Croația trece la euro anul viitor. România invocă pandemia și războiul pentru a nu mai propune un termen

Croația, ultima care a intrat în Uniunea Europeană, va deveni cea de-a 20-a țară care adoptă moneda unică. Ultima țară care a adoptat euro a fost Lituania, în urmă cu opt ani.

Legiuitorii croați care s-au opus adoptării monedei euro au argumentat că nivelurile sărăciei și inflației vor crește, însă 117 dintre cei 151 de parlamentari au adoptat legea.

Majoritatea aleșilor croați afirmă că adoptarea monedei euro va reduce ratele dobânzilor, va îmbunătăți ratingul de credit al Croației și va crea condiții pentru mai multe investiții.

Moneda euro va fi folosită în Croația începând de la 1 ianuarie 2023, iar kuna va continua să circule în paralel pentru un an. De altfel, moneda croată este puternic legată de euro, așa că economiștii nu se așteaptă la șocuri puternice.

Bulgaria, o altă țară candidată, îndeplinește doar două dintre cele patru criterii principale pentru adoptarea monedei euro, aflându-se în „sala de așteptare a zonei euro”, așa cum se numește mecanismul monetar ERM-2.

Însă, vicepremierul și ministrul bulgar de finanțe Asen Vassilev a reconfirmat zilele trecute că țara sa va adopta euro de la 1 ianuarie 2024.

Războiul e de vină!

România nu îndeplinește niciunul dintre cele patru mari criterii economice necesare pentru adoptarea monedei euro, potrivit Raportului de convergență din anul 2020 al Comisiei Europene, publicat cu mult timp înainte de izbucnirea invaziei rusești în Ucraina.

România „nu îndeplinește criteriile privind stabilitatea prețurilor, finanțele publice, rata de schimb și rata dobânzii pe termen lung”, arată sursa citată. În plus, legislația nu este pe deplin compatibilă cu Tratatul de la Maastricht.

„Mi se pare că nu înțelegem rolul pe care îl are această aderare la moneda euro și în continuare facem tot posibil pentru a păstra controlul asupra monedei la nivelul țării, fiindu-ne teamă de consecințele mutării acestei politici monetare la nivelul european și renunțând la politica monetară ca instrument de dezvoltare”, spune profesorul de economie Cristian Păun, pentru Europa Liberă.

„E foarte greu să renunți la tiparniță după ce aproape trei decenii te-ai bazat în creșterea economică aproape exclusiv pe tiparniță și foarte puțin pe măsuri de reformă reale la nivelul economiei”, adaugă el.

Astfel, pentru ca România să renunțe la leu, deficitul bugetar nu trebuie să depășească 3% din PIB, datoria publică ar trebui să se limiteze la mai puțin de 60% din PIB, iar inflația nu ar trebui să depășească cu 1,5% media celor mai performante țări din zona euro.

Potrivit previziunilor economice de primăvară ale Comisiei Europene, publicate luni, România ar urma să aibă o creştere economică de 2,6% în 2022 şi de 3,6% în 2023.

Deficitul public ar urma să fie:

• 7,5 % din PIB în 2022;
• 6,3 % în 2023;

Ponderea datoriei în PIB va ajunge la 52,6 % până în 2023, spune Comisia Europeană.

„După o creștere puternică în 2021, economia României urmează să încetinească până la 2,6 % în 2022, deoarece inflația ridicată erodează venitul disponibil, iar războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei afectează sentimentul economic, lanțurile de aprovizionare și, în cele din urmă, investițiile”, adaugă CE.

De exemplu, România a încheiat anul 2021 cu un deficit 6,72% din PIB, respectiv de 80 miliarde lei și are mai puțin de doi ani la dispoziție ca să pună capăt situației de deficit excesiv. De asemenea, inflația a atins 13,8% în luna aprilie.

„Avem o țară care din punct de vedere macroeconomic arată foarte, foarte prost, o țară care mereu se destabilizează mai mult decât se destabilizează țările din jur. Noi scăpăm din vedere un argument care, din punctul meu de vedere, este esențial, și anume faptul că prin adoptarea monedei unice intrăm și mai mult în acel spațiu al pieței unice pe care noi ar trebui să-l valorificăm la maximum din poziția de țară mică”, a completat profesorul de economie.

