În primele zile după ce Rusia a invadat Ucraina, unii oficiali și analiști au sperat ca statul chinez să joace un rol de mediator sau chiar să împingă Moscova la masa negocierilor pentru a ajuta la încheierea conflictului. Șase luni de război mai târziu, puțini mai speră la asta.
În timp ce Beijingul a evitat să ofere Rusiei arme și sprijin economic în mod deschis, susținând că își păstrează neutralitatea în contextul războiului din Ucraina, presa de stat chineză a replicat propaganda Kremlinului, a sprijinit economia Rusiei prin importurile de energie rusească, a efectuat exerciții militare cu Rusia și a oferit sprijin diplomatic Moscovei în fața Națiunilor Unite.
Acțiunile Beijingului i-au scăzut, însă, din popularitate în rândul statelor din Europa Centrală și de Est, după deciziile politice luate de liderii chinezi în ultimele 6 luni de război, dar și după ce președintele Chinei, Xi Jinping, a anunțat în luna februarie un parteneriat „fără limite” între China și Rusia.
Drept rezultat, Estonia și Letonia au părăsit pe 11 august așa-numitul format 16+1, un grup de cooperare lansat de Beijing, menit să țină negocieri periodice cu țările din Europa Centrală și de Est și să sporească influența chineză din regiune.
Săptămâna următoare, mai mulți deputați din Parlamentul Ucrainei au cerut o revizuire a relațiilor Kievului cu Beijing și au anunțat formarea unui grup parlamentar ce promovează legături mai strânse cu Taiwanul și susține posibilitatea deschiderii unei reprezentanțe diplomatice a Ucrainei la Taipei.
„Reacția poporului și a Guvernului taiwanez față de invazia la scară largă (a Rusiei, n.r.) a fost foarte importantă pentru țara noastră”, a declarat pentru Europa Liberă Inna Sovsun, lidera adjunctă a partidului ucrainean de opoziție Vocea, care s-a alăturat grupului parlamentar pro-Taiwan.
„Deoarece problemele de securitate au devenit din ce în ce mai dificile atât pentru Ucraina, cât și pentru Taiwan în ultimele luni, este un moment oportun să facem primii pași în prietenia dintre Ucraina și Taiwan”.
De la Kiev și până la București sau Tallinn, țările din regiune - multe dintre ele cu o istorie proprie a ocupației și agresiunii ruse - caută să se distanțeze de Beijing ca urmare a atitudinii sale față de războiul neprovocat al Rusiei din Ucraina.
După ce ambasadorul Chinei la Moscova a reiterat punctul de vedere al Beijingului că Statele Unite sunt principalul vinovat al acestui război, Aleksandr Merejko, șeful Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului ucrainean, a cerut o revizuire a relațiilor Kievului cu China.
Ministrul de Externe al Estoniei, Urmas Reinsalu, a declarat că refuzul Chinei de a condamna invadarea Ucrainei de către Rusia „a fost cu siguranță un factor” în decizia țării de a se retrage din formatul 16+1.
„Este clar că Putin încearcă să creeze alianțe cu regimurile autoritare și totalitare din întreaga lume”, a spus Sovsun. „Ucraina caută să se dezvolte alături de alte țări democratice, care respectă dreptul internațional și sunt gata să se opună agresiunilor țărilor ostile”.
Procesul izolării față de China nu e unul nou
Înainte de invazia Moscovei, Ucraina dorea să construiască legături economice puternice cu Beijingul, reorientându-și economia departe de Rusia și căutând să-și limiteze dependența de Occident prin a semna un parteneriat strategic cu statul chinez în 2013.
Pe toată durata războiului, oficialii ucraineni au păstrat tăcerea față de legăturile strânse ale Chinei cu Rusia, însă și-au exprimat ocazional speranța că Beijingul și-ar putea folosi influența asupra Moscovei pentru a ajuta la încheierea războiului, poziție exprimată cel mai recent la începutul lunii august de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în timpul unui interviu cu agenția de presă din Hong Kong, South China Morning Post. Zelenski, însă, nu a primit niciun telefon din partea omologului său chinez, Xi Jinping, de când Rusia a invadat Ucraina în luna februarie.
În afară de Ucraina, relațiile liderilor din Europa Centrală și de Est cu Beijingul s-au răcit, deși multe au început să-și schimbe poziția față de China încă de dinaintea războiului.
„(Răcirea relațiilor, n.r.) se întâmplă de ceva timp”, a declarat pentru Europa Liberă un oficial baltic sub condiția anonimatului.
„Pentru statele baltice, nu mai avea sens să rămână în formatul 16+1. Investițiile (promise de China, n.r.) nu au venit, iar divizarea Uniunii Europene pe tema acestui subiect le aduceau un prejudiciu mult mai mare reputației lor”.
Lansat inițial în 2012 și primit cu entuziasm de întreaga regiune, formatul 16+1 a fost privit drept o șansă pentru ca guvernele locale să atragă investiții chineze și să beneficieze de influența globală tot mai mare a Chinei. În perioada următoare, formatul s-a extins, incluzând Grecia în 2019 și redenumindu-se formatul 17+1. Anul respectiv a reprezentat apogeul extinderii formatului în regiune.
Relațiile dintre Bruxelles și Beijing s-au deteriorat în ultimii ani din cauza problemelor Chinei legate de respectarea drepturilor omului, cum ar fi suprimarea violentă a democrației din Hong Kong și înființarea lagărelor de concentrare pentru uiguri și alte minorități musulmane din provincia Xinjiang.
