Ordonanța prevede că ”procurorul ierarhic superior este procurorul șef al secției, inclusiv în cazul soluțiilor dispuse anterior operaționalizării acesteia”. Acest lucru înseamnă că procurorul general, care este procurorul ierarhic superior al șefului Secției speciale și care exercită controlul ierarhic prevăzut de Constituție, nu mai poate infirma soluțiile date de procurorii Secției speciale. Miza în acest context este cazul Kovesi.
Augustin Lazăr afirmă într-un comunicat de presă că ”Soluția legislativă contravine par. 150 teza finală şi par. 151 din Decizia nr. 33/2018 a Curţii Constituționale, ceea ce constituie o încălcare a art. 147 alin. (4) din Constituție. Prin efectul lor concret, aceste dispoziții înlătură controlul ierarhic pe care îl exercită potrivit legii procurorul general al PÎCCJ, ceea ce contravine art. 132 alin. (1) din Constituție şi principiului constituțional, al controlului ierarhic, care stă la baza funcționării Ministerului Public”.
Lazăr se referă la decizia Curții Constituționale din 23 ianuarie 2018 prin care a fost contestată legea 304 privind organizarea judiciară și care spune la articolul 150 că ”indiferent de modul de numire în funcțiile de conducere în cadrul parchetelor, potrivit principiului constituțional al controlului ierarhic pe care se fundamentează activitatea procurorilor, toți aceștia sunt subordonați procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.”.
Iar articolul 132 (al1) din Constituție spune că ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.
Cât privește prevederea din OUG că procurorii șefi vor fi avizați de plenul CSM și nu de secția secția pentru procurori a CSM, ca până acum, în timp ce șefii instanțelor vor fi avizați în continuare de secția pentru judecători a CSM, Augustin Lazăr apreciază că este expresia ”unei abordări inconsecvente a principiului separării carierelor”.
Mult mai dur este procurorul general atunci când se referă la articolul din OUG care stipulează că și actualii judecători care au fost cândva procurori pot fi numiți în funcțiile de conducere ale parchetelor. Aceste dispoziții ”induc un tratament discriminatoriu între judecători și procurori, de vreme ce, procurorii nu pot accede în funcții de conducere din cadrul instantelor judecătorești și nici chiar în funcții de execuție corespunzătoare instanței la nivelul căreia își desfășoară activitatea”. Mai mult, atrage atenția procurorul general, OUG nu conține nicio ”condiție de vechime minimă pentru numirea la vârful ierarhiei Ministerului Public”.
Hibele Ordonanței date de Tudorel Toader sunt mai multe, ca de exemplu, prevederea care limitează interimatul în funcțiile de conducere la 45 de zile. Acest lucru, spune Lazăr, ar putea conduce la blocaje în Parchetul general. ”O asemenea situație, va conduce la blocaj instituțional la vârful Ministerului Public şi al structurilor precizate, ceea ce pune în discuție încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia, ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi creează premisele unui conflict juridic de natură constituțională.Este de preferat o conducere „provizorie” decât absența oricărei conduceri, mai ales în sistemele care funcționează pe principiul controlului ierarhic şi al unității de acțiune”.
Ordonanța de Urgență a fost adoptată marți de guvernul Dăncilă într-o totală lipsă de transparență, nu s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței de guvern și nu a avut avizul secției de procurori a CSM, care și-a exprimat nemultumirea față de prevederile acesteia.
