Raportul a identificat câteva mari probleme pentru mass-media din România: tot mai multe amenințări la adresa jurnaliștilor, politizarea și finanțarea netransparentă a presei la pachet cu refuzul unui partid de a spune câți bani a plătit și cui, dar și legislația în privința radio-televiziunii publice și a accesului la informații de interes public.
Comisia Europeană face și câteva recomandări în privința presei, despre care Mircea Toma, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, spune că „sunt mai mult decât suficiente, pentru că unele dintre ele se referă la inițiative care s-au născut în România și care așteaptă să fie împlinite de cel puțin 20 de ani”.
Cu privire la una dintre critici, cea a transpunerii Directivei europene privind serviciile media audiovizuale, Mircea Toma spune că este una „tardivă”, deoarece acest lucru a fost „semibifat".
„În mare, problema asta este rezolvată la nivelul legislației de bază, dar ea, ca să se poate transpune în practică, mai trebuie parcurs un pas și anume elaborarea legislației secundare, care cade în sarcina CNA-ului și procesul a demarat deja”, a spus el, precizând că din toamnă se pune problema „operaționalizării efective”.
Emilia Șercan, ajutată de o fundație din Suedia care lucrează cu jurnaliști din regimuri opresive
Fără să o numească în raport, Comisia Europeană amintește despre cazul jurnalistei Emilia Șercan, care a acuzat o acțiune de kompromat la adresa sa după dezvăluirile privind presupusul plagiat al premierului Nicolae Ciucă. Mai mult, ea acuză scurgerea de probe din dosar și lentoarea cu care procurorii anchetează acest caz.
„Am arătat într-o anchetă de ieri, sunt 146 de zile în care procurorii nu au făcut nimic ca să adune date ca să confirme că există o probă scursă dintr-un dosar penal înregistrat la Poliția Capitalei. Iar lucrul acesta îl face în doar zece zile o fundație din Suedia”, a spus Emilia Șercan, pentru Europa Liberă.
„Faptul că autoritățile europene, mai multe organisme internaționale și organizații media internaționale m-au contactat arată faptul că am fost crezută și că povestea pe care eu am relatat-o a fost crezută”, mai spune Șercan.
Fundația Qurium din Suedia vorbește în raportul său despre site-urile care au publicat o captură de ecran pe care a jurnalista a predat-o poliției, pentru a dovedi acțiunea de kompromat.
„Fundația din Suedia (...) acordă sprijin în special jurnaliștilor și activiștilor civici din state în care funcționează regimuri opresive. Ei au contribuit cu investigații proprii în țări precum Filipine, Myanmar ori Sri Lanka. Sunt regimuri conduse de junte militare. În astfel de cazuri a intervenit această fundație și pe lista aia lungă ultimul caz e din România, țară a Uniunii Europene și NATO. Este singura țară UE și NATO în care există o investigație paralelă făcută de niște specialiști în cyber security independenți”, mai spune Emilia Șercan, pentru Europa Liberă.
Jurnalista acuză autoritățile că „încearcă mai degrabă să îngroape o anchetă decât să o elucideze”, deși ar fi în beneficiul lor ca acest scandal să fie rezolvat cât mai repede: „Autoritățile spun că procurorul lucrează cu ritmicitate în acest dosar, ăsta e răspunsul pe care l-a dat Parchetul General către organizațiile media”.
Probă scursă în jumătate de oră către șapte persoane
Mai mult decât atât, jurnalista spune că este scandalos faptul că poliția i-a cerut telefonul și cartela SIM pentru a fi percheziționate, pentru a afla dacă scurgerea de informații din anchetă poate fi pusă pe seama ei.
Am convingerea că nu există democrație fără libertatea presei, iar dreptul jurnaliștilor de a-și face meseria trebuie să rămână intangibil.Nicolae Ciucă - mesaj de Ziua Presei, 3 mai 2022
„Am spus-o public și o repet: există undeva, de la începutul lunii aprilie, o informație esențială în dosar, care spune că polițista care a primit de la mine respectiva captură de ecran a dat-o mai departe către doi șefi ai ei, la 12 minute, respectiv la 23 de minute după ce a primit-o de la mine, iar unul dintre ei a transmis-o către alți cinci”, explică ea.
„Procurorul de caz, când l-a audiat pe cel care a recunoscut că a dat-o mai departe, nici nu l-a întrebat numele respectivelor cinci persoane, ceea ce este absolut scandalos. Arată o anchetă defectuoasă și că procurorii s-au concentrat mai degrabă înspre a demonta ipoteza scurgerii, decât să o ancheteze, deși toate datele pe care eu a trebuit să le adun indică lucrul acesta”, adaugă jurnalista.
