Analiză | România fără lideri. Cum s-a prăbușit încrederea cetățenilor în politicienii de la vârful statului

În sondajul Avangarde apărut acum câteva zile (făcut la comanda PSD), importante nu sunt atât scorurile partidelor, care nu oferă mari surprize - PSD 37% ( în creștere), PNL 23% (în creștere), AUR 11% (în scădere), USR 9% (staționar) - ci neîncrederea în principalii lideri politici.

Cel mai mare scor îl are liderul PSD, Marcel Ciolacu, 25%, dar care a pierdut 5 procente față de luna martie, așa cum arată tot un sondaj Avangarde. Șeful guvernului, generalul(r) Nicolae Ciucă, este creditat acum cu 18% încredere, dar a suferit o cădere spectaculoasă de la 34% în martie. George Simion (AUR) se învârte pe la 11%, iar Cătălin Drulă (USR) are 9%.

Președintele Klaus Iohannis nu se simte nici el prea bine, are acum doar 15% încredere (Avangarde), dar este în picaj. Un sondaj făcut de GLOBSEC la nivel internațional arată o cădere de la 44% anul trecut la 29% anul acesta, cea mai mare înregistrată de un lider din Europa de Est.

Cu neîncrederea la butonieră, în pas de defilare spre prezidențiale

Problema neîncrederii devine și mai acută în condițiile în care, teoretic, trei dintre acești politicieni - Ciolacu, Ciucă și Drulă - ar putea fi în cărți pentru o candidatură la președinție la următoarele alegeri. Până atunci mai sunt doi ani și multe se pot întâmpla, criza de leadership fiind o problemă în discuția partidelor, conștiente de această mare problemă.

De altfel, un alt sondaj Avangarde arată o cotă bună pentru personaje care sunt mai puțin conectate în percepția publică partidelor, având o aură de „tehocrați”, deși sunt sau au fost membri de partid.

De pildă, Mircea Geoană, acum secretar general adjunct al NATO, care a fost candidatul PSD împotriva lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2009, este creditat cu o încredere de 34%. Celebritatea pe care i-au adus-o explozia de bucurie („Mihaela, dragostea mea”) din momentul exit-pollurilor, care îl dădeau câștigător, a apus sub tăvălugul timpului și al războiului din Ucraina. Așa se face că un sondaj Sociopol arată cu Geoană are șanse serioase să intre în turul al doilea al alegerilor din 2024.

Dincolo însă de jocul calculelor și al politicii, realitatea este că România se confruntă cu o criză majoră de lideri și de încredere în clasa politică în general, care își pune amprenta asupra întregii societăți și asupra gestionării crizelor pe care țara le traversează.

Mecanismul utilizării crizelor

Ceea ce sare în ochi în ultima perioadă, în special din primăvară încoace, de la invadarea Ucrainei de către Rusia, război care a generat sau s-a suprapus peste alte crize - energetică, economică, pandemică, de oboseală, resemnare și neîncredere - este că lideri fără credibilitate sau compromiși se folosesc de aceste multiple crize pentru a slăbi mecanismele democratice, a îngrădi drepturile și libertățile, a pava drumul spre iliberalism.

Este vorba de o serie de derapaje grave în ce privește legislația din zona de securitate națională, justiție și educație, așa cum repetat a arătat Europa Liberă. În loc de reformele promise, cel puțin de PNL și de președintele Iohannis, societatea se confruntă cu o contrareformă, la care asistă aproape impasibilă.

Motivul? Coaliția de la guvernare, cu cele 70 de procente ale sale, a dezvoltat un mecanism de utilizare a crizelor în propriul folos, la adăpostul căruia își permite ceea ce în vremuri mai puțin tulburi nu ar fi îndrăznit de teama tulburărilor sociale, spun analiștii consultați de Europa Liberă.

„Profită de război mai ales pe acest discurs al compromisului între securitate și libertate. Filosofic vorbind, ne punem întrebarea dacă suntem de acord să renunțăm la o parte din libertățile noastre pentru a avea mai multă securitate într-un context în care putem fi amenințați inclusiv cu războiul. Guvernul pervertește acest discurs, spunând de-a dreptul: cine nu acceptă aceste lucruri e un trădător”, afirmă pentru Europa Liberă sociologul Ovidiu Voicu.

Guvernul profită de criza războiului, așa cum a profitat până la un punct și de pandemie. „Sunt destui oameni care spun că e bine că avem un general la guvern, le dă o siguranță”, este de părere Ciprian Cucu, profesor asistent în tehnologia informației la Universitatea din Alba Iulia.