Așa se face că în Programul de convergență 2022-2025, care este trimis la Comisia Europeană, Guvernul Ciucă se mulțumește să scrie doar că „România își menține angajamentul de aderare la Zona Euro, însă în prezent eforturile Guvernului se axează pe revenirea economică și socială post-pandemie COVID-19 și pe diminuarea efectelor negative generate de conflictul militar din Ucraina”.

„Nu avem nicio treabă. Noi de ani de zile nu îndeplinim aceste criterii, pentru că, din păcate, suntem conduși de oameni care nu au o viziune economică foarte clară, nici pe termen scurt și pe termen lung și nu au obiective comune cu ale noastre. (...) Plus că stabilitatea ta macroeconomică trebuie să fie foarte puternică și în timp de pace și în timp de război”, mai spune Cristian Păun.

„Până la urmă, dacă ești o țară rezistentă din punct de vedere financiar și ai făcut lucruri bune, vei rezista mult mai bine în fața oricărui tip de criză externă. Crize externe apar și dispar în fiecare clipă, ce facem acum, invocăm aceste lucruri la nesfârșit? Dacă nu e războiul, mâine va fi nu știu ce tsunami din nu știu ce insulă, după aceea va fi altă calamitate”, completează economistul.

Potrivit documentului elaborat de Executiv, cele două cauze majore invocate produc efecte economice care se manifestă pe trei paliere:

• evoluția prețurilor la materii prime, alimente și energie ce vor susține o creștere mai accelerată a inflației;
• perturbarea lanțurilor de aprovizionare cu efect direct asupra comerțului;
• diminuarea gradului de încredere al consumatorilor/mediului de afaceri în urma înăspririi condițiilor financiare și potențiala ieșire a capitalului de pe piețele emergente, precum și probleme sociale ce derivă din sosirea unui număr ridicat de refugiați.

„Neadoptarea monedei unice reprezintă un cost pentru fiecare dintre noi, mai ales pentru mediul privat, pentru zona de afaceri, pentru tot ceea ce înseamnă dezvoltarea sănătoasă a României”, mai spune Cristian Păun.

Acesta mai atrage atenția că amânarea aderării la Zona Euro reprezintă „un semnal pe care n-ar trebui să-l dăm”, deoarece arată că „nu ne dorim o integrare atât de accentuată”.

Ultimul angajament în privința adoptării euro, însă unul verbal, a fost înaintat la începutul anului trecut, de Florin Cîțu. Premier la acea dată, acesta declara, în februarie 2021, că România ar putea adopta moneda euro în 2027 sau 2028.

La începutul acestui an, ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, declara că anul 2029 este „o ţintă viabilă” pentru aderarea la euro. Termenele anterioare, asumate în mod oficial de Guvern, fuseseră 2024, respectiv 2019.

Toate țările membre UE și-au asumat obligația să adopte moneda euro, cu excepția Danemarcei, care dispune de o „clauză de neparticipare” în tratatele UE și care este scutită de obligația de a adopta moneda euro. Suedia și Polonia sunt alte două state mari state care nu se află încă în Zona Euro.

Cele șase motive principale pentru care România nu intră în zona euro, potrivit Băncii Centrale Europene:

• În luna martie 2020, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de 3,7%, nivel net superior valorii de referință de 1,8% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor.
• Deși în România datoria publică s-a încadrat în nivelul prevăzut de criteriul corespunzător de la Maastricht, deficitul bugetar a depășit valoarea de referință de 3% din PIB în anul 2019, astfel că s-a inițiat procedura de deficit excesiv în luna aprilie 2020, conform căreia această țară trebuie să își corecteze deficitul excesiv până în anul 2022 cel târziu.
• În perioada de referință de doi ani cuprinsă între 1 aprilie 2018 și 31 martie 2020, leul românesc nu a participat la MCS II, ci a fost tranzacționat în condițiile unui regim de curs de schimb flexibil cu flotare controlată.
• În perioada de referință aprilie 2019 – martie 2020, ratele dobânzilor pe termen lung din România s-au situat, în medie, la 4,4%, valoare superioară celei de referință de 2,9% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor.
• Crearea unui mediu favorabil convergenței sustenabile în România necesită politici economice orientate spre stabilitate și reforme structurale cuprinzătoare.
• Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.