Exploatările de grafit, magneziu și cupru ar urma să asigure nevoile României, dar și să acopere o parte din necesarul european de resurse esențiale în noile tehnologii și în industria militară.
Activiștii de mediu anunță însă că se vor război, alături de ONG-uri din alte țări, inclusiv cu Comisia Europeană, pentru ca cel puțin unul dintre proiecte, cel de extracție a cuprului și a aurului de la Rovina, județul Hunedoara, să nu se realizeze. „Va fi devastator pentru mediu”, susțin ei.
Dacă ați călătorit cu o mașină electrică, ați făcut asta și cu ajutorul grafitului, care cântărește câteva kilograme și este în bateria litiu-ion care alimentează automobilul.
La rândul său, magneziul, care vă e familiar mai degrabă pentru rolul său în menținerea stării de sănătate, este, de fapt, cel mai ușor metal structural din industrie, folosit, ca magneziu metalic, în componentele mașinilor și ale avioanelor, precum și la carcasele rachetelor.
Cuprul, produs și utilizat la scară industrială extrem de largă, a fost declarat material strategic la nivel UE, în 2023, întrucât este element-cheie în toate echipamentele electrice și electronice, în instalațiile de energie regenerabilă, în muniția și tehnologiile militare.
România deține zăcăminte din care pot fi extrase sute de mii de tone din aceste trei resurse de care UE este dependentă aproape exclusiv - la fel ca pentru alte minerale - de importuri și care sunt pe lista celor 17 minerale declarate deopotrivă critice și strategice, la nivel european.
Comisia Europeană a inclus recent trei proiecte de exploatare a lor, în România, într-o listă de 47 de proiecte de importanță strategică pentru aprovizionarea Europei cu 14 materii prime minerale critice și deopotrivă strategice.
Reprezentanții a două dintre cele trei companii care au inițiat proiectele de extracție și prelucrare - compania de stat Salrom, pentru grafitul de la Baia de Fier (județul Gorj), și Verde Magnesium, pentru magneziul metalic, la Budureasa (județul Bihor) spun pentru Europa Liberă că speră să înceapă exploatările până în 2028.
Planuri similare are și compania canadiană Euro Sun Mining, prin subsidiara Samax România, pentru extragerea cuprului, dar și a aurului, la Rovina, munții Apuseni, în județul Hunedoara. Acolo însă, lucrurile se izbesc de opoziția vehementă a activiștilor civici și de mediu, care au obținut în 2024 anularea avizului de mediu.
Investițiile în activitățile de extracție (și procesare primară) sunt de aproximativ 200 de milioane de euro pentru grafit, 115 milioane de euro la magneziu și 300 de milioane de euro la cupru, conform datelor furnizate de premierul Marcel Ciolacu și de ministrul Economiei, Bogdan Ivan.
Banii nu sunt încă asigurați de UE, așa cum au transmis guvernanții și cum a infirmat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru Europa Liberă, însă statutul de strategice ar urma să ofere proiectelor acces mai ușor la finanțare și autorizare mai rapidă.
Chiar dacă este asemănat de activiști cu proiectul minier al Gold Corporation la Roșia Montană, proiectul de la Rovina nu este unul pur speculativ precum cel de la Roșia Montană și poate fi dezvoltat pe termen (mai) lung, spune cercetătorul Ștefan Marincea, fost director al Institutului Geologic Român.
La fel ca cele de exploatare ale grafitului și magneziului, consideră el. „Pot asigura resurse pe perioadă de câteva decenii și tocmai de aceea vor atrage, unele au și atras deja, capitalizare ușor. Vor trebui dezvoltate, în cadrilaterul aurifer din Apuseni sunt de fapt, peste zece zăcăminte de cupru și aur”, explică el.
Un semn de întrebare va fi la proiectele companiei de stat Salrom, criticată de specialiști în domeniu că a stat foarte mulți ani pe resursele de grafit, fără a le valorifica în niciun fel, mai spune specialistul.
Fostul director al Agenției pentru Resurse Minerale, Nicolae Turdean, a subliniat și el, într-o postare recentă pe Facebook, vulnerabilitățile pe care le au proiectele Salrom.
Deocamdată, cele mai mari controverse le iscă însă proiectul minier, auro-cuprifer, de la Rovina.
