Nu știm, dar în ultimele sondaje e plasat pe locul doi, cu 30 de procente în spatele lui Klaus Iohannis. Un ”profesionist”, așadar? N-ar fi exclus, pentru că Mircea Diaconu a jucat roluri politice încă din decembrie 1989, când a apărut în balconul Comitetului Central în pufoaică și șapcă proletară. Spune că nu el l-a adus pe Ion Iliescu acolo, așa cum se angajase în fața șefului Securității, Iulian Vlad. Și că nici nu a făcut parte din Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). Avea alte treburi. ”Diaconu era la teatru în tot acest timp. Și juca spectacole, asta făcea Diaconu”, povestește însuși Diaconu. De la idealismele revoluționare, dintre care nu putea lipsi fondarea Alianței Civice, al cărei vicepreședinte a fost, Mircea Diaconu reajunge peste niște ani buni tot la politică.
Scurt CV
Născut pe 24 decembrie 1949, la Vlădești, județul Arges, Mircea Diaconu este căsătorit cu actrița Diana Lupescu. Au doi copii: Ana și Victor. A fost director al Teatrului „Nottara” din București și membru în Consiliul Național al Audiovizualului până în 2004, apoi senator PNL și europarlamentar. A jucat în peste 30 de filme și în sute de roluri în spectacole de teatru.
La braț cu PNL în USL
În 2008, se înscrie în PNL și candidează pentru Senat în județul Argeș. O decizie grea, care i-a dat nopți de insomnie, ”de spaimă și de griji”, pentru că după Partidul Comunist, al cărui membru fusese, PNL era primul partid în care intra. "Am fost membru PCR, am fost unul dintre cei mai tineri membri PCR, am fost făcut cu sila în anul II de facultate, după note, iar în 1989 eram un foarte bătrân membru de partid. De atunci, PNL este primul partid în care mă înscriu”. Era o perioadă complicată, pentru că liberalii fac alianță cu PSD, adică exact cu urmașii partidului comunist, cărora și la 30 de ani de la revoluție încă li se mai strigă ”ciuma roșie”.
Obișnuit cu diversitatea rolurilor, Diaconu nu vede vreo problemă, ba din contra, e activ, mereu pe scena mitingurilor pe care USL le organiza împotriva lui Traian Băsescu. Era memorabilul an 2012, vremea celei de-a doua suspendări a fostului președinte, a ceea ce presa a numit ”lovitură de stat”. Greu de spus ce a fost, dar cert e că premierul de atunci, Victor Ponta, a fost pus sub o mare presiune internațională, care a culminat cu primirea așa numitei ”to do list” direct din mâna lui Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene. Diaconu combătea cu talent: ”Acum 22 de ani am ieșit în stradă, astăzi facem la fel. Parcă suntem blestemați ca din 20 în 20 de ani să trebuiască să facem la fel. Această revoltă nu trebuie să se oprească până nu vom obține ceea ce ne trebuie: Jos Băsescu”. Pe Băsescu nu l-au dat jos, dar Mircea Diaconu a obținut ceva: funcția de ministru al Culturii în guvernul Ponta ( mai 2012).
Coboară din tramvai în mers
Pentru politică Diaconu a renunțat la o funcție dragă lui, cea de director al Teatrului Nottara, după ce, în 2011, Agenția Națională de Integritate (ANI) îl declarase în incompatibilitate pentru că, manager fiind, își angajase propria sotie, actrița Diana Lupescu, pe post de regizor. O poveste care a stors multe lacrimi de furie. Lui, susținătorilor, dar și opozanților. La nici două luni după ajunsese ministru al Culturii, pierde procesul de incompatiblitate la Instanța Supremă și este obligat să demisioneze din funcție. Curat ghinion. „Cobor din tramvai. Mă retrag din Guvern, nu sunt dat afară de nimeni”, spunea în conferința de presă.
Cobor din tramvai. Mă retrag din Guvern, nu sunt dat afară de nimeni.Mircea Diaconu își anunță demisia din funcția de ministru al Culturii
A mai trebuit să coboare din tramvai, chiar din mers, și în 2014, când PNL îl pusese în fruntea listei la europarlamentare. Cei trei ani de interdicție de a ocupa o funcție publică expirau de abia în 2015, iar o scrisoare a ANI către Biroul Electoral Central reîmprospăta memoria uitucilor. PNL l-a retras de pe liste, în locul lui a fost pus Eduard Hellvig, ajuns după ani șeful SRI, iar Mircea Diaconu, supărat, își dă demisia din partid. ”Pe la ora 22.00, am plecat de la sediul PNL. Am plecat umilit, jignit”. I-a trecut însă destul de repede, la doar o zi anunță ca va candida ca independent. Avea doar cinci zile la dispoziție să strângă semnăturile.
Antena 3 i-a dat pașaport de Bruxelles
A reușit, nu prin vreo minune sau scamatorie, ci cu ajutorul mult mai prețios al postului Antena 3, deținut de Dan Voiculescu.
Solicit celor care se simt apropiați de onestitate să vină luni, 24 martie, la ora 17.00, la Teatrul Nottara să susțină cu propria semnătură candidatura la alegerile europarlamentare a lui Mircea Diaconu.Dan Voiculescu, patronul Antena 3
Postul de televiziune i-a acordat spatii generoase de emisie, a raportat în direct de la punctele de stângere a semnăturilor, însuși Voiculescu îndemna lumea să vină să semneze pentru Diaconu. ”O personalitate cum este cea a lui Mircea Diaconu aduce, oriunde s-ar afla, beneficii de imagine însemnate țării noastre.”, scria Voiculescu pe Facebook. Rezultatul: Mircea Diaconu a obținut la europarlamentare 6,92% ca independent, mai mult decât UDMR sau PMP. A contestat apoi în instanță interdicția de a candida pentru o altă funcție publică și a câștigat procesul la Înalta Curte, așa că a putut rămâne europarlamentar.
