România, ruptă de Europa. Prăpastia dintre discursul partidelor de la București și familiile politice europene

În toate țările a fost o bătălie încrâncenată pentru politicieni, cu tușe care au îngroșat temeri în fiecare țară, însă România, judecând după dezbaterea locală, chiar vorbește o altă limbă.

Temele Europei, indiferent de familiile europene

• Migrația a fost de departe subiectul care a suscitat cel mai mare interes în Europa. Securizarea frontierelor și oprirea/temperarea primirii de refugiați a avut oferte din partea tuturor partidelor din Paramentul European. A fost impusă de radicalii de dreapta, care se estimează că vor avea 30% din mandate, greu de ignorat.

Suveraniștii lui Salvini cer închiderea granițelor pentru refugiați, care în opinia lor pun în pericol identitatea europeană și atrag terorismul. PPE, partidul dominat de Germania, care a avut o politică permisivă față de valul de refugiați, vorbește de 10.000 de gardieni ai granițelor europene, în post până în 2022, și de un FBI al UE, care să investigheze pericolul terorist. Socialiștii susțin protecția fronterei UE, însă militează pentru „dreptul asigurat și controlat” la emigrare și obținere de azil în UE. Liberal-democrații, ALDE, care se pare că se vor uni cu La Republique En Marche, partidul creat de Emmanuel Macron, vor, de asemenea, o poliție de frontieră unică, dar fără o dată concretă la care să se instaleze. Dezbaterea este doar în Europa. În România, există o singură declarație pe temă, a lui Traian Băsescu, rămasă fără replică de la rivalii politici de la București.

• Ce fel de Europă va fi după alegeri - eurosceptică sau mai integraționistă. Este impusă tot de suveraniști, care solicită mai puțină putere de decizie la Bruxelles, în avantajul parlamentelor și al guvernelor naționale. Socialiștii cer mai multă integrare, ALDE-En Marche propun noi instituții pan-europene. Guy Verhofstadt, de la ALDE, spune că lumea nu mai este a națiunilor, ci a imperiilor și consideră că direcția UE începe de la definirea relațiilor cu Rusia și China, precum și cu Statele Unite. Deopotrivă, PPE și PES vorbesc despre mai multă coeziune între țările membre, pentru a combate populismul și extrema dreaptă. În România, partidele nu au vorbit despre astfel de probleme.
• taxa pe cherosen și pe emisiile de CO2, o temă preluată de la ecologiști, pe care candidatul socialiștilor la președinția Comisiei Europene, Frans Timmermans, a plasat-o în vârful agendei. Dintre temele ecologiste, contracandidatul său, Manfred Weber, de la PPE, a vorbit despre interzicerea peste tot în lume a obiectelor din plastic de unică folosință (există o directivă a UE deja). Tema nu a existat pe agenda românească, nu doar pentru că nu avem partide ecologiste (există PER, care susține PSD).
• armata europeană comună, susținută pentru înființare grabnică de PPE, temperată, dar nu exclusă de ALDE, laconic expediată de pe agenda socialiștilor, nu o veți găsi între referințele partidelor de la București, unde nu este clară nici poziționarea fiecărui partid în privința tendinței manifeste a unor cancelarii europene de îndepărtare față de SUA și de o lipsă de încredere față de capacitățile de apărare ale NATO.

Despre estimările pentru fiecare grup politic din PE, ca și prognozele ponderate pentru fiecare țară, date actualizate de ultimă oră, aici

Campania partidelor românești

1. PSD a avut o campanie populistă, care se poate încadra alături de suveraniștii lui Salvini și Le Pen. Este partidul care a avut un singur vector de imagine, pe Liviu Dragnea, care a concentrat mesajul pe atacul la Klaus Iohannis și delimitarea de deciziile de la Bruxelles. Roșiile otrăvite sau peștele contaminat, provenit de pe piața unică europeană, investitorii străni, hulpavi după resursele românești, băncile străine care dau credite cu dublu standard românilor sunt și temele lui Matteo Salvini sau Marine Le Pen. PSD nu a anunțat care este viitorul europarlamentarilor săi (între 8 și 10 mandate) în grupul PES, cu care are relații înghețate. Liviu Dragnea nu și-a asumat nici suprapunerea cu discursul populiștilor Salvini-Le Pen. Agenda electorală a PSD a fost ruptă de a socialiștilor europeni și l-a atacat, inclusiv prin „folclor electoral” pe candidatul PES la funcția de președinte al Comisiei Europene, Frans Timmermans. Socialiștii europeni, care se estimează că vor pierde mandate în viitorul PE, au fost preocupați de combaterea șomajului în rândul tinerilor, de impunerea unui salariu minim egal în țările Uniunii, de impunerea de taxe pentru giganții digitali.

