„În afaceri externe, trebuie într-adevăr să trecem la votul cu majoritate calificată”, a spus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un interviu înaintea reuniunii de joi și vineri a șefilor de stat și de guvern care, se speră, vor acorda Ucrainei și Republicii Moldova statutul de candidat UE.
Discuția despre renunțarea la principiul unanimității a apărut apăsat în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, care a arătat că multe dintre deciziile dorite de statele membre sunt blocate prin utilizarea dreptului de veto. Campioana folosirii acestuia și a blocajelor la nivel comunitar este de departe Ungaria lui Viktor Orbán .
Von der Leyen nu s-a referit acum explicit la Ungaria, a făcut-o în alte ocazii, ci la Cipru, care a amânat luni de zile sancțiunile UE împotriva Belarusului, din cauza preocupărilor din Nicosia cu privire la problemele legate de Turcia.
Șefa Comisiei a vrut să spună că interesele sau îngrijorările particulare ale statelor ajung să blocheze decizii de politică externă, lucru care nu ar mai trebui tolerat.
Contextul declarației nu e lipsit de semnificație. Comisia Europeană a propus vineri ca Ucraina și Republica Moldova să devină țări candidate pentru aderarea la UE, în acest sens fiind și invitația făcută de preşedintele Consiliului European, Charles Michel, celor 27 de state membre. La summitul de joi și vineri decizia trebuie luată în unanimitate.
S-a răzgândit Viktor Orbán?
Potrivit agenției publice maghiare MTI, premierul Ungariei, Viktor Orbán, ar fi cerut luni, la videoconferința de pregătire a summitului, ca Ucraina și Republica Moldova să primească statutul de țări candidate concomitent cu Bosnia și Georgia. Declarația a fost făcută de Bertalan Havasi, șeful biroului de presă al premierului. Condiția ar fi însemnat practic blocarea procesului pentru Ucraina.
Probabil acesta este motivul pentru care marți președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat pe Twitter că a avut o discuție „fructuoasă” cu premierul Ungariei.
„Am avut o conversație fructuoasă cu premierul Ungariei, Viktor Orbán. Mulțumim pentru sprijinul suveranității Ucrainei și adăpostul oferit refugiaților în timpul războiului. A fost de acord să dezvolte cooperarea în sectorul energetic. Sunt recunoscător pentru susținerea statutului de candidat pentru Ucraina. L-am invitat să viziteze Ucraina”, a scris Zelenski. Rămâne însă de văzut care va fi atitudinea lui Viktor Orbán la summit.
Olanda, care avusese o poziție mai degrabă critică față de statutul de ţară candidată pentru Ucraina, considerând că acesta trebuie acordat numai după îndeplinirea unor condiţii stricte, a renunțat la obiecții după recomandarea pozitivă făcută de Comisia Europeană.
„Acesta trimite un semnal: Nu vom abandona Ucraina”, a declarat Wopke Hoekstra, ministrul olandez de Externe.
Ultimul veto al Ungariei
În cazul războiului din Ucraina, blocarea diverselor decizii ale UE a făcut jocul lui Vladimir Putin, așa cum au avertizat țările baltice și Polonia, de exemplu, arătând în același timp și disensiunile din cadrul UE.
„Atunci când Orban spune că nu poate vedea ce s-a întâmplat la Bucea, trebuie sfătuit să meargă la un oftalmolog”, a declarat Jarosław Kaczyński, vicepremier și lider la partidului de guvernământ Lege și Justiție din Polonia.
Cu oftalmolog sau nu, Viktor Orbán a rămas neclintit pe pozițiile sale în ce privește apropierea față de Vladimir Putin, căutând să obțină și de la Rusia, și de la Uniunea Europeană cât mai multe avantaje pentru Ungaria, imun fiind la criticile privind moralitatea unui astfel de comportament.
Nu mai departe de acum 5 zile, pe 17 iunie, Ungaria s-a folosit de veto-ul său pentru a respinge decizia UE de taxare a companiilor multinaționale cu un impozit de minimum 15%.
„Ungaria nu poate sprijini, la acest moment, adoptarea unei directive privind nivelul minim de impozitare la nivel global”, le-a spus ministrul ungar de finanțe, Mihaly Varga, omologilor săi europeni în cadrul unei reuniuni Ecofin.
Veto-ul de vineri a fost doar ultimul dintr-un șir mai lung în ultimii ani. Ungaria a blocat decizii ale UE privind migraţia, a ameninţat că va recurge iarăşi la veto când s-a decis bugetul multianual al UE, la sfârşitul anului 2020, şi a împiedicat în repetate rânduri luări de poziţie critice comune ale UE în privinţa încălcărilor drepturilor omului în Israel şi China.
