Diferența de potențial a celor două state aflate în conflict a fost evidentă de la început, spun specialiștii militari.
„Un uriaș politic, economic, militar, cum este Rusia, atacă un stat mult mai mic, cum este Ucraina. Vorbim de suprafață, de economia ucraineană, de populație. Iar militar, diferența este uriașă”, a declarat pentru Europa Liberă colonelul în rezervă Sandu Valentin Mateiu, analist militar.
„La capitolul cheltuieli militare, Ucraina este de zece ori sub Rusia, raportul care este între Ucraina și Rusia este raportul dintre Rusia și Statele Unite. Avem o disproporție foarte mare, dar asta este doar pe hârtie”, mai arată acesta.
Datele disponibile înaintea invaziei, în luna ianuarie 2022, arată diferențele majore dintre cele două țări.
Acesta este și motivul pentru care Rusia și-a propus un blitzkrieg de câteva zile, care ar fi vizat schimbarea clasei politice, nu ocuparea țării. O demonstrează, în primul rând, forțele pe care le-a adus Rusia pentru invadarea Ucrainei.
„Rusia a dislocat forțele sale convenționale, inițial, aproape 200.000 de soldați, cam 100 de batalioane orientate fiecare către o anumită misiune- task. Acum știm că acest blitzkrieg era nerealist”, a declarat pentru Europa Liberă colonelul în rezervă Sandu Valentin Mateiu.
„Se observă de la nivelul cetățeanului ucrainean o identitate mai puternică chiar decât cea rusă. Ucrainenii au demonstrat că sunt o națiune coezivă”col. (r) Sandu Mateiu, strateg militar
„Au mizat că vor crea un sentiment de panică, de neîncredere în forțele proprii ucrainene. Au crezut că se va întâmpla ca în 2014, când armata ucraineană nu a avut momente de reacție și, mai mult de atât, a avut și momente de lașitate, de trădare”, completează generalul Virgil Bălăceanu, fost comandant al brigăzii multinaționale din sud-estul Europei.
Putin nu a dorit o intervenție în forță pentru invadarea Ucrainei pentru că s-ar fi bazat pe datele și situația din 2014. „Erau argumente că armata ucraineană este mică. În 2014, nici nu a luptat, abia după ce rușii au încercat să cucerească Dombasul, abia atunci au reacționat”, arată colonelul Mateiu.
Acțiunea punctuală care era menită să ducă la schimbarea regimului politic e demonstrată și de componența forțelor trimise în Ucraina.
„De data aceasta au folosit și militari în termen și militari profesioniști. Spre deosebire de Crimeea, unde au folosit numai militari profesioniști”, precizează generalul Bălăceanu.
Una dintre principalele schimbări față de 2014 este hotărârea și disponibilitatea ucrainenilor de a-și apăra țara, arată experții consultați de Europa Liberă.
Fronturile de luptă
În acest moment, armata rusă înaintează în Ucraina din patru direcții.
Cel mai mare avans este pe frontul din sud unde, cu ajutorul cecenilor, încearcă să lege frontul din Crimeea cu cel din cele două republici separatiste - Donbas și Luhansk. Deși rușii au avansat și au câștigat câteva orașe mici, nu pot face joncțiunea pentru că se lovesc de o rezistență acerbă la Mariupol a trupelor speciale ucrainene, Azov.
„Rezistența de la Mariupol este importantă pentru că face legătura dintre Crimeea și regiunile separatiste. În plus, atâta vreme cât Mariupol rezistă, nu se vor putea dezvolta fronturi spre nord”, explică analistul militar Sandu Valentin Mateiu.
Un alt front este dinspre nord-est, tot din Rusia, de unde armata lui Vladimir Putin dorește să ajungă la al doilea oraș ucrainean ca mărime - Harkov. Și acesta a rezistat până acum.
Al treilea front de atac a plecat dinspre Belarus și are în vedere cucerirea Kievului. Rușii s-au lovit și aici de o rezistență puternică ucraineană.
Cel mai mic front este dinspre republicile separatiste, Donbas și Luhansk. Experții militari spun că ajutorul dat Rusiei din cele două republici este însă mic și ar consta mai mult în strategi, decât în forță umană.
Care sunt elementele care ar putea contribui la schimbarea situației actuale
Colonelul Sandu Valentin Mateiu, analist militar, identifică variantele în care ucrainenii și-ar spori șansele.
- Dacă reușesc să-i împiedice pe ruși să obțină supremația aeriană.
„Datele de până acum sunt negative, rușii încep să obțină această supremație aeriană”, precizează strategul militar. Situația este însă fluidă.