Comparații cu „epoca Năstase”
Raportul Comisiei Europene face referire și la alte cazuri de amenințări și chiar de violență la adresa jurnaliștilor, dar și la faptul că „nu există suficientă transparență în ceea ce privește sumele plătite de diverse partide către ce canale și pentru ce conținut”.
O situație asemănătoare în care presa este finanțată masiv din bani publici s-a mai înregistrat în ceea ce jurnaliștii o numesc „epoca Năstase” și care „a excelat în sens negativ a ceea ce poate să însemne control guvernamental asupra mass media”, după cum spune Mircea Toma.
Deși acum există un „control centralizat”, el spune că nu pot fi făcute comparații cu acea perioadă, deoarece „atunci a fost cel mai periculos moment” pentru presa din România, fiindcă „s-a născut explicit o politică guvernamentală de control”, în paralel cu apariția baronilor locali, care „au impus niște măsuri dincolo de drastice, violente, pentru preluarea controlului mass media”.
În plus, el spune că acum au apărut și câteva platforme independente de jurnalism, al căror model economic se susține, și funcționează „cu jurnalism de calitate”, însă „rămâne o mare problemă ce se întâmplă în mass media tradiționale, care vine în responsabilitatea CNA”.
Chiar dacă nu poate fi vorba de o comparație, Emilia Șercan spune că ne putem raporta totuși la acea perioadă.
„E o diferență însă între ceea ce se întâmpla în perioada respectivă, pentru că atunci nu se cheltuiau sumele de bani care se cheltuiesc acum, într-o perioadă neelectorală. Iar atunci banii nu veneau direct de la partidele politice, ci veneau de la companii din subordinea statului”, spune jurnalista.
Despre faptul că acum presa este finanțată direct de către partide, Emilia Șercan spune că acest lucru „întărește legăturile cu o parte a presei, iar aceste finanțări cresc autocenzura și blocarea de către conducerea editorială a unor subiecte care deranjează partidele sau instituțiile conduse de politicienii care finanțează presa”.
„Este o situație gravă și care are un efect extrem de periculos pe termen lung în termeni de libertate de exprimare, de transmitere de informație de interes public, utilă, necesară oamenilor, pentru a-și forma propriile viziuni dar și pentru a fi informați în mod real cu privire la subiectele majore și nu fabricarea de false subiecte de discuție”, mai spune ea.
Expert: Publicul nu mai știe ce este plătit și ce nu de către partide
La rândul său, Septimius Pârvu, analist la Expert Forum - instituție care a abordat problema finanțării presei din bani publici - spune că „indiferent cu ce am compara, nu știu dacă ar trebui neapărat să luăm un etalon, pentru că ar fi trist”.
„Cert este că în ultimul an am avut câteva incidente care, din păcate, au arătat că situația devine complicată, că se înrăutățește. Nu cred că aceste cazuri au apărut peste noapte, în ultimii ani au tot existat situații de acest gen”, spune expertul.
În ceea ce privește finanțarea presei fără transparență din bani publici direct de către partide - fenomen semnalat de altfel de Comisia Europeană în raportul pe 2022 - Septimius Pârvu spune că este un fenomen care „ține să acapareze din ce în ce mai mult și să influențeze independența mass media”.
„Partidele politice cumpără foarte multă publicitate, fără transparență. Practic, publicul nu mai știe ce este plătit și ce nu. Sigur, e problematic și în afara contextului electoral, dar în contextul în care se apropie anul 2024, în care avem toate tipurile de alegeri, partidele au început campania mult mai devreme”, avertizează el.
Cu privire la partea de reforme legislative abordate în raportul CE, Pârvu spune că „nu stăm foarte bine. Lucrurile nu funcționează cum ar trebui să funcționeze”.
„Mă uit din nou la 2024, când vom avea rândurile de alegeri, și lipsa unei instituții puternice riscă să pericliteze modul în care se desfășoară ele și poate în acel context CNA ar trebui să aibă un rol mai important”, spune expertul.
Are presa o parte din vină?
Septimius Pârvu spune că politizarea presei nu este o noutate, dar că în ultimii ani s-a văzut din noua problema finanțării din bani publici.
„Doar în ultimii doi ani se vede cât de mulți bani ajung în presă. În cazul PSD nici nu știm foarte bine unde se duc. Am văzut că banii pentru presă s-au dublat în primele patru luni, ceea ce arată că partidele investesc foarte mult, zeci de milioane pe an. Sigur că nu poate fi numai vina partidelor, pentru că cineva primește banii ăștia, cineva face campanie mascată partidelor politice. Deci cred că este și vina presei în măsura în care se complace în această lipsă de transparență”, spune specialistul de la Expert Forum.
În privința subvențiilor primite de partide, el spune că sunt șanse slabe ca ele să fie reduse.
