Așa cum, în România, dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990 rămâne unul nefinalizat, la peste 30 de ani de la evenimentele care au însângerat Piața Universității, Ucraina riscă să transforme ancheta în cazul EuroMaidan într-un proces dureros, fără perspectiva unor sentințe clare.
Oprirea construcției unui muzeu și a unui complex memorial menit să onoreze victimele EuroMaidanului evidențiază obstacolele juridice și politice care-i împiedică pe ucraineni să închidă un capitol sângeros și care-i divizează.
La aproape șapte ani de la protestele din EuroMaidan, reprimate sângeros, locul în care protestatarii s-au confruntat cu forțele de securitate rămâne încă o scenă a crimei.
Nu există însemne ale poliției care să confere terenului de pe strada Instituțka din capitala ucraineană semnificația unui câmp infracțional, dar anchetatorii cred că au indicii importante pentru a stabili cine a împușcat zeci de manifestanți anti-guvernamentali acolo, pe 20 februarie 2014.
Protestele au dus la înlăturarea președintelui Viktor Ianukovici, fidel Moscovei, considerat de altfel răspunzător pentru că forțele de ordine au deschis focul împotriva manifestanților.
Efortul de a-i onora pe cei uciși printr-un memorial și un muzeu este momentan suspendat.
„Avem nevoie de răspunsuri cu privire la ce s-a întâmplat, cine a dat ordinele, cine a tras asupra oamenilor și de ce s-a întâmplat acest lucru", a declarat Serghei Horbaciuc, un fost procuror care a anchetat infracțiunile comise împotriva demonstranților EuroMaidan.
Cazul nu este închis
Autoritățile ucrainene au acuzat peste 200 de persoane pentru infracțiuni împotriva manifestanților, a anunțat procurorul general Irina Venediktova la sfârșitul anului trecut, în timp ce Ianukovici a fost condamnat, în lipsă, de trădare, pentru rolul său în încercarea de a înăbuși protestele generate tocmai de orientarea administrației sale pro-Moscova.
Ambele guverne de după Euromaidan au fost acuzate că n-au făcut mare lucru în Justiție, timp în care Kremlinul și susținătorii săi din Ucraina continuă să discrediteze moștenirea Euromaidanului.
Demonstrațiile, care au ținut trei luni, au izbucnit după ce guvernul lui Ianukovici a inversat cursul firesc al lucrurilor, refuzând să semneze pactul politic și economic cu Uniunea Europeană, în noiembrie 2013, reușind astfel să unească împotriva sa tabere politice disparate și cetățeni din întreaga țară împotriva corupției endemice și a relației sale cu Moscova.
Manifestațiile au fost înăbușite în sânge pe 20 februarie 2014, când peste 100 de protestatari au fost uciși.
Cercetătorii care au reconstituit cu atenție evenimentele au marcat harta cu semne roșii care-i arată pe civilii împușcați de membrii trupelor negre Berkut din spatele baricadelor instalate pe strada Instituțka. Această stradă duce din Piața Independenței - Maidan Nezalejnosti - către punctul central al protestelor.
În timp ce peste 20 de ofițeri implicați în crime au scăpat de urmărire penală fugind în Crimeea ocupată de ruși, în zonele deținute de separatiștii din estul Ucrainei sau chiar în Rusia, beneficiind de protecția Moscovei, care a respins toate cererile de extrădare, cinci au rămas la Kiev și au fost judecați în 2015.
Cei cinci: Serghei Tamtura, Alexandr Marincenko, Pavlo Abroskin, Serghei Zincenko și Oleg Ianișevski au fost eliberați ca parte a unui schimb de prizonieri cu separatiștii susținuți de ruși în estul Ucrainei. În timp ce doi s-au întors mai târziu, Abroskin, Zincenko și Ianișevski rămân în afara zonei de autoritate a procurorilor ucraineni, ceea ce cauzează tensiuni politice și diminuează speranță la finalizarea procesului.