Cu justiția în trenul PSD
Cu pașaportul de Bruxelles în buzunar, Diaconu a început o viață nouă. În Parlamentul European nu s-a remarcat printr-o activitate frenetică în cei cinci ani de mandat în grupul ALDE. A fost simplu membru și vicepreședinte în Comisia pentru Cultură și Educație, calitate în care a avut două rapoarte despre abordarea integrată a patrimoniul cultural European și 12 contribuții la dezbaterile în plen, potrivit Raportului de activitate în Parlamentul European. S-a remarcat însă la capitolul ”intervenții”, mai ales în cele în care s-au referit la ”Statul de drept în România” și la ”Amenințările la adresa independenței justiției”. La dezbaterea din 15 aprilie 2019 vizând statul de drept spunea că ” Tot ce se întâmplă este doar zgomot, atât și nimic mai mult. În rest, din păcate, asta trebuie să spun neapărat, în România într-adevăr nu este stat de drept, după părerea mea, nu a apucat să fie”.
În declarațiile și interviurile de acasă, dezbrăca haina de europarlamentar și spunea ce gândește. ”Este enorma noastră prostie că am acceptat și acceptăm chestia asta cu MCV-ul. În documentele inițiale nu există procedură de ridicare a MCV-ului. Deci, când vrea mușchiul cuiva din Europa, ceva de genul ăsta, când se plictisesc (îl pot ridica –n.r.). E o aiureală”.
”Maidanezii” organizați în trupe paramilitare
Violențele jandarmeriei de la protestele din 10 august le-a tratat în linia oficială a guvernului PSD- ALDE, cu ieșiri în decor ca exprimare la adresa protestatarilor: ”Ce m-a speriat aseară foarte tare a fost comportamentul acela de haită care ucide. Nu am văzut așa ceva decât la maidanezi. Deci, în stilul acesta. Nu era diaspora acolo, nu erau nici protestatari politici. Au un comportament ca niște trupe paramilitare, foarte bine antrenate și băieții aceia cam semănau între ei”, spunea Mircea Diaconu la Antena 3. Acum, din postura de candidat la președinție, e mai moderat. ”Eu nu pot să spun, că nu am fost acolo, dacă intervenția Jandarmeriei a fost disproporționată”.
De la anul sabatic la candidat
De ce s-a hotărât să candideze când la terminarea mandatului de europarlamentar, cu 900.000 de euro mai bogat, deși nu își dorea doar un an sabatic? ”Îmi iau un an sabatic. Am auzit și eu expresia asta. Toată viața am muncit ca un câine, de dimineața până seara, în toate felurile, și sub mașină, și zugrăvit, și actorie, tot, tot pe lume, clipă de clipă, și am auzit că există chestia asta, cu un an sabatic. Și vreau să văd și eu cum este. Ud grădina, am plantat de toate, mă duc să cumpăr niște găini și tot ce trebuie. Și fac ce vreau eu în anul meu sabatic”, spunea Diaconu pentru Libertatea.
Averea
Familia Diaconu are 5 terenuri intravilane de aproape 4.200 metri pătrați, cumpărate sau moștenite, două case, o casă de vacanță, un apartament și un "grajd personal" de 50 mp.
Deține trei mașini - Citroen Mehari fabricat în 1971, un Aro 10 din 1996 și un Smart produs în 2001. Diaconu are două pensii, una de vârstă și una de merit, care i-au adus anul trecut, în total, aproape 90.000 de lei.
Are în conturi aproape 120.000 de euro. Ca europarlamentar, a încasat, în 2018, peste 81.000 de euro indemnizație, deconturi de 70.000 de euro și peste 51.000 de euro pentru cabinetul de deputat European. În cei cinci ani de mandat la PE a câștigat 900.000 de euro.
Răspunsul la decizia candidaturii este, evident, patriotismul, ca la toți ceilalți candidați, plus românismul: „Apelul meu este să încercăm pe cât posibil să refacem speranța, încrederea în noi și viitorul nostru, cei care mai cred în românism, oriunde s-ar afla. Din fericire, avem o șansă, ultima, depinde câți vom fi”, spunea Diaconu la sediul Biroului Electoral Central. Românismul a fost și pe placul site-ului de propagandă rusească Sputnik, care la aflarea veștii candidaturii lui Mircea Diaconu, nu a ezitat să-I facă un laudatio ca la carte. ”E un român adevărat, provenind chiar din inima românismului - Câmpulungul Muscel, prima capitală românească, acolo unde s-a scris prima dată în română și de unde provine primul voievod și prima dinastie din istoria noastră. Poate contează asta, totuși…”. Poate. Vedem în noiembrie, la vot”.
Independent de la Pro România
Deși susținut de Pro România și ALDE, Diaconu se consideră ”singurul independent cu ștate”. O independență care, probabil, a convins investitorii, pentru că până acum a cheltuit în campanie cei mai mulți bani din fonduri private- 5,7 milioane de lei. Cu sloganul ”Votează un OM președinte”, Diaconu declară: ”N-am liniște până când nu o să văd oamenii din țară trăind decent. Tu ai liniște?”. Până în seara zilei de 10 noiembrie, puțin probabil să aibă liniște, se va întreba dacă mâna întinsă după voturi a spus povestea care trebuie.
Facebook Forum