„Nu veți exploata aici!”
„Desemnarea proiectului minier de la Rovina, care vizează extragerea cuprului și aurului drept proiect strategic de către Comisia Europeană legitimează o inițiativă deja declarată ilegală de instanțele din România”, spune pentru Europa Liberă Roxana Pencea-Brădățan, campaigner la asociația Declic și coordonatoare a Mining Watch România, rețea a activiștilor civici preocupați de activitățile miniere din țară.
La scurt timp după anunțul Comisiei Europene, Mining Watch și Declic au transmis un comunicat cu titlul „Nu veți exploata aici”. Ei anunță că vor desfășura, alături de ONG-uri și asociații comunitare din alte țări UE - unde, de asemenea, au fost declarate mai multe proiecte strategice - o acțiune extinsă cu privire la Decizia Comisiei de la Bruxelles.
Pe de altă parte, Ștefan Marincea, fost director al Insitutului de Geologie, este convins că, realizând că este mult prea dependentă de mineralele critice, esențiale în noile tehnologii, dar mai ales în industria apărării, devenită și ea prioritară în Europa, UE va găsi, alături de țările membre, mecanismele, legale prin care proiectele strategice să se și realizeze.
Mai ales că metodele noi de exploatare și refolosire a deșeurilor rezultate în primă fază permit reducerea semnificativă a poluării și evectului asupra mediului.
Europa Liberă a cerut mai multe răspunsuri lămuritoare de la Ministerul Economiei pe tema celor trei proiecte strategice, inclusiv cu privire la gestionarea provocărilor de mediu, dar nu am primit încă un răspuns.
Cine vrea să exploateze cuprul de la Rovina și ce reclamă activiștii
Zăcământul de resurse minerale de la Rovina este prezentat de compania canadiană Euro Sun Mining (fostă Carpathian Gold) - deținătoarea licenței de exploatare, până în 2038, prin Samax România SRL - ca fiind de „400 de milioane de tone de resurse confirmate”, al doilea ca mărime din Europa.
Conținutul în metale este estimat la aproximativ 635.000 de tone de cupru și circa 217 de tone de aur. Producția anuală e estimată la 3 tone de aur și 9.000 de tone de cupru. În bani, ar însemna 250 de milioane de euro anual, din care statul va încasa o redevență anuală de 14 milioane de euro (5% din producția de cupru și 6% din cea de aur).
Deși din cele două metale doar cuprul este strategic la nivel european, valoarea producției estimate de pe urma aurului este mult mai mare, 166 de milioane de euro, față de 84 de milioane de euro anual pentru cupru.
Proiectul prevede extragerea minereului de cupru și aur din două cariere deschise - Rovina și Colnic, iar într-o fază ulterioară și din subteran, la Cireșata. Investiția ar urma să includă și o unitate de rafinare (de obținere a metalului din concentrat) a cuprului.
Compania canadiană spune că proiectul va fi unul de dezvoltare durabilă, pe 17 ani, cu „zero cianură”, atât în operarea minei, cât și în procesul de recuperare a metalelor, și cu un impact redus asupra mediului.
Sterilul (deșeul rezultat) va fi depus uscat, iar mediul va fi readus în starea inițială simultan cu exploatarea, mai susține compania.
Activiștii de mediu din România susțin însă că firma canadiană nu are experiență în gestionarea deșeurilor toxice - și nici în proiecte de minerit - și că proiectul va afecta natura și comunitățile din zonă.
Pe baza acestor argumente, dar și a lipsei unui studiu al impactului transfrontalier al proiectului, asociația Declic a reușit să obțină, în aprilie 2024, anularea avizului de mediu necesar planului de amenajare urbanistică a exploatării dorite, prin decizie definitivă a Curții de Apel Cluj.
„Fără acest aviz de mediu, compania minieră Euro Sun Mining a fost blocată” , explică Roxana Pencea-Brădățan.
Hotărârea a fost precedată de alte decizii defavorabile proiectului, în 2022 și 2023.
Pledoaria de la Curtea de Apel Cluj a avut la bază o cercetare în amănunt a raportului tehnic al proiectului, realizată de geologul american David M. Chambers, transmis Europei Libere de Roxana Pencea Brădățan.