„Noi și alte organizații am făcut diverse presiuni, am solicitat reducerea fondurilor mai ales în anii neelectorali, iar răspunsul a fost că nu putem da mai puțini bani pentru că partidele s-au obișnuit cu niște sume”, spune el.
„În fiecare an aceste sume fie se mențin, fie cresc, și 60-70% din acești bani merg spre finanțarea presei. Dacă aceste sume nu sunt reduse sau nu sunt controlate, riscăm ca situația să devină din ce în ce mai rea, pentru că partidele pun și bani deoparte, pentru că nu sunt obligate la sfârșitul anului să dea banii înapoi”, arată Pârvu.
„În 2024 ne vom trezi cu 3-4 partide care au niște grămezi de bani, pe care vor cheltui în campania electorală, iar competiția politică va avea de suferit. Mai ales că am văzut în timpul alegerilor că, de fapt, împărțirea timpului favorizează partidele mari. Deci se formează un monopol de câteva partide”, avertizează el.
Comisia Europeană vorbește despre finanțarea ascunsă a presei de către partide și cazul Emiliei Șercan
În raportul său, Comisia Europeană a identificat cele mai mare șase probleme ale presei din România:
- Situația privind amenințările, cazurile de hărțuire și violență împotriva jurnaliștilor este mai îngrijorătoare decât anul trecut. În septembrie 2021, doi jurnaliști și un activist de mediu au fost atacați în timp ce filmau un documentar despre defrișările ilegale. (...) În septembrie 2021, două jurnaliste au fost atacate la un congres al Partidului Național Liberal de către un membru al partidului. Consiliul Europei are două alerte active privind intimidarea jurnaliștilor din România. Unul dintre aceste cazuri a determinat zece organizații europene și internaționale de apărare a libertății presei și a libertății de exprimare să trimită o scrisoare deschisă autorităților române, solicitând anchete rapide și independente, reamintind un context de presiuni nejustificate împotriva jurnaliștilor și a lucrătorilor din mass-media din România, venite din partea politicienilor, procurorilor, poliției și militarilor.
- Nu există suficientă transparență în ceea ce privește mass-media audiovizuale și alegerile. Deși concurenții politici au acces garantat și echitabil la timpii de antenă în mass-media audiovizuale în timpul campaniilor electorale, canalele de televiziune nu sunt obligate să explice în mod clar distincția dintre diferitele tipuri de conținut produse în timpul campaniilor - în special între conținutul editorial propriu și timpii de antenă cumpărați de partide - și să semnaleze cine plătește pentru conținut. În plus, nu există suficientă transparență în ceea ce privește sumele plătite de diverse partide către ce canale și pentru ce conținut. Încercările jurnaliștilor de a investiga modul în care aceste fonduri au fost utilizate de mass-media pentru a difuza emisiuni politice conținut politic s-au confruntat cu rezistența din partea unor partide politice.
- Îngrijorările privind funcționarea și bugetul Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) persistă. România nu a transpus încă Directiva privind serviciile media audiovizuale în forma revizuită, iar acest lucru a întârziat modificări importante necesare pentru a îmbunătăți funcționarea și eficacitatea autorității de reglementare în domeniul mass-media. La un an de la alegerea membrilor CNA, autoritatea de reglementare nu are încă un președinte.
- Informațiile în ceea ce privește proprietarii asupra mass-media continuă să fie incomplete. În conformitate cu legea, CNA trebuie să asigure transparența organizării, funcționării și finanțării mijloacelor de informare în masă din sectorul audiovizual. Informațiile privind proprietatea asupra mijloacelor de informare în masă audiovizuale sunt disponibile în registrul societăților comerciale, iar unele dintre aceste date sunt, de asemenea, publicate în raportul anual de activitate, deși aceste informații nu sunt întotdeauna complete.
- Un proiect de lege de reformare a legii privind societățile publice de radio și televiziune este în discuție la nivelul legislativului, în vederea unui management mai independent și mai profesionalizat. Mecanismul de numire și, mai ales, de revocare a Consiliului de Administrație al serviciului public de radiodifuziune este considerat politizat, deoarece Parlamentul trebuie doar să respingă raportul de activitate pentru anul precedent pentru a revoca Consiliul de Administrație și președinții, fără a se discuta despre obiectivele de performanță.
- Există în continuare preocupări în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului juridic privind accesul la informații. Un proiect de lege menit să actualizeze legea privind libertatea de informare (Legea 544/2001) nu a reușit să fie aprobat în 2021 și rămâne în așteptare la Camera Deputaților. Dacă va fi aprobată, legea ar urma, printre altele, să oblige instituțiile publice să furnizeze informații de interes public într-un format deschis (care poate fi citit automat), să creeze un registru accesibil publicului cu privire la cererile de informații primite și să clarifice ce instituții și organizații sunt obligate să răspundă la solicitări.
