății unui pacient din cauza lipsei de atenție sau precauție și contrar regulilor general acceptate ale medicinei”.
Prin Legea malpraxisului, în spitale există comisii de arbritraj/mediere sau comisii de experți. Acestea dau o soluție rapidă pentru reclamațiile făcute de pacienți cu privire la fundamentarea reclamației, dar nu dau nivelul despăgubirilor.
În cazul în care nu sunt mulțumiți, pacienții merg în justiție, iar instanța poate propune chiar și o mediere extrajudiciară între pacient și medic.
Marea Britanie - Adoptată în 2005, Legea malpraxisului prevede, prin Litigation Authority, o mediere între medic și pacient, acesta din urmă putând primi o sumă nu foarte importantă de bani. Cine e nemulțumit de mediere poate deschide un proces judiciar.
În Finlanda, Danemarca și Suedia, Legile malpraxisului prevăd despăgubiri numai pentru acele leziuni provocate unui pacient care puteau fi evitate de către un specialist experimentat. Cazurile sunt rezolvate de o comisie administrativă sau de o instanță specială pentru pacienți, care stabilește o compensație. Cazurile ajunse în instanță în cele trei țări nu sunt numeroase.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.