Cercetarea subliniază că, chiar dacă compania canadiană propune și bune practici cu privire la stocarea sterilului și a rocilor reziduale, există riscul contaminării cu ape acide, rezultate din apa uzată sulfuroasă, dar și din rocile reziduale și lipsa unor previziuni legate de impactul asupra apelor de suprafață și subterane.
Totodată, metoda de exploatare a zăcămintelor, în două cariere deschise - și doar într-o a doua fază, în subteran - este răspunzătoare pentru riscul contaminării acide. Exploatarea zăcămintelor de la Rovina și Colnic în subteran ar fi permis, potrivit specialstului, ca „sterilul generator de acid să fie depozitat în subteran, unde potențialul său de a provoca contaminare pe termen lung ar fi minimizat.”
În plus, Roxana Pencea-Brădățan precizează că depozitele de deșeuri propuse de companie la Rovina au la bază o tehnologie care a produs o catastrofă ecologică în Canada, în urmă cu circa zece ani, prin deversarea a 25 de milioane de metri cubi de ape toxice într-unul din cele mai adânci lacuri din lume, Mont Polley.
Victoriile din justiție ale Declic au determinat asociația, în colaborare cu rețeaua Mining Watch, să comunice public, recent, că proiectul desemnat ca strategic de către Comisia Europeană a fost declarat deja ilegal.
Activiștii spun, în același text, că alături de ONG-uri din Portugalia, care se opun la două proiecte declarate și ele strategice de către Comisia Europeană, din nordul țării, vor continua lupta pentru oprirea atât a acelora, cât și a celui de la Rovina, România.
„Aceasta nu este dezvoltare, ci distrugere, și ne vom opune cu hotărâre. Avem avantajul timpului și al determinării, spre deosebire de investitori sau guverne”, spune Roxana Pencea-Brădățan.
În opoziția împotriva proiectului minier de la Rovina - asemănat de activistă cu cel de la Roșia Montană, la scară mai mare chiar - au fost implicați și localnici și ONG-uri locale.
„Exploatarea minieră este un proiect distructiv pentru Munții Apuseni, pentru locul pe care eu îl numesc acasă. Am fost și voi fi implicată în această luptă până la final, spunea, într-un articol publicat de Europa Liberă în 2022, Adriana Maucher, proprietară de teren în zona vizată de proiect.
Pencea-Brădățan mai subliniază că UE creează - prin Actul privind Materiile Prime Critice (CRMA), care stă la baza declarării celor 47 de proiecte ca strategice - „zone de sacrificiu și face derogări de la propriile reglementări privind mediul și comunitățile: Directiva Habitatelor, Directiva Cadru Apă și Directiva Păsări.
Întrucât Comisia a anunțat un termen de maxim 27 de luni pentru obținerea de către proiectele strategice a avizelor de mediu, acestea vor fi accelerate, încălcând însă chiar regulile UE, mai subliniază ea. „Primesc tratament VIP pentru distrugere”, adaugă ea.
De altfel, după desemnarea proiectului drept strategic, CEO-ul Euro Sun Mining, Grant Sboros, a declarat că firma „are acum sprijinul Uniunii Europene pentru a ajuta la obținerea autorizațiilor pentru un proiect care poate livra rapid materii prime critice în sprijinul intereselor strategice europene.”
„Această știre propulsează și România în prim-planul aprovizionării critice cu materii prime”, mai arăta el, într-un comunicat în care le mulțumea și acționarilor, postat pe site-ul Bursei de la Toronto, unde este listată compania.
Europa Liberă a transmis întrebări suplimentare Euro Sun Mining, dar nu am primit un răspuns. La numărul de telefon al firmei din România, Samax, nu a răspuns nimeni.
De precizat că într-un răspuns transmis recent Europei Libere, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a confirmat că proiectele strategice „vor beneficia de autorizare simplificată”, adăugând însă că „trebuie să respecte toate cerințele de mediu și sociale aplicabile conform legislației existente.”
Cine e în spatele proiectului Rovina
În perimetrul Rovina, din județul Hunedoara, Samax România SRL deține o licență de exploatare a minereul de cupru cu conținut de aur. Licența acoperă activități miniere pe teritoriul din trei comune, Bucuresci, Criscior - unde Samax are și sediul - și Buceș, pe un perimetru de 27,6 kilometri pătrați.