- Dacă reușesc să încetinească ofensiva Rusiei pe direcțiile principale.
„De exemplu, ofensiva care merge spre Odesa. Inițial s-a plecat spre două direcții: spre Vest, spre Odesa și ucrainenii au vrut să-i oprească pe Nipru. Și spre est, spre Mariupol, să facă legătura cu regiunea separatistă. A mai fost o direcție, pe lângă Nipru spre Zaporonije, dar s-a diminuat. Se pare că acea coloană care se ducea spre centrala nucleară ar fi fost oprită”, arată colonelul Mateiu.
- Dacă rezistentă în Kiev.
„Dacă Kievul rezistă, afectează nu doar obiectivul militar, ci și obiectivul politic”, arată Sandu Mateiu.
Cât de posibilă e invadarea totală a Ucrainei
Specialiștii militari sunt de părere că invadarea Ucrainei în totalitate este imposibilă, în ciuda unei armate numeroase pe care Vladimir Putin ar putea să o mobilizeze. Aceasta ar însemna trecerea în scenariul unui război de uzură, care i-ar fi defavorabil.
„Primul Război Mondial este exemplul clasic de uzură. Strategii militari germani la Verdun au gândit că o să moară un milion de la noi și tot atât de la ei, și nu mai au de unde aduce alții. Armatele ne-occidentale, inclusiv armata rusă, luptă în acest stil”, precizează colonelul în rezervă Mateiu.
Chiar Rusia a folosit această metodă în Bătălia de la Stalingrad. „A trimis zeci de milioane de soldați când a oprit ofensiva nemților și a mers cu ea până la Berlin”.
„Nu ai densitatea de soldați să ocupi o țară care este imensă, fără ca populația să se supună, să accepte această ocupație să poți să controlezi teritoriul”col. (r) Sandu Mateiu, strateg militar
Generalul Virgil Bălăceanu spune că doar armata activă a Rusiei poate fi mărită până la un milion de oameni. La aceștia s-ar mai adăuga un număr semnificativ de rezerviști. Competența militară a celor care ar putea ajunge sub arme ar fi astfel una redusă.
„Au aruncat deja în luptă militari profesioniști și vor fi nevoiți, pentru suplimentarea forțelor, să folosească din nou militari în termen. Chiar și așa, gruparea de forță a Rusiei este insuficientă pentru un teritoriu ca al Ucrainei”, precizează fostul comandant al brigăzii multinaționale din sud-estul Europei.
Colonelul Mateiu e de părere că, în condițiile date, Ucraina nu poate avea o victorie militară care să ducă la zdrobirea invadatorului. Aceasta pentru că nu are capacitatea umană disponibilă. Dacă ucrainenii vor reuși să oprească invazia și să transforme războiul într-unul de uzură, cu forțe de gherilă, îl vor pune pe Putin în situația lui Hitler în momentul atacării URSS, spune el.
Ce importanță ar avea căderea Kievului
La opt zile de la declanșarea conflictului, capitularea Kievului nu mai are nicio relevanță, sunt de părere specialiștii.
„La momentul acesta, dacă domnul Zelenski pleacă sau reușesc să-l captureze, e victorie tardivă, au pierdut momentul”col. (r) Sandu Mateiu
„Ucraina va rezista. Dacă a picat Bucureștiul în Primul Război Mondial nu înseamnă că România nu a mai existat. Guvernul și regele s-au mutat la Iași și am continuat rezistența pe Moldova în bătăliile anului 1917”, completează generalul Virgil Bălăceanu.
Nici o eventuală anihilare a președintelui Volodimir Zelenski nu ar mai avea aceeași importanță în acest moment pentru că ar exista suficientă disponibilitate politică și socială pentru refacerea unei conduceri acceptate de populație.
Schimbarea conducerii politice a Ucrainei cu un guvern marionetă era miza de bază a lui Vladimir Putin. Ea întârzie nesperat de mult, cred specialiștii, pentru că armata rusă nu a câștigat până acum niciun oraș important. Primul vizat era Kievul.
„Este important să nu fie instalat un guvern marionetă, pregătit de Federația Rusă la Moscova și adus odată cu o eventuală cucerire a Kievului. Dar, chiar dacă vine noul guvern, tot nu dețin controlul Ucrainei dacă un e acceptat de popor”, spune generalul Bălăceanu.
„Ei au această tradiție, dar probabil că nu au câștigat niciun oraș mare. Nu pot spune că au republica rusă ucraineană de la Harkov cum a fost, de exemplu, la noi Republica Sovietică de la Botoșani sau la finlandezi guvernul Karelian”, completează analistul militar Sandu Mateiu.
