Numărul cazurilor de Covid-19 este în continuă creștere în România, depășind zilnic pragul de 3.000, iar rata de pozitivare a testelor a ajuns luni la 20%, crescând de la 5-6% acum câteva luni la constant peste 10%, ceea ce arată că de fapt, în realitate, sunt mult mai multe cazuri de infectări decât au capacitatea să detecteze autoritățile. Raed Arafat, șeful Comitetului Național pentru Situații de Urgență, vorbește deschis despre posibilitatea ca numărul cazurilor să crească în curând la 5.000 până la 7.000 pe zi, în timp ce statistic vorbind, medicul Octavian Jurma se așteaptă chiar de săptămâna viitoare la depășirea pragului de 4.000 de cazuri pe zi.
Cu toate acestea, asistăm la o aparentă contradicție logică. România s-a închis în „lockdown”, intrând în stare de urgență pe 16 martie, când erau raportate zilnic câteva zeci de cazuri de Covid-19, iar decesele provocate de noul coronavirus erau numărate pe degetele de la o mână. Acum, când situația cifrelor este mult mai gravă, autoritățile resping această soluție adoptată cu doar jumătate de an în urmă.
Înainte de alegerile locale, președintele Klaus Iohannis a spus că nu vede „motive pentru un așa-numit lockdown, în care cetățenii să fie obligați să stea acasă”, iar săptămâna trecută a anunțat că nu intenționează „să revenim la stare de urgență, există măsuri mai puțin dure care au efecte poate mai bune”. La rândul său, ministrul Sănătății Nelu Tătaru merge și el în aceeași direcție: „Nu știu dacă România își mai permite un lockdown, după cum nu știu dacă fiecare dintre noi își mai permite un lockdown”.
Ce s-a schimbat? Lockdown-ul adoarme virusul, dar și economia și societatea
Medicul infecționist Adrian Marinescu, de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, explică pentru Europa Liberă că nu doar România, ci cele mai multe țări din lume au ajuns la concluzia că „varianta de lockdown la nivel național nu are mari avantaje de niciun fel, e cu mari dezavantaje – economice, psihologice”. Și atunci consensul este ca autoritățile „să meargă pe varianta cu regiuni care sunt zone roșii. Acolo, se intervine cu măsuri restrictive, dar nu înseamnă neapărat că vorbim de izolare, sunt și alte posibilități”.
Argumentul subiectiv este că avem alegeri, iar instituirea unui lockdown îi supără pe cei mai mulți oameni, există această oboseală a pandemiei.Ovidiu Voicu, sociolog
Sociologul Ovidiu Voicu estimează că decidenții din statul român nu mai vor lockdown ca acum jumătate de an, din două motive: nu avem destui bani și avem alegeri. „Argumentul obiectiv este economic, probabil nu ne permitem cu adevărat un nou lockdown. Economia noastră nu e la fel robustă ca a Germaniei sau a altor state din Vest. Argumentul subiectiv este că avem alegeri, iar instituirea unui lockdown îi supără pe cei mai mulți oameni, există această oboseală a pandemiei. Un lockdown ar însemna și recunoașterea faptului că autoritățile au gestionat prost și în restul lunilor de pandemie, dacă am ajunge din nou în această situație”, spune Voicu pentru Europa Liberă.
De ce nu au recurs autoritățile la aceste măsuri proporționate de la bun început și o fac abia acum, când situația este mult mai gravă decât în urmă cu jumătate de an?
„Diferența față de martie este și că acum cunoaștem mai bine virusul, cum se manifestă, ce poate fi făcut pentru a-l preveni, cum tratezi simptomele, că pentru boală nu avem încă un tratament”, crede sociologul Ovidiu Voicu.
Izolarea de la acel moment avea o logică, pentru că nu exista transmitere comunitară, și atunci încerci să iei din prima măsuri mai stricte, încercând să împiedici transmiterea. Nu numai în România, și în alte părți, nu s-a reușit.Adrian Marinescu, medic infecționist
„Izolarea de la acel moment avea o logică, pentru că nu exista transmitere comunitară, și atunci încerci să iei din prima măsuri mai stricte, încercând să împiedici transmiterea. Nu numai în România, și în alte părți, nu s-a reușit. A fost o pandemie mult prea intensă. În al doilea rând, e clar că după experiența negativă a acelor luni, nimeni nu mai e dispus să treacă cu ușurință printr-o astfel de izolare. În al treilea rând, experiența din aceste luni ne-a arătat că există și alte măsuri care se pot lua: pregătirea sistemului medical, testare extinsă, populația are o experiență și ar trebui să ia măsurile de prevenție ca pe o rutină”, explică medicul infecționist Adrian Marinescu.
Totuși, aceste măsuri de pregătire a sistemului medical nu par să fi fost luate de autoritățile române, în timpul perioadei de „buffer” câștigate prin izolarea totală a țării în lockdown. Numărul paturilor de la ATI este același ca acum jumătate de an și a ajuns deja insuficient în unele mari orașe, personalul medical este același și la fel de suprasolicitat, după spusele ministrului Sănătății, Nelu Tătaru, iar capacitatea de testare a laboratoarelor din România este limitată la circa 30.000 de teste pe zi.