Firma Samax România SRL, deținută inițial de geologul Alexandru Nicolici, a fost preluată în anii 2000 de Samax România Limited - ca asociat unic - subsidiară a Euro Sun Mining (fosta Carpathian Gold), din Canada. Nicolici a rămas administrator al firmei până în 2017, când a deminisionat, potrivit datelor de pe termene.ro.
În același an, Samax Limited și-a mutat sediul în Cipru, dintr-un alt paradis fiscal, Insulele Virgine Britanice, după ce anterior avusese sediul la Londra. La rândul său, firma din România și-a mutat sediul din Baia-Mare în comuna Criscior, din vecinătatea proiectului.
Tot în 2017, Samax Limited făcea o infuzie masivă de capital social în Samax România SRL, de la 95.000 de lei, până la 168 de milioane de lei, în fapt prin echivalarea unei datorii de peste 40 de milioane de dolari pe care compania o avea față de asociatul unic. Datoriile publice, de peste 140 de milioane de lei în 2015-2016, au scăzut la circa 4 milioane de lei, în prezent.
Licența de exploatare a fost obținută de Samax România SRL în 2015 - după o licență anterioară de explorare - dar a fost aprobată de Guvernul României abia trei ani mai târziu, în 2018. Asta din cauza unor obiecții aduse de Ministerul Mediului și Ministerul Justiției, după cum precizează nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern amintite.
Valabilitatea licenței este de 20 de ani, până în 2038, cu posibilitate de prleungire succesivă pe 5 ani.
Compania Euro Sun Mining, care deține în fapt Samax SRL, prin Samax Limited, este fosta companie canadiană Carpathian Gold, care și-a schimbat în 2016 numele. Carpathian Gold era o firmă mai degrabă mică, după cum nota Hotnews în 2015, la obținerea licenței de exploatare de la Rovina, iar din conducere făcea parte și Alexandru Nicolici. Compania deținuse licență de exploatare și pentru o mină auriferă din Brazilia, printr-o subsidiară, la fel ca în România.
La scurt timp după începerea exploatării și după ce a anunțat turnarea primului lingou de aur, Agenția de Mediu braziliană i-a suspendat licența provizorie de exploatare, în urma unor indundații puternice la sit. Compania a fost constrânsă să facă lucrări de remediere, după care și-a schimbat conducerea, inclusiv CEO-ul, iar în august 2016 anunța schimbarea numelui în Euro Sun.
Obținerea licenței de exploatare de la Rovina de către Carpathian Gold (prin Samax România) în 2015, a crescut spectaculos, la acel moment, acțiunile pe Bursă ale companiei, compensând problemele de la exploatarea din Brazilia, reamarca la acel moment Mining Watch.
Atât la schimbarea numelui Carpathian Gold în Euro Sun, în 2016, cât și în prezent, activitatea acesteia se concentrează (exclusiv, conform prezentării de pe propriul site) de proiectul de exploatare a cuprului și aurului de la Rovina.
Geologul Ștefan Marincea este de părere că Euro Sun Mining este doar un „junior” în proiectul de la Rovina și că în spatele firmei canadiene există o companie cu experiență mare în minerit intersată de exploatare, o practică de altfel întâlnită în domeniu, la nivel internațional, spune el.
La final de 2024, Euro Sun Mining a încheiat de altfel un Memorandum de înțelegere pentru viitoarea producție din zăcământul de la Rovina cu grupul anglo-elvețian Glencore, cel mai mare comerciant de materii prime la nivel mondial și una din marile companii de minerit, după cum a scris profit.ro.
Geologul Ștefan Marincea spune că valorificarea unor resurse devenite critice în Europa - în cazul cuprului mai ales pe fondul nevoilor din domeniul apărării, consideră el - este necesară, mai ales că noile tehnologii permit reducerea impactului de mediu.
„Dacă Europa, care rămâne oricum cea mai strictă în privința regulilor de mediu, nu își valorifică resursele, nu face decât să depindă și mai mult de China și alte țări, care nu au aceleași reguli”, spune el.
