Călătoria României spre adoptarea euro, un parcurs fără început și fără sfârșit

Adoptarea monedei unice ține de mai multe criterii economice și de dorința politicienilor de a se ține de îndeplinirea lor. Or, economia României nu face față, ba chiar pierde an, după an criteriile pe care le îndeplinise înainte, o spun economiștii și o arată negru pe alb o scurtă cronologie a ultimilor șapte ani. Dar până să vorbim despre ea, să răspundem la câteva întrebări cheie. Europa Liberă a discutat cu profesorul de economie Dan Chirleșan.

Întrebări cheie despre România și euro

Când va adopta România moneda unică?

Orice expert ar zice, cu precauție, „când e pregătită”. Asta a spus de mai multe ori și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Dan Chirleșan, lector al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

„Vom adera când ne vom permite”, spune pentru Europa Liberă și Dr. Dan Chirleșan, profesor de economie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

Cine declanșează pre-aderarea?

Politicienii, în Parlament.

În decizia de a adopta moneda unică, rolul cel mai important îl au aleșii.

„Decizia nu ține de guvernatorul BNR sau de cei care gestionează politica monetară, ci este o decizie politică. Trebuie luată de Guvernul și Parlamentul României”, punctează Chirleșan. Or, în lipsa unor politicieni cu interes și cunoștințe în această direcție, eforturile oricăror altor instituții sunt degeaba, spune profesorul.

Nu a existat voință politică pentru aderare în rândul politicienilor, care nu au tratat adoptarea monedei unice ca un obiectiv național, declarase anterior pentru Europa Liberă și profesorul de economie Bogdan Glăvan.

Cine participă la aplicarea criteriilor?

Guvernul și BNR.

Banca Națională (BNR) nu stabilește aderarea la eurozonă, ci pregătește și implementează procesele prin care are loc această aderare. BNR nu poate să dicteze singură politicile macroeconomice. Rolul BNR este să țină sub control efectele policrizelor și ale inflației, ceea ce a și reușit să facă, evaluează economistul Chirleșan.

BNR (Banca Națională a României) pregătește și implementează procesele prin care are loc aderarea la zona euro.

Cine sunt câștigătorii unei posibile aderări?

Mediul economic și populația, punctează el.

Dar pierzătorii?

„Guvernul, pentru că nu va mai reuși să câștige prin monetizarea unor indicatori precum inflația. Nu va mai putea procura bani pe repede înainte prin încasările bugetare în zona inflaționistă”, explică expertul.

Care sunt criteriile pentru adoptarea euro și pe care dintre ele le îndeplinește România?

Pentru a adopta moneda unică, România ar trebui să îndeplinească un set de condiții bine definite.

Criteriile acestui proces irevocabil sunt intenționat foarte stricte: nu se poate depăși niciuna dintre limite, pentru că orice semn de eterogenitate ar putea avea repercusiuni imense asupra celorlalte țări care folosesc moneda unică, spun experții în economie.

1. Criteriile de convergență nominală, potrivit Consiliului European:

Rata inflației nu poate fi mai mare de 1,5% peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate.

Evaluare: În 2020, România avea cea mai bună rată a inflației din UE, la valoarea ideală de 2,06%. A încheiat anul 2022 cu o rată de inflație de 16,4% și 2023, la 6,61%, printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Potrivit Profit.ro, care a preluat Agerpres, în decembrie 2023, statele cu cea mai mică inflație erau: Belgia - 0,8%, Danemarca - 0,3% și Italia - 0,6%. Așadar, în acest moment, România e departe de a se califica.

Deficitul nu poate fi peste 3%.

Evaluare: În 2023, România a rămas singura țară din UE în procedură de deficit excesiv, după pandemie. Estimarea este că deficitul final se va apropia bine de 6%. Prognoza experților în economie este că nici în 2024 nu va fi mult mai bine.

Raportul dintre datoria publică și PIB nu poate depăși 60%.

Evaluare: România îndeplinește acest criteriu, dar economiștii spun că guvernanții nu ar trebui să se culce pe o ureche. România este la 50%, însă tendința din ultimii ani a datoriei publice a fost de creștere vertiginoasă.

Cheltuielile publice cresc, veniturile nu, iar guvernanții compensează deficitele create de majorările salariale sau de pensii prin împrumuturi, în loc să strângă bani printr-o reformă bugetară consolidată sau prin a încuraja mediul de afaceri care, crescând, ar plăti mai multe impozite pe profit, explică într-un glas toți economiștii. România a închis anul 2023 cu un deficit de 18 miliarde de euro doar din împrumuturi, punctează economistul Dan Chirleșan.

Stabilitatea cursului de schimb

Evaluare: România trebuie să demonstreze că are o monedă stabilă și că nu ar trage în jos alte țări. Orice inconsecvență a politicilor țării are un efect negativ asupra întregii Europe. Este un criteriu îndeplinit de România. Rata de schimb rămâne un stâlp de stabilitate: din 2008, cursul de schimb leu-euro nu s-a depreciat cu mai mult de un leu.