Evghenia Zakrevska, avocat al unui grup de reclamanți în acest caz, învinovățește conducerea ucraineană - în special pe președintele Volodimir Zelenski - pentru că i-a lăsat pe ofițerii Berkut să scape, arătând astfel „slăbiciune” în fața Rusiei. „Aceasta a fost o insultă teribilă adusă justiției", a spus Zakrevska.
Pe de altă parte, nici legislația actuală nu este clară atunci când e vorba de urmărirea penală a persoanelor în lipsă, așa că, în timp ce soarta lui Tamtura și Marincenko ar putea fi stabilită de o instanță în acest an, procedurile împotriva celorlalți trei rămân suspendate.
„Nici președintele, care are majoritate în parlament, nici deputații pro-prezidențiali nu au înregistrat un proiect de lege care ar rezolva această problemă", spune Zakrevska.
Nu vom uita niciodată?
Zakrevska consideră că este foarte importantă continuarea procesului și pentru a crea permisele ca ceva similar să nu se mai repete. De aceea, ea și clienții săi au făcut lobby pe lângă Horbaciuc pentru a obține o hotărâre judecătorească care să oprească orice construcție pe strada Instituțka, locul crimelor.
Avocatul spune că zona trebuie să rămână neatinsă, cel puțin până la emiterea primului verdict care-i implică pe ofițerii Berkut, pentru a permite realizarea de experimente balistice suplimentare și pentru a „împiedica rescrierea istoriei” - referire la proliferarea teoriilor conspirației emanate de Moscova, dintre care una susține nici mai mult nici mai puțin decât că liderii opoziției ucrainene au angajat lunetiști georgieni pentru a provoca intenționat vărsare de sânge.
Zakrevska susține, de asemenea, că există date noi și dovezi foto, precum și mărturii ale martorilor, care trebuie corelate cu scena evenimentelor, care, tocmai de aceea trebuie să rămână nemodificată.
Acest lucru vine deocamdată în detrimentul finalizării construcției memorialului și muzeului permanent care ar „oferi adevărul” despre mișcarea EuroMaidan, potrivit lui Igor Poșivailo, directorul complexului.
Designerii au fost aleși printr-un concurs public și au fost făcute și primele plăți pentru a începe construirea memorialului, un proiect alcătuit din două părți. Cu toate acestea, oficialii nu au reușit să stabilească condițiile sau un calendar clar pentru lucrări, iar Poșivailo a spus că „situațiile cu adevărat comice”, pe care Horbaciuc le-a numit activități de natură medico-legală, au întârziat realizarea proiectului.
La rândul său, Poșivailo a făcut obiectul unei anchete de sustragere de fonduri, la aniversarea evenimentelor din Maidan, în noiembrie 2020, când poliția i-a percheziționat casa și biroul.
De asemenea, la cererea unui partid de opoziție prorus, anchetatorii au început să facă cercetări inclusiv cu privire la o acuzație conform căreia liderii Euromaidanului ar fi organizat o „lovitură de stat” - acuzație făcută în termeni atât de familiari teoriilor conspirației alimentate de Kremlin.
Narațiuni periculoase
Între timp, chiar și cei care sunt uniți de dorința de a face dreptate pentru crimele comise în Maidan se împart în mai multe tabere, ceea ce dă notă despre natura extrem de politizată a evenimentului din istoria recentă a Ucrainei.
Vitaliy Titici, unul dintre avocații angajați de familiile celor uciși, consideră că nu mai e necesară nicio investigație suplimentară pe strada Instituțka, pentru că anchetatorii au adunat deja toate probele necesare înainte de a trimite cazul în instanță.
Mult mai util, susține Titici, ar fi să se stabilească - fără nicio mitificare - contextul mișcării Euromaidan și consecințele pe care uciderea protestatarilor le are asupra generațiilor viitoare.
(Relatare din Kiev a jurnalistului Dan Peleschuk)