Chiar dacă cuprul, în particular, prezintă îngrijorări legate de clasicele halde de steril și iazuri de decantare cu apă ruginie, specialistul spune că a văzut la fața locului, în Finlanda, cum o astfel de unitate poate fi organizată cu un impact redus de mediu.
Marele câștig al proiectului Rovina va fi și includerea unui smelter - unitate de rafinare a cuprului, rezultând metalul efectiv - care va duce la exportul de produse (semi)finite și la valoare adăugată superioară.
Spre exemplu, Cuprumin Abrud, care exploatează cuprul la Roșia-Poieni, județul Alba, realizează doar o procesare primară și, în absența unui smelter, livrează cuprul sub formă de concentrat, în timp ce România importă produsul (semi) finit.
„Vrem sa exportăm în continuare concentrate sau vrem sa-l valorificam în țară?”, s-a întrebat și fostul director al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) Nicolae Turdean, cu privire la priectul de la Rovina, într-o postare de pe Facebook, legată de cele trei proiecte strategice din România.
„Profitul real este la valorificarea semifabricatelor de cupru, deci noi exportam profit”, a mai explicat el. Mai mult, „concentratul de cupru conține și metale rare care se acumulează în noroiul de electroliză și/sau în zgurile metalurgice, deci practic cadou cumparătorului”, a adăugat Turdean.
Grafitul, noua veche resursă a României
La Baia de Fier, în județul Gorj, Societatea Națională a Sării (Salrom S.A.) are două proiecte, de extracție și procesare a șisturilor grafitoase, pentru obținerea grafitului cu grad de puritate pentru baterii, respectiv de prelucrare pentru obținerea grafenului.
Grafenul este considerat noul mineral-minune, datorită proprietăților neegalate de conductor electric.
Compania - deținută în proporție de 51% de statul român, prin Ministerul Economiei și 49% de Fondul Proprietatea - este titularul licenței de exploatare pentru cariera Ungurelașu, unde grafitul a fost exploatat și în trecut, dar care a fost închisă la mijlocul anilor 2000.
Anual, ar urma să extragă 15.000 de tone de grafit cu puritate pentru baterii. Ar urma să acopere atâ nevoile interne, dar și o parte din cele ale UE, spune pentru Europa Liberă directorul de management integrat al Salrom, Marius Gubernat.
Grafitul cu puritate pentru baterii este material critic și strategic la nivel UE, care îl importă în prezent, în special din China (40%), Brazilia, Mozambic și Norvegia. Ucraina asigură și ea 7% din necesar. În Europa un exportator semnificativ mai este doar Norvegia.
Pe lângă proiectul de extracție a grafitului al Salrom, Comisia Europeană a mai aprobat – între cele 47 de proiecte strategice – unul similar în Suedia, proiecte de procesare în Franța și Estonia și de reciclare în Germania.
Salrom a depus atât proiectul de extracție, cât și cel de prelucrare pentru grafen, la Comisia Europeană, însă doar primul a fost acceptat pe lista de proiecte strategice.
Proiectul de extracție și prelucrare primară va costa 198 de milioane de euro, pe care compania speră să îi obțină, după ce a câștigat statutul de strategic, ca fonduri nerambursabile, de la UE.
Presupune extracția de șisturi grafitoase din care, în urma unor procese tehnologice primare, este obținut grafitul cu grad de puritate pentru baterii, explică Marius Gubernat.
„Direcția este clară, odată ce aceste proiecte sunt strategice, UE va pune cu siguranță la dispoziție și fonduri”, spune Marius Gubernat.
Admite că, fără finanțare europeană, companiei îi va fi aproape imposibil să dea drumul investițiilor. Dacă acest lucru se va întâmpla, în doi-trei ani exploatarea grafitului poate fi pusă pe picioare.
„Avem nevoie de finanțare serioasă, că tocmai de aia solicităm acești bani, pentru redeschiderea carierei. Abia în pasul doi, ne dorim ca din grafitul pe care îl extragem să obținem grafen, de aici va rezulta valoarea adăugată foarte mare”, adaugă el.
Proiectul de obținere a grafenului, neinclus deocamdată de Comisia Europeană între cele strategice, are o valoare de aproape 250 de milioane de euro.