Rata dobânzii pe termen lung nu ar trebui să fie mai mare de două puncte procentuale peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor.

Evaluare: România are o rată a dobânzii pe termen lung de 7,8%. Ținta ar fi să ajungă la 2%, deci e de parcurs o cale lungă, cu atât mai mult cu cât indicatorul se calculează pe zece ani.

Profesorul Dan Chirleșan dă exemplul Greciei, care a făcut părinții fondatori ai zonei euro să se întrebe dacă nu e prea riscant să trateze statele cu bună credință.

„Grecii au aderat la eurozonă și au păcălit toate raportările de la Frankfurt și, ulterior, au început să crape toți indicatorii raportați de ei ca fiind nemaipomeniți”, spune Chirleșan.

2. Criteriile de convergență reală:

Se referă la dinamica PIB-ului și cât de unitar dezvoltată este țara.

Evaluare: „Criteriile de convergență reală vizează cât de mult sau de puțin te apropii economic de realitățile țărilor membre ale zonei euro”, spune profesorul Chirleșan.

În 2019, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, vorbea despre dezvoltarea haotică a țării, comparând locurile dezvoltate dintr-o mare de sărăcie cu o „piele de leopard”.

3. Criteriile juridice:

Țin de alinierea cu normele europene.

Evaluare: Odată cu semnarea Tratatului de la Maastricht, când a aderat la UE, România și-a însușit obiectivul final de a adopta moneda unică la un moment dat, ceea ce impune un set de reforme instituționale.

De exemplu, legea BNR a fost modificată în 2004, în vederea aderării la UE, pentru a fi conformă cu standardele UE. Ar fi necesară încă o modificare pentru a o alinia cu standardele zonei euro.

4. Criteriile culturale:

Țin de predictibilitate și de asumarea promisiunilor făcute.

Evaluare: „Dacă iei un credit, la scadență, să-l dai înapoi. Or, în lipsa unui cuvânt dat care să fie o obligație, nimeni nu știe ce vrem să facem, e un fel de Miorița. Acționăm ca să supraviețuim”, consideră profesorul Chirleșan.

Ce presupune să fii stat care folosește moneda unică?

Politica monetară este setul de decizii luate de băncile centrale pentru a gestiona fluctuațiile economice și a păstra o stabilitate relativă a prețurilor. Aderarea la zona euro ar însemna pentru România să se alinieze la politica monetară a Băncii Centrale Europene. În acest context, BNR și-ar pierde mare parte din controlul asupra economiei naționale.

În cadrul Uniunii Monetare Europene, deciziile politice și supravegherea lor țin de Consiliul European. Partea monetară e gestionată de la Frankfurt, de Banca Centrală Europeană, și implementată în fiecare țară de banca națională.

La fel cum băncile centrale din fiecare țară sunt independente politic, și cea de la Frankfurt e independentă de Bruxelles, dar trebuie să raporteze anual Parlamentului European și este supravegheată de Oficiul European de Luptă Antifraudă și de Curtea Europeană de Conturi.

Greece -- The map of Europe is depicted on a twenty euro banknote in this photo illustration taken in Athens, May 22, 2015

Odată cu transferul puterii de decizie asupra cursului de schimb și a politicii monetare, orice țară adoptă moneda unică trebuie să accepte politica macroeconomică stabilită de Uniunea Monetară Europeană (UME). Ca să demonstreze că poate face așa ceva, țara trebuie să arate că este dedicată unui set de politici de stabilitate.

Încă din timpul procesului de convergență prin mecanismul cursului de schimb, dacă există o dată finală pentru adoptarea euro și guvernul este credibil, dobânzile și rata de schimb vor intra și ele într-un proces de stabilizare. Dacă acea dată promisă este amânată, arată un studiu publicat de FMI, ar putea avea un efect negativ asupra capitalului care intră în țară și asupra ratei de schimb.

Fiecare stat membru este responsabil pentru propria politică fiscală (deciziile guvernului despre cheltuieli și venituri publice), la bine și la rău. O țară care trece la euro nu-și mai poate decide propria politică monetară națională - ea va fi decisă de la Frankfurt, de Banca Centrală Europeană.

România nu și-ar mai putea stabili rata dobânzii, cursul de schimb și numărul de bani de pe piață - pentru țara noastră, politica monetară este un punct slab oricum, spunea profesorul Bogdan Glăvan pentru PressOne, în 2018, și adăuga că România a avut o politică monetară mai proastă decât alte state din jur.

Adoptarea euro ar elimina însă riscul valutar, făcând România o țară mai atractivă pentru capitalul străin care ar curge mai ușor în zona euro, nemaifiind nevoie de schimb valutar.