2. PNL, membru al familiei popularilor europeni, s-a axat exclusiv pe rivalitatea politică internă, s-a prezentat ca unic partid capabil să înfângă PSD și să reprezinte România în influentul PPE, care va câștiga alegerile în Europa. Campania liberalilor a avut ca temă centrală lupta împotriva corupției, mai precis oprirea asaltului PSD asupra Justiției. Dintre temele PPE, lupta împotriva corupției a fost marginală, însă figurează în programul lui Manfred Weber, candidatul formațiunii la șefia CE, adresându-se direct estului european, unde conflictele pe temă sunt mai vechi în cazul Poloniei și al Ungariei. PPE vrea ca viitoarea Comisie să aibă instrumente de sancțiune concretă a țărilor care nu respectă statul de drept, după deciziile Curții Europene de Justiție, nu doar stoparea fondurilor europene în viitorul buget multianual. În PPE mai sunt și PMP, ca și UDMR, ambele formațiuni fiind cotate la limita sau sub pragul de accedere în legislativul paneuropean. Toate cele trei formațiuni au spus că îl vor vota pe Weber în fruntea CE.

3. USR-PLUS, cu fostul comisar european Dacian Cioloș în fruntea listei, cotat cu obținerea a 6-8 mandate, și-a axat campania mai mult pe vizibilitatea alianței și mai puțin pe o descriere a priorităților candidaților săi la PE. Alianța Barna- Cioloș a avut tot lupta împotriva corupției ca principală temă a discursului, indicând PSD ca principal inamic politic, fără să anunțe o apropiere de alte partide de opoziție. USR-PLUS a anunțat că va merge alături de Emmanuel Macron în orice construcție va face, fie că va rămâne în cadrul ALDE, sub conducerea lui Guy Verhofstadt, actualul lider, fie într-o altă grupare. În presa europeană se vorbește despre intenția lui Macron de a înființa o grupare separată, Renașterea, la care să adere și partide socialiste - din Spania, Portugalia și Italia - și care să impună un propriu președinte al Comisiei Europene.

4. ALDE, formațiunea lui Călin Popescu Tăriceanu, este amenințată cu excluderea din grupul parlamentar al liberal-democraților, din cauza susținerii repetatelor încălcări ale statului de drept, alături de PSD. Izolat în familia europeană, ALDE este încă un partid fără pârghii în acest moment în negocierile europene. Discursul ALDE, similar fără nuanțe cu al PSD, a marșat pe aceeași delimitare față de deciziile Bruxelles-ului, acuzând birocrația Uniunii de dublu standard în privința României, asemenea lui Liviu Dragnea. Cu patru mandate de europarlamentari, estimate de sondajele de opinie, ALDE nu a anunțat pe cine votează la șefia Comisiei Europene.

5. PRO România, formațiunea lui Victor Ponta, este în acest moment neafiliată în Parlamentul European, dar este creditată cu până la 4 mandate. Campania formațiunii născute ca alternativă la PSD-ul condus de Liviu Dragnea, a lansat un angajament ferm pro-european, însă doar distribuirea fondurilor comunitare a reprezentat o temă preluată de pe agenda europeană. Comisarul în funcție al României, Corina Crețu, a fost imaginea formațiunii. Discursul din campania electorală a fost concentrat pe atacul la PSD, nu ca partid sau agendă guvernamentală, ci ca formațiune aflată sub tutela lui Liviu Dragnea. Nici ProRomânia nu și-a anunțat intenția de a coagula opoziția românească, cu exepția cazului formării unui nou guvern. Pro România speră să adere la grupul socialiștilor europeni și, în caz de respingere, se îndreaptă către ALDE-En Marche.

Negocierile de după alegeri

După alegeri se anunță negocieri dificile, în care nu este cunoscută agenda autorităților de la București. Guvernul Dăncilă va conduce Consiliul UE și în luna iunie. Nu este cunoscut numele comisarului propus de România, așa cum nu este cunoscut nici portofoliul vizat, aflate în puterea de desemnare a Guvernului. Însă, posturile cele mai importante de la Bruxelles, președintele Comisiei Europene, al Consiliului European și al Parlamentului European, se vor negocia până în toamnă.

În condițiile în care este estimată schimbarea raportului de forțe între tradiționala coaliție a socialiștilor și a popularilor, care și-ar putea pierde majoritatea, se pune problema ce oferă România și ce potențial de negociere are. Populiștii suveraniști și ALDE-En Marche vor căpăta mai multe mandate ca până acum și este posibil să aibă pretenții la posturi importante în ierarhia de la Bruxelles, deși sunt cotate pe locurile 3 și patru. Pentru o țară ca România, a șaptea după numărul de mandate (32), credibilitatea și influența stau în mâna unei coaliții guvernamentale PSD-ALDE, care acum este izolată pe scena europeană, unde în următoarele cinci luni se fac jocurile/urzelile pentru putere pentru următorii cinci ani.