Obținerea grafenului în România este accentuată și în Strategia pentru minerale neenergetice a României pe 2028-2035, dar Marius Gubernat admite că pentru asta va fi nevoie și de un transfer substanțial de know-how.
Și, dacă proiectul de grafen va fi implementat pe termen lung, compania își propune ca cel puțin să poată livra grafit cu puritate pentru baterii și nu doar concentratul primar - cum se întâmplă spre exemplu în cazul cuprului exploatat la Roșia-Poieni.
„Vrem să putem închide lanțul, adică să ajungem la produsul finit, chiar dacă – e adevărat – sunt necesare investiții substanțiale. După desemnarea proiectului nostru ca strategic de către Comisia Europeană, avem posibilitatea ca cineva să finanțeze așa ceva pentru România, mai ales că e singurul, dintre cele trei proiecte câștigătoare, al unei companii de stat.”
Salrom ar mai avea în pregătire și un al treilea proiect, nedepus încă la Comisia Europeană și care vizează facilități de reciclare „a tot ceea ce rezultă din obținerea grafitului din șisturi, respectiv a grafenului din grafit și chiar din bateriile care există pe piață”, spune reprezentantul Salrom.
Rezultatul va fi tot grafit, dar între timp vor fi mai puține reziduuri. De altfel, Marius Gubernat spune că Salrom va lua toate măsurile ca impactul de mediu să fie cât mai redus.
„Natura nu va mai fi intactă în momentul în care te apuci să faci exploatare, mai ales la suprafață, dar în același timp ai nevoie și de dezvoltare economică, ori lucrurile astea trebuie cumva echilibrate și asta vom încerca să facem”, explică Marius Gubenat.
Adaugă că tehnologiile de exploatare a grafitului, inclusiv ca reducere a impactului de mediu, au evoluat față de momentul închiderii carierei de la Ungurelașu.
„În momentul în care exploatezi, ai nevoie nu să îndepărtezi comunitatea, ci de aportul ei, lucru la care ținem inclusiv prin prisma exploatărilor de sare pe care le avem.”
Pe de altă parte, faptul că Salrom nu a întrerprins demersuri timp de aproape 20 de ani pentru redeschiderea exploatării grafitului îi face sceptici pe unii specialiști cu privire la capacitatea companiei de a pune pe picioare proiectele dorite.
Marius Gubernat susține că în ultimii ani viziunea companiei s-a schimbat dramatic, dovadă fiind investițiile substanțiale în retehnologizarea unor mine de sare.
Fostul director al ANRM, Nicolae Turdean, a atras atenția recent că licența de exploatare de la Ungurelașu „are probleme, deoarece si la acest moment obiectivul figureaza la inchidere si ecologizare.Iazul de decantare nu intră în discuție, fiindcă normele care trebuiau emise în aplicarea modificării și completării Legii Minelor nu există nici azi”, spune el.
Amintim, România a închis începând cu 1998 aproape 230 de mine - din peste 550 avute în plan - într-un program în colaborare cu Banca Mondială, care a inclus și a ecologizarea a zeci de iazuri miniere și a circa 1.000 de halde de steril. Nicolae Turdean a mai transmis și că spre finalul exploatarii în carieră, au fost aprobate împușcături cu camere de minare, afectând zăcământul.
Extracția magneziului metalic, și prima fabrică de procesare din UE, după un sfert de veac
Cel de-al treilea proiect de importanță strategică europeană localizat în România este cel de la Budureasa, județul Bihor, unde compania Verde Magnesium SRL a obținut licență de explorare (pe durată de cinci ani) a zăcământului de brucit - hidroxid de magneziu, din care poate fi obținut magneziul metalic.
Conform termene.ro, Verde Magnesium SRL este deținută, în proporție de 70% de Verde Magnesium LLC, un vechicul de investiții al fondului de investiții private (private equity) Amerocap, din SUA.
Cealaltă parte a acțiunilor este deținută de Ico Magnesium, a unor oameni de afaceri români. Noii acționari au intrat în companie în decembrie 2024, la o zi după ce Verde Magnesium SRL a semnat contractul pentru licența de explorare, cu o durată de cinci ani, potrivit profit.ro.