Acest lucru ar integra afacerile românești cu cele din restul UE și ar proteja oamenii de rând de fluctuațiile prețurilor provocate de cursul de schimb.

În schimb, dacă adoptarea euro se face pe un fond de inechitate socială crescută, oamenii cei mai vulnerabili din punct de vedere economic vor resimți cel mai puternic schimbarea prețurilor. Schimbarea la euro ar putea mări și mai mult decalajele sociale.

Una caldă, una rece. Afacerile din România ar putea accesa împrumuturi cu dobânzi mai avantajoase, direct în euro, și ar reduce cu mult costurile tranzacțiilor mari, internaționale, explica în 2019 analistul economic Dragoș Cabat pentru Europa Liberă.

La scară mai largă, țările euro se țin una pe cealaltă pe linia de plutire și-și absorb reciproc micile șocuri. România ar avea de câștigat pentru că ar fi susținută din spate de alte țări din blocul euro - desigur, ar trebui și să contribuie la supraviețuirea partenerilor.

O cronologie a amânărilor

România a ratat patru ținte de adoptare a monedei unice: în 2014, 2015, 2019 și 2024.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România a sugerat 2014 pentru o posibilă dată de adoptare a monedei unice.

În 2012, guvernatorul BNR spunea că 2015 nu mai era un termen-limită posibil.

În 2014, premierul Victor Ponta spunea că dorește adoptarea euro în 2019.

Isărescu preciza la acea vreme că, din funcția sa de guvernator BNR, își dorește adoptarea euro, doar că procesul politic trebuie susținut, în complexitatea sa, de decidenții politici. Este nevoie ca România să îndeplinească criteriile de convergență nominală „nu accidental, nu forțat și nu temporar”, declara el.

În 2015, se vehicula anul 2019 pentru adoptarea euro - asta ar fi presupus intrarea în mecanismul ratelor de schimb în 2016, ceea ce nu s-a întâmplat.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

„Dacă nu trecem în clar ce avem de făcut în fiecare trimestru, nu avem o foaie de parcurs, stabilirea unui 2019 sau oricare altă dată ar fi va fi lipsită de credibilitate şi ne va crea mai multe probleme”, a declarat atunci Isărescu.

România a îndeplinit aproape toate criteriile de convergență nominală și reală în 2017, punctează profesorul de economie Dan Chirleșan, însă ulterior guvernanții au scăpat de sub control aspectele măsurate de la Frankfurt.

În 2018, Isărescu a spus că momentul aderării este o chestiune de „când”, nu de „dacă”. Tot atunci, el anticipa că 2024 ar fi un moment rezonabil în care România să intre în sistemul cursurilor de schimb, o anticameră a zonei euro în care economia țării este monitorizată cu atenție timp de doi ani.

În 2018, s-a încercat un prim pas pentru adoptarea monedei unice, o ședință a Comisiei Naționale stabilite prin ordonanță de urgență de guvernul Vioricăi Dăncilă - un comitet echivalent exista încă din 2010 în BNR, care „nu a fost vizitat mai de nimeni”, spunea Isărescu.

În același an, un raport al Comisiei Europene arăta că România era cea mai puțin pregătită țară dintre cele care nu au adoptat încă moneda unică.

Apoi, a urmat pandemia Covid-19 și efectele sale economice devastatoare asupra întregii Europe, inclusiv României. În programul de convergență asumat de România în 2020, autoritățile au spus că se vor concentra pe recuperarea macroeconomică a țării, înainte să se înhame la convergența euro.

În 2021, un document intern al Ministerului Finanțelor arăta că România trebuie să se redreseze macroeconomic înainte să se gândească din nou la euro. În acel moment, economistul Dan Chirleșan preciza că România nu era pregătită nici să intre în anticamera aderării euro.

Interes este din partea românilor: 77% și-ar dori să adere la zona euro, potrivit unui eurobarometru din 2022, însă din ce în ce mai mulți români consideră că țara nu este pregătită să facă acest lucru.

Tot în 2022, în raportul de convergență, Comisia Europeană a evaluat că România nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei unice.

Până în ianuarie 2024, România nu s-a alăturat mecanismului cursului de schimb.

Bulgaria, care a aderat la UE în același timp cu România, s-a folosit de mecanismul cursului de schimb pentru a ține leva (moneda națională bulgară) la un curs valutar stabil. Adoptarea monedei unice a fost declarată de către Ministerul de Finanțe bulgar drept prioritate națională în 2023, fiind un obiectiv pentru 2025.

Anterior, Bulgaria dorea să adopte euro până la 1 ianuarie 2024, dar termenul limită a fost amânat pentru unul considerat mai „realist”.

Bulgaria are o datorie publică de 22%, față de 50% cât are România, un deficit bugetar apropiat de 3% și o datorie publică stabilă. Inflația era în noiembrie de 5,4%, dar se reduce gradual.