- polițiștii români emit anual câteva mii de ordine de protecție provizorii, însă nu întotdeauna măsura protejează cu adevărat femeile abuzate
- schițat pe hârtie pentru a ajuta victima, ordinul de restricție afectează indirect, în multe cazuri, chiar victima
- pentru că nu au unde să-i ducă pe agresori – așa cum, de altfel, prevede legea - autoritățile preferă de multe ori să scoată femeia din casă. Asta înseamnă uneori relocarea la câțiva zeci de kilometri, cu copii cu tot
- de cazarea agresorilor ar trebui să se ocupe autoritățile locale, care au însă alte priorități, mai ales în mediul rural, unde agresiunile asupra femeilor oricum sunt bagatelizate
- conform studiilor, ultimul an de pandemie a pus violența domestică pe un trend ascendent îngrijorător
Polițiștii români au posibilitatea de a scoate din casă agresorul unei femei din 2018. Procedura se numește „ordin de protecție provizoriu” și a fost gândită pentru a ajuta victimele violenței domestice atunci când se află într-un pericol iminent de a fi vătămate.
Emiterea unui ordin de protecție provizoriu este prima etapa a unui proces la care ar trebui să participe mai multe instituții ale statului român. Scopul final este protejarea victimei, printre măsurile incipiente fiind separea acesteia de agresor. Acesta poate fi evacuat temporar din propria casă, fără a-i fi afectat dreptul de proprietate.
Multe femei sunt mutate
După ce a aflat că nu mai are voie să se apropie de partenera sa cel puțin cinci zile, cât durează un ordin provizoriu, agresorul are opțiunea de a merge la rude sau prieteni sau de a solicita, la rândul său, ajutorul autorităților.
„Dacă prin ordinul de protecţie provizoriu s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, va fi informat și orientat către centrele rezidenţiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autorităţile administraţiei publice locale sau orice alt loc adecvat”, se arată în legislația care a reglementat ordinul de protecție provizoriu.
Spații de cazare speciale pentru agresori există însă în foarte puține localități, cu atât mai puțin în mediul rural, unde fenomenul violenței este des întâlnit. Pentru a evita încălcarea acestor ordine și implicit posibilele tragedii, autoritățile preferă să scoată victimele din propriile case și să le ducă la centrele rezidențiale din orașe.
Un astfel de centru este cel al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Iași. Imobilul este situat într-o locație discretă și, periodic, găzduiește supraviețuitoare ai căror parteneri au ordine de protecție emise pe numele lor.
„Anul trecut am avut 174 de cazuri înregistrate, atât mame cât și copii. Pentru agresori, din păcate, deși legislația presupune acest lucru nu există organizate ca și formă astfel de centre, care ar trebui să ofere și consiliere psihologică. Sunt atribuțiile consiliilor locale și nu suntem la curent cu evoluția acestor centre pe raza județului”, spune pentru Europa Liberă Tiberiu Bantaș, purtător de cuvânt al DGASPC.
„Am avut cazuri la miezul nopții. Victima, împreuna cu 4-5 copii, a fost adusă de organele de poliție.”
Primarii: „Nu am știut”
Polițiștii din județul Iași au emis, în 2020, 254 de ordine de protecție provizorii și au intervenit în 1.270 de cazuri de violență în familie.
Deși județul este unul dintre cele mai afectate de violența domestică, în mediul rural această problemă este încă bagatelizată de autoritățile locale.
Am verificat în șapte comune din județ dacă primăriile au spații pe care agresorii să le poată folosi atunci când pe numele lor se emite un ordin de protecție provizoriu. Nu doar că astfel de centre rezidențiale nu există, însă cei mai mulți dintre primarii cu care am vorbit nici nu știau că ar trebui să le aibă la dispoziție.
Mihai Cocoveică este primar în comuna Dumești. Întrebat de Europa Liberă dacă agresorii au o opțiune de cazare, primarul a spus că „niciodată nu am fost întrebați, e o chestiune de noutate”.
El a venit însă cu o soluție care, aparent, dacă ar fi pusă în aplicare, ar putea reprezenta o încălcare gravă a legii. „Vă pot spune că la postul de Poliție există o cameră undeva la un demisol, și agresorii pot fi de exemplu reținuți și ținuți acolo în cazul în care e nevoie de așa ceva. Nu știu ce dotări are, știu că acolo când se mai întâmpla ceva mai venea procuratura de la Iași”, e soluția oferită pe loc de primar.
Tânără din Polonia agresată în casa socrilor
Acesta a explicat și de ce în comunitatea pe care o conduce nu există un astfel de centru.
„Nevoi sunt multe, dar banii sunt puțini. Încercăm să prioritizăm și noi, că avem nevoie de investiții pentru apă, pentru canalizare, pentru străzi. Că oamenii te întreabă, o dată la patru ani, de ce nu ai făcut aia, de ce nu ai făcut aia și încercăm în limita posibilităților pe care le avem în derulare să rezolvăm prima dată problemele astea mai urgente.”