Un rezultat al crizelor perpetue din ultimii 3 ani, care au măcinat societatea, este instalarea unui sentiment de insecuritate, care nu și-a găsit debușeul în soluții de guvernare coerente, care să ofere soluții și încredere.​

Oboseala civică

Guvernul profită de ceea ce Ovidiu Voicu numește „oboseală civică”, generată atât de crizele prelungite, cât și de luptele din trecut cu o guvernare ostilă față de democrație și cetățeni. Rezultatul epocii Dragnea a fost acumularea acestei oboseli civice.

Lupta cu un guvern incompetent, certat cu legea, inapt moral și intelectual să reformeze România este greu de repetat, „oamenii nu mai au suflu”. Mai ales că, așa cum explică Ciprian Cucu, zona activă a societății civile e resemnată, trăiește un sentiment de neputință și din cauza eșecului în plan politic.

„Majoritatea celor din zona civică, cei mai activi și care așteptau curentul reformist au fost foarte dezamăgiți de această nouă coaliție USL și au abandonat lupta, s-au resemnat. E senzația de neputință”, spune Ciprian Cucu pentru Europa Liberă.

E însă o situație pe care partidele de la putere au disecat-o și analizat-o și din care și-au învățat lecția: să fie mai subtili, să nu facă gesturi de o prea evidentă sfidare..

„În timpul lui Dragnea fost o încercare pe față de a-i scăpa pe unii care au furat, acum guvernanții nu fac aceleași gesturi de sfidare care să stârnească furie imediată”.

Ca dovadă, chiar dacă împotriva derapajelor din legile securității naționale au luat poziție multe organizații guvernamentale, protestele au lipsit. La fel și în spinoasa problema a legilor justiției făcute de ministrul Cătălin Predoiu, care nu repară nimic din cele stricate în perioada Dragnea, ba din contra, iar după cum spun asociațiile de magistrați „arată mai prost decât în era Stănoiu”, dar sunt ambalate într-o formă care le face să pară benigne.

Legile educației, pornite de la pe proiectul de suflet al președintelui Iohannis, „România educată”, amnistiază de facto plagiatul, scopul fiind de a-i exonera pe cei care, nu puțini la număr, ocupă funcții importante în stat, în frunte cu premierul Nicolae Ciucă.​

Presa, redusă la tăcere de banii partidelor

Una dintre cele mai abile și nedemocratice metode de a utiliza crizele în scopul manipulării opiniei publice a fost cumpărarea presei. Începută în timpul pandemiei de Covid sub pretextul susținerii economice, operația a prins aripi, așa cum a arătat campania Europei Libere, și a ajuns pe culmi care i-ar fi făcut invidioși chiar și pe Adrian Năstase și Liviu Dragnea, liderii de necontestat până acum ai subordonării mass-media. Partidele, mai exact PSD și PNL, cheltuie sume cu multe zerouri din subvenția primită de la stat pentru diverse contracte cu presa.

„Controlul foarte puternic al presei de către putere, de către partidele politice, mă refer în primul rând la televiziuni care rămân principalul vehicul de informare pentru majoritatea cetățenilor și care sunt cumpărate, este o mare problemă. Principalii jucători pe piața media sunt partidele politice. Iar dacă subiectele delicate lipsesc, cum a fost cel cu legile securității, oamenii nu află. Sunt și apatici, nici nu află, de aceea potențialul de a răspunde, de a vocifera este scăzut”, spune pentru Europa Liberă sociologul Ovidiu Voicu.

Din punctul de vedere al lui Ciprian Cucu s- a intrat într-o „pax USL” în relația cu media, în sensul „în care nu am văzut în televiziunile mainstream multe dintre problemele fierbinți. Presa face acest joc pentru că are de câștigat niște bani”.

Tot acest mecanism de instrumentalizare a diverselor crize are drept scop permanentizarea la putere, de unde și mefiența amplificată a electoratului.

Cu toate acestea, rămâne de discutat dacă liniștea achiziționată acum se va dovedi rezistentă și în fața unor lucruri terestre, precum nivelul de trai.

„Mă tem că la anul vom vorbi de efecte asupra nivelului de trai foarte puternice, când guvernul nu-și va mai permite să compenseze facturile de energie, când vom vedea inflația mâncând tot mai mult din puterea de cumpărare. Atunci nu va mai fi vorba doar de lucruri abstracte, vor fi lucruri concrete care țin de nivelul de trai și atunci s-ar putea să vedem tulburări puternice”, ne spune Ovidiu Voicu.