Totodată, din ce în ce mai multe guverne din Europa Centrală și de Est s-au arătat frustrate de lipsa investițiilor chineze în zonă și au adoptat poziția Washington-ului și a Bruxelles-ului cum că formatul a fost conceput de China pentru a crea diviziuni politice în interiorul Uniunii Europene.
Lituania a fost prima care a părăsit formatul în 2021. La scurt timp după, Vilnius s-a trezit implicat într-o dispută diplomatică la nivel înalt cu Beijingul asupra Taiwanului. Slovacia și Cehia încă fac parte în grup, dar s-au distanțat de China și au ales să construiască relații cu Taiwanul.
În aprilie, Beijingul a încercat să repare o parte din daunele aduse reputației sale în ultimii ani, trimițându-l pe Huo Yuzhen, reprezentantul Ministerului de Externe al Chinei pentru cooperarea cu Europa Centrală și de Est. Huo a vizitat opt țări în decursul turneului său în speranța că va revigora formatul 16+1, însă multe l-au primit cu reticență, iar oficialii polonezi au refuzat inclusiv să îl întâlnească.
„În vreme ce China exercită tactici militare imperialiste similare (Rusiei, n.r.) împotriva Taiwanului și participă la exercițiile (militare, n.r.) cu Rusia, ne este, de asemenea, foarte ușor acum să ne opunem societății și afacerilor care încă sperau să obțină câștiguri economice (de pe urma relațiilor cu statul chinez, n.r.)”, a declarat oficialul baltic.
În timp ce parteneriatul Chinei cu Rusia și politicile purtate de-a lungul războiului ar putea însemna momentul ruperii relațiilor cu Beijingul pentru unii oficiali din Ucraina, Sovsun a afirmat că pledează pentru o revizuire a parteneriatului dintre Kiev și China încă de dinainte de începerea războiului și că încercările Kievului de a spori legăturile cu Beijingul în ultimii ani au transmis semnale mixte partenerilor occidentali.
Ea adaugă că grupul pro-Taiwan din Parlament s-a inspirat de pe urma Lituaniei, care și-a deschis propria reprezentanță în Taiwan și a aprofundat cooperarea economică dintre Vilnius și Taipei, în special în sectoarele tehnologice vitale, precum rețelele 5G, semiconductorii și inteligența artificială - lucru pe care Ucraina și-l dorește.
„Cred că grupul (parlamentar, n.r.) poate deveni un punct de plecare pentru cooperarea dintre politicienii ucraineni și taiwanezi la nivel oficial”, a precizat Sovsun.
Noua relație dintre Europa/România și China
În timp ce influența politică a Chinei a atins apogeul în mare parte din Europa Centrală și de Est, nu toate guvernele vor neapărat să urmeze traiectoria statelor baltice.
În perioada 2012-2015, România și China au semnat o serie de acorduri și proiecte de investiții, dar, între timp, ele au fost suspendate sau abandonate. Decizia Bucureștiului de a renunța la proiecte precum construirea unei centrale electrice sau de a bloca proiectarea infrastructurii sale 5G cu tehnologii importate din China a venit pe fondul eforturilor Statelor Unite de a limita lansarea unor proiecte similare în Europa.
Andrei Tiut, directorul de program de la Global Focus Center, un think tank din București, a declarat pentru Europa Liberă că influența chineză din România a stagnat în mare parte de pe urma „unei combinații dintre presiunile americanilor și beneficiile insuficiente sau neclare pentru statul român”.
El adaugă că războiul din Ucraina nu a făcut decât să „întărească această perspectivă”, amintind politicienilor că securitatea României este garantată de Occident și statutul ei de membru NATO.
Spre deosebire de țările baltice, România nu a părăsit formatul regional al Chinei, dar Tiut spune că rămâne loc de nuanță pentru modul în care Bucureștiul și alte țări din regiune își vor naviga în viitor relațiile lor cu Beijingul.
„Nu cred că distanțarea față de China este o prioritate în România, având în vedere războiul din Ucraina și unele dezacorduri politice din cadrul Coaliției (de guvernare, n.r.)”, a spus el. „Cu toate acestea, odată ce războiul s-a încheiat și dificultățile economice rămân, China ar putea fi capabilă să se prezinte în mod convingător ca un ajutor pentru dezvoltarea României”.
Multe depind de circumstanțele economiei globale din anii următori, în special la nivelul UE. În timp ce multe guverne caută să-și restrângă relațiile cu statul chinez, altele preferă să și le adâncească. Potrivit unui studiu recent al Institutului Economic German, economia germană a devenit mai dependentă de China în prima jumătate a anului 2022, în ciuda presiunii crescânde ca aceasta să se îndepărteze.
În Ungaria, Guvernul premierului Viktor Orban continuă să aprofundeze relațiile diplomatice ungaro-chineze și a semnat pe 12 august cea mai mare investiție din istoria Ungariei cu cel mai mare producător de baterii, China Contemporary Amperex Technology Co. Limited (CATL).
Investiția de 7,6 miliarde de dolari va înființa cea de-a doua fabrică a CATL în Europa, iar Guvernul maghiar a catalogat fabrica drept un proiect prioritar ce va crea 9.000 de locuri de muncă.
România va urmări îndeaproape ce fel de relații vor căuta alte guverne din regiune cu Beijingul.
„Dacă mai multe țări încep să ia în considerare schimbarea atitudinii față de China, România ar putea decide să fie printre cele care aleg să urmeze exemplul țărilor baltice”, a spus Tiut.