În comuna Bălțați, problema violenței domestice a căpătat, acum câteva luni, valențe internaționale. O tânără de 22 de ani originară din Polonia a venit, alături de concubin, la părinții celui din urmă. După doar câteva săptămâni s-a văzut nevoită să ceară ajutorul Poliției pentru că a fost agresată. A fost dusă la un centru rezidențial din Iași, cu tot cu copilul mic, însă nu a stat mult acolo pentru că s-a împăcat cu iubitul ei.
Primarul din Bălțați, Vasile Aștefanei, conduce comunitatea de mai bine de 12 ani. El recunoaște că Primăria nu are spații de cazare pentru agresori, însă are propria viziune asupra a ceea ce înseamnă un ordin de protecție.
„Ordinul de protecție înseamnă că bărbatul, dacă are și el drept la proprietate în casa lui, stă într-o cameră și nu se atinge de nevastă. Dacă într-adevăr e violent și se intervine prin 112, de regulă se internează la Spitalul de Psihiatrie Socola pentru o perioadă până își revine și mergem pe ideea că omul învață ceva din experiența aia. În rest nu ai cum, că totuși e proprietatea lui, nu poți să îi interzici... Dar dacă devine prea violent trebuie internat undeva, aici e toată problema.”
Despre agresarea tinerei de origine poloneză care a făcut să vuiască satul acum câteva luni, primarul spune că a mers, a mediat conflictul, dar e de părere că problemele au „pornit cumva de la bani” și că „situația e undeva la mijloc”.
Nici în comuna Butea autoritățile locale nu au spații de cazare pentru agresori, deși primarul localității, Anton Anti, spune că „putem face de așa manieră să fie, să existe”.
„La noi nu prea au fost probleme. Atunci când intervine o problemă merg eu și Poliția la fața locului, discutăm și lucrurile se calmează. Lumea e liniștită, e pașnică și încercăm să ținem totul sub control. În principiu stăm foarte bine, mulțumim lui Dumnezeu, nu avem cazuri de agresiune. Au fost câțiva care făceau pe nebunii pe la crâșmă pe la țară, dar am scăpat imediat de ei, i-am trimis ba pe la Grajduri (n.r. unde se află o unitate de detenție pentru persoane fără discernământ, unde se ajunge doar prin sentință judecătorească), ba pe la pușcărie, unii dintre ei. Comuna e cât se poate de bine controlată, că avem și poliție locală și poliție rurală”, afirmă primarul.
Se implică autoritățile locale
pentru a rezolva problema violenței?
Cel mai activ membru din societatea civilă care se implică, în județul Iași, în cazurile de violență domestică este preotul Dan Damaschin. Acesta conduce asociația „Glasul Vieții”, prin intermediul căreia mii de persoane din județ, inclusiv femei abuzate de soți, au primit sprijin în ultimii an. Damaschin a înființat chiar și un centru rezidențial pentru victimele violenței domestice și cunoaște în detaliu modul în care autoritățile (nu) se implică pentru a rezolva acest flagel.
„Pentru a proteja o mamă abuzată, trebuie, într-adevăr, să ai un loc unde să duci agresorul. Așa ceva nu există la noi. Primarii preferă să treacă cu vederea astfel de lucruri. Se comportă ca și cum ar fi undeva prin secolul XVI. Pentru ei, violența este familială: dacă ia bătaie nevasta de bărbat nu e o problemă, s-a întâmplat în casă. Nu se străduiesc să elimine din fașă orice urmă de violență. Au o toleranță foarte mare pentru violență”, a spus Damaschin, pentru Europa Liberă.
Preotul misionar crede că autorităţile nu au nici politici coerente de reintegrare a mamei, în așa fel încât aceasta să nu mai fie nevoite să se întoarcă acasă, la partenerul agresiv, atunci când interdicțiile acestuia expiră.
Camelia Proca (ALEG): e o interpretare greșită a legislației
Rostul ordinului de protecție provizoriu este de a preîntâmpina vătămări grave, pierderea unor vieți și ar trebui ca statul să implementeze măsuri pentru a monitoriza dacă interdicțiile impuse sunt sau nu respectate, e de părere Camelia Proca, de la Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen.
„Statul nu are obligația ca să îl protejeze pe agresor ca pe o persoană vulnerabilă. Persoana vulnerabilă în violența domestică este victima. Agresorului trebuie să îi punem în vedere faptul că face ceva greșit și trebuie să se îndrepte”, spune Camelia Proca.
Cât despre mutarea victimelor din propriile locuințe, ea spune că este o interpretare greșită a legislației, pentru că ordinele de protecție au fost gândite tocmai pentru a nu mai pune pe drumuri victima și copiii.
„Înainte să avem măsura ordinului de protecție, tot ce putea să facă e femeie era să fugă. Și aveam în miez de noapte femei cu copii care trebuiau duși într-un adăpost. Prin această măsură a ordinului de protecție ar trebui ca nu victima să fie în postura de a-și găsi un adăpost, ci tocmai ea să rămână acolo unde e”, ne-a spus Proca.