Renunțarea la unanimitate, un proces complicat
Propunerea șefei Comisiei Europene pleacă nu doar de la realitatea din teren, ci și de la ideile avansate de președintele francez Emmanuel Macron, care duc în final la reviziuirea Tratatului UE.
Așa cum a arătat Europa Liberă, procesul este unul dificil, după cum recunoaște chiar Ursula von der Leyen. Revizuirea Tratatului presupune organizarea unor campanii naţionale de consultare a populaţiilor din statele membre, de validare prin decizii ale parlamentelor naţionale sau de organizare de referendumuri, în funcție de legislația fiecărui stat.
Acesta este contextul în care curentele naționaliste, populiste și anti-UE ar putea prinde aripi. Ascensiunea partidului lui Marine le Pen, care a obținut la parlamentarele de duminică din Franța 89 de mandate, este o dovadă a riscurilor unui astfel de demers.
Deschiderea acestui subiect „precipitată și insuficient pregătită ar putea să ducă, cel mai probabil, la un eșec”, spune profesorul Valentin Naumescu pentru Europa Liberă.
Pe de altă parte, analistul de politică externă Ștefan Popescu susține că revizuirea tratelor și reformarea instituțiilor europene se impune tocmai pentru că nu se poate gândi „lărgirea Uniunii, eventual, cu integrarea Balcanilor de Vest, de pildă, fără să reformezi instituțiile. Le dăm drept de veto Muntenegrului, Albaniei… ați văzut Viktor Orbán cum reușește să blocheze embargoul pe petrolul din Rusia.”
Plenul Parlamentului a solicitat Comisiei pentru afaceri constituționale să pregătească propuneri de reformare a Tratatelor UE, care se va face prin intermediul unei convenții în conformitate cu articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Orbán, de la embargou la Kirill. Explicații
De la începutul războiului împotriva Ucrainei, Viktor Orbán a ridicat în mod repetat obiecţii împotriva unor sancţiuni antiruseşti. A început prin a interzice traversarea spațiului aerian și terestru ungar de către aeronavele și armele NATO, prin refuzul sancțiunilor.
În dezbaterea legată de cel de-al şaselea pachet de sancţiuni al UE împotriva Rusiei, mai exact de embargoul pe produsele petroliere ruseşti, premierul ungar a cerut din capul locului excepții, pe care, de altfel le-a și obținut. Astfel, Ungaria are şi în următorii trei ani permisiunea să importe petrol din Rusia.
Zelenski a atras atunci atenția că Europa trebuie să fie unită, să „oprească certurile” interne, care nu fac decât să stimuleze Rusia.
Ungaria este una din ţările UE cel mai dependente de petrolul şi gazele din Rusia. În plus, ţara are nevoie de cooperare cu companiile nucleare ruseşti, din cauza centralei atomice de la Paks, care produce aproximativ jumătate din necesarul de curent al ţării.
Dar una dintre cele mai directe lovituri pe care Viktor Orban le-a aplicat blocului comunitar a fost excluderea de pe lista sancțiunilor a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill. Explicațiile acestei poziții sunt multiple și unele merg înapoi până la criza refugiaților din 2015, când liderul de la Budapesta a refuzat să primească refugiații cu argumentul că Ungaria se opune alienării culturale și demografice a Europei prin intermediul musulmanilor.
Dar, apropierea de Biserica Ortodoxă Rusă și de patriarhul ei ține în primul rând de „respingerea ideologiei gen LGBT”. În discursul de la începutul lui 2022 privind starea națiunii, Orban a spus clar că Europa e în pericol din cauza slăbiciunilor sale interne.
„Creștinismul latin din Europa nu se mai poate ține pe picioare. Fără o alianţă cu ortodoxia, cu creştinismul de rit oriental, ne va fi foarte greu să supravieţuim în deceniile ce vin."
În martie 2021, atunci când Fidesz, partidul său, s-a reptras din Partidul Popular European, cel mai mare grup politic din PE, Orban a trimis o scrisoare europarlamentarilor în care a vituperat împotriva multiculturalismului și a „nebuniei LGBT”, acuzând totodată PPE că a devenit „o anexă a stângi europene”.
Poziția Patriarhului Kirill, un susținător al lui Putin și al războiului, merge, desigur, în aceeași direcție, iar cuvintele acestuia către Victor Orban sunt clare „Dumneavoastră sunteţi unul din puţinii politicieni europeni care în timpul activităţii lor fac eforturi remarcabile pentru păstrarea valorilor creştine şi pentru întărirea normelor moralei publice şi a instituţiei familiei tradiţionale.”
De altfel, Patriarhul Kirill a încercat să justifice războiul exact prin decadența Occidentului și a valorilor creștine.