„Sistemul medical depinde foarte mult de alte măsuri. Poate intra în colaps? Depinde de ce variante se găsesc acum”, spune medicul Adrian Marinescu.
„Dacă vor fi suficient de multe spitale care să asigure locuri pentru pacienți, nu se va ajunge la colaps. Bineînțeles, tot timpul există o parte de sus a paharului, dar trebuie să găsim măsuri care să rezolve situația. Totdeauna se poate spune că se putea și mai bine. Nu există nicăieri în vreo țară un model în această pandemie, pentru că atunci am lua acel model. De aceea și sisteme medicale precum Germania sau Franța au probleme mari”, explică medicul de la Matei Balș.
Lockdown ca ultimă soluție și cum închizi o metropolă
Pe de altă parte, măsura unui lockdown generalizat nu poate fi exclusă total din ecuație, pentru că nu există alta atunci când lucrurile intră într-o spirală lipsită de control. Este ca și cum se apasă un buton de pauză: nu rezolvă lucrurile, dar le amână, eliminând din presiunea pe sistemul medical.
„Dacă la un moment dat situația scapă de sub control și indiferent de ce măsuri mai puțin restrictive se încearcă, nu se reușește, ca o măsură de urgență tot o variantă de izolare va fi. Nimeni nu își dorește, după atâtea luni, acest lucru, dar nicio autoritate nu va spune că în mod garantat nu va fi niciun lockdown. Trebuie evitat cât se poate de mult, este ultima soluție”, consideră doctorul Adrian Marinescu.
Sociologul Ovidiu Voicu crede și el că la un moment dat, dacă lucrurile scapă de sub control și măsurile izolate nu mai fac față situației, autoritățile române și-ar putea schimba iar optica: „Deși economia va suferi o lovitură, va fi mai mică decât numărul de decese. Va fi un calcul utilitarist, și guvernul se va gândi câți supără prin lockdown și câți supără din cauza numărului de decese”.
Deocamdată, România a preluat modelul restricțiilor localizate, pe criteriul incidenței cazurilor de Covid la mia de locuitori, pe ultimele 14 zile. O localitate intră în carantină dacă acest indice depășește cifra 3. Calculul se face scăzând din numărul de cazuri dintr-o localitate pe cele detectate în focare izolate, de tipul căminelor de bătrâni sau al vreunei firme sau instituții, în ideea că acestea nu sunt reprezentative pentru întreaga comunitate din localitate. Medicul Octavian Jurma consideră că acest model nu este tocmai eficient, pentru că este o oglindire statistică întârziată a realității din teren.
Totuși, luni, 15 județe din România aveau acest indice mai mare de 1,5, iar trei dintre ele mergeau vertiginos către indicele roșu de 3 al carantinei: Capitala (2,66), Alba (2,35) și Vâlcea (2,32). Dacă închiderea unei comune sau a unui mic oraș din provincie se poate face fără probleme logistice prea mari, nu la fel se poate spune despre metropole precum București, Cluj sau Iași.
„În metropole e o problemă majoră. Nu poți închide Bucureștiul, ar însemna să îl închizi cu tot cu Ilfov, pentru că foarte mulți dintre angajații care produc în București trăiesc în Ilfov și invers. Acest schimb de oameni nu poți să-l oprești. Plus că oamenii se plimbă și prin centrul Bucureștiului, ce dacă îl închizi? Oamenii nu vor sta în case, decât dacă fac din nou ieșire doar cu hârtie”, explică sociologul Ovidiu Voicu.
România, pe modelul „monkey sees, monkey does”
Încă de la începutul pandemiei de coronavirus, în primele luni din 2020, România nu a făcut decât să urmeze trendul și recomandările care au obținut un relativ consens la nivel internațional, cu privire la prevenirea răspândirii coronavirusului. Acest lucru se întâmplă și acum, arată sociologul Ovidiu Voicu, când cele mai multe state europene merg pe modelul restricțiilor localizate și proporționate, spre deosebire de cele în masă și dure, luate la începutul pandemiei.
„În România, mai există și minunata doctrină de politici publice „monkey sees, monkey does”. România s-a comportat mimetic. Un stat mai incompetent imită ce vede că fac cei mai mari. Când am făcut lockdown, toată lumea făcea lockdown. Acum, lumea merge pe măsuri localizate, amestecuri de restricții cu recomandări, facem și noi așa. Dacă vom vedea că Franța, Germania vor impune ceva mai dur, probabil că vom imita și noi. Va fi și o scuză politică – dacă până și ăștia fac”, arată Ovidiu Voicu, pentru Europa Liberă.
Până la posibila reintroducere a unei noi perioade de izolare, un pas important pe care România l-ar putea adopta, în spiritul acestui „mimetism” internațional, este introducerea obligativității de a purta masca de protecție și în spațiile publice deschise. Deja se întâmplă în jurul școlilor sau al locațiilor aglomerate, în unele localități. Țări precum Polonia sau Cehia au adoptat această măsură la nivel național. Premierul Ludovic Orban a luat și el sâmbătă în calcul această posibilitate, dacă numărul de cazuri va crește în continuare.
Facebook Forum