CEO-ul Verde Magnesium SRL, Alexandru Roșu, spune pentru Europa Liberă că noul acționar - Ico Magnesium, a fost cooptat „astfel încât, pe de o parte, să avem și un partener local implicat în proiect, dar și un partener cu experiență în domeniu, care să ne ajute cu expertiza locală în domeniul minier necesară în operaționalizarea proiectului.”
Proiectul pregătit la Budureasa se anunță unul unic în Europa, urmând să reprezinte „prima producție de magneziu metalic primar din Europa din ultimii 25 de ani”, după cum a transmis compania, după anunțul Comisiei Europene.
Proiectul de exploatare a magneziului metalic de la Budureasa este unul integrat și, deopotrivă etapizat, spune Alexandru Roșu.
Investițiile din prima etapă - în activitățile de extracție - sunt estimate la 115 milioane de euro.
„Vorbim de activitatea minieră propriu-zisă, de extracție și de facilitățile pentru o prelucrare primară, de pregătire a minereului pentru procesarea lui avansată”, spune Alexandru Roșu.
Este componenta desemnată ca strategică de Comisia Europeană, însă acoperă abia 10% din valoarea întreagă a proiectului, care ar urma să treacă de un miliard de euro, în decurs de zece ani.
„Planul nostru de afaceri nu este să vindem minereul sau să-l prelucrăm sumar și să-l vindem ca atare, ci să îl prelucrăm avansat și să producem în România magneziul metalic”, spune Roșu.
Aproximativ 45% din investiția totală va merge spre fabrica de magneziu, în timp ce alți 45% vor fi investiți în sustenabilitate - energie verde, protecția și refacerea mediului, eficiență energetică - spune CEO-ul companiei.
Tehnologia folosită pentru obținerea magneziului metalic este una cu amprentă de carbon de 2-4 tone CO2 la tona de magneziu, mult inferioară importurilor provenind din China, de aproximativ 28 de tone CO2 pe tona de Magneziu, mai spune el.
„Urmărim ca, de fapt, amprenta de carbon să ajungă la zero, de aceea ne și numim Verde Magnesium”, explică Alexandru Roșu.
El adaugă că impactul cumulat asupra mediului nu îl va depăși pe cel al unei cariere de extragere a materialelor de construcții, în condițiile în care la Budureasa va fi extras practic un calcar, care va trece apoi prin prelucrare, primară și avansată.
Compania își propune să exploateze zăcământul de brucit în primul rând în cariera existentă deja și închisă după 2014, care obținuse la acea vreme respectivă autorizațiile de mediu necesare, subliniază el.
În funcție de ce vor dezvălui și lucrările de explorare în curs de desfășurare, cu aproximativ 30 de oameni implicați, va fi luată în calcul și exploatarea în subteran.
Chiar dacă licența de explorare este valabilă până în 2029, compania vrea să accelereze lucrările, să pregătească și depună documentațiile de mediu și să obțină licența de exploatare înainte de termen.
În 2028, „sperăm să reușim să producem primele cantități de magneziu”, spune Alexandru Roșu.
Cantitatea de magneziu produsă ar urma să fie de 30.000 de tone/ an în 2030, urmând să ajungă la 90.000 de tone anual, până în 2036.
Alexandru Roșu a subliniat că strategia de producție a companiei se va concentra și pe valorificarea unor produse secundare rezultate, care pot fi livrate atât în România, cât și în UE.
„Din păcate datorităț lipsei acestei industrii (a magneziului, n.r.), nu există niciun ecosistem [în jurul ei] în economia europeană. Va trebui pus la punct, odată cu dezvoltare a acestui proiect”, a precizat el.
Produsele care ar putea fi obținute și cum pot fi valorificate fac încă obiectul unui proces de cercetare-dezvoltare la nivelul companiei.
„Cert este că, în privința magneziului metalic, vrem să dezvoltăm întreg lanțul valoric al procesării, pe teritoriul României”, conchide Alexandru Roșu.
Atât proiectul de exploatare a magneziului metalic, cât și cele de grafit (grafen) și cupru pot fi derulate, cu un impact care nu va fi dezastruos asupra mediului, spune geologul Ștefan Marincea.
Activiștii își mențin dubiile, cel puțin în privința proiectului de la Rovina.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
