Solidaritatea regională a fost redescoperită, spune profesorul de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, Valentin Naumescu, dar pace nu va fi pace prea curând. „Soarta teritorială încă nu este decisă”, spune Valentin Naumescu.
„Sunt convins că pe termen lung Rusia va pierde acest război. Termen lung înseamnă cel puțin la orizontul anilor 2030”.
- Relația România-Ucraina: Nu există nici nicio îndoială că România a susținut și susține de la începutul invaziei foarte clar Ucraina.
- Canalul Bâstroe: Este o temă secundară și care nu ar fi bine deloc să fie inflamată.
- Criza energetică: Rusia deja a pierdut războiul energetic.
Europa Liberă: Președintele Biden a făcut o vizită surpriză luni la Kiev. Zilele acestea se află în Polonia. Au efecte aceste întâlniri precum B9 din Polonia sau recenta conferință de la München?
Valentin Naumescu: Vizita președintelui Joe Biden în regiune, de fapt turneul președintelui american în regiune, are un efect extraordinar de puternic pentru ridicarea moralului ucrainenilor.
În discuțiile mele, în cadrul think-thank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică, am evocat scenariul pentru ca președintele Biden să viziteze Ucraina cu ocazia acestui moment simbolic: a unui an de rezistență a Ucrainei în fața invaziei ruse.
Dar nu se putea vorbi și nu se putea da această informație din partea americană. Dacă ne gândeam în profunzime, era clar că o astfel de lovitură de imagine, de prezentare a solidarității și o reafirmare a sprijinului american pentru Ucraina, venită chiar acum, în acest moment, foarte important, este extrem de binevenită.
Vizita surpriză a președintelui SUA, Joe Biden, la Kiev la un an de la invadarea Ucrainei din ordinul lui Putin
Sigur că și vizita în Polonia, la reuniunea B9, este foarte importantă. Acesta este un summit regional al statelor din flancul estic al NATO, este o inițiativă româno-poloneză.
M-aș fi bucurat și am sperat până în ultimul moment ca președintele Biden să găsească un interval de câteva ore măcar, de exemplu între vizita din Ucraina și Polonia, să vină și în România.
Cum este a doua vizită a președintelui Biden în Polonia în mai puțin de un an, era minunat dacă se găseau câteva ore să treacă și prin România, adică în sudul flancului estic, pentru că sudul flancului estic și regiunea Mării Negre au o identitate geopolitică în sine, oarecum distinctă.
Plus că există și o lege privind strategia SUA la Marea Neagră, care a fost adoptată de Congres.
Să sperăm că se va găsi și un alt prilej în care președintele Biden să viziteze fie Bucureștiul, fie baza militară de la Mihail Kogălniceanu, și să transmită un semnal important și din această sub-regiune din sudul flancului estic, mai precis din zona Mării Negre.
Vizita la Kiev președintelui Joe Biden e un semnal extraordinar de puternic, este emoționantă și este inspirată.
Cel mai important semnal este cel public, pentru că, vă dați seama, toate celelalte discuții se puteau discuta și prin alte canale, nu trebuia să se deplaseze fizic președintele. Dimensiunea politică, strategică, militară, economică sunt importante, dar nu era neapărat necesară călătoria și prezența fizică. În schimb, dimensiunea publică este esențială.
Mesajul public transmis națiunilor din această regiune foarte greu încercată este foarte puternic: America este aici, America este prezentă în această regiune afectată de război, America nu părăsește această regiune și își reafirmă sprijinul pentru Ucraina și pentru întreaga regiune a Europei Centrale și de Est. Acesta este, de fapt, esența acestei vizite, acestei prezențe fizice.
Europa Liberă: Cum s-a schimbat lumea la an de la invazia rusă în Ucraina? Atât în această parte de Europă, cât și la nivel global?
Valentin Naumescu: Sunt multe schimbări pe care le-a adus această invazie. Desigur, în marea lor majoritate, sunt schimbări în rău, ca de fiecare dată când se întoarce războiul în Europa. Aceasta este principala transformare: constatăm cu toții că avem din nou război în Europa secolului XXI, într-un moment când prea puțini, inclusiv din Europa de Vest, mai credeau că așa ceva ar mai fi posibil.
Sunt transformări la nivel regional, în Europa de Est, sunt schimbări semnificative la nivelul Uniunii Europene și sunt și schimbări la nivel global.
Europa Liberă: Când vorbiți de transformări vă referiți în primul rând la schimbări de securitate?
Valentin Naumescu: Europa de Est se află în acest moment în fața celei mai mari amenințări de securitate de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Iar în zona roșie se află Ucraina, care este deja invadată și ocupată în proporție de 18% ca teritoriu de către armata rusă.
Republica Moldova, din păcate, are un grad foarte ridicat de amenințare. De asemenea, Belarus și Georgia sunt într-un spațiu de proximitate al al Rusiei și, practic, ambele cu trupe ale armatei ruse pe teritoriul lor. Pentru că sunt trupe rusești în Belarus, așa cum bine știm, și sunt încă din 2008 în Georgia, după invazia din Abhazia și Osetia de Sud. Apoi, într-o zonă mai largă, sigur că întreg flancul estic al NATO simte din plin fiorul războiului din regiunea de proximitate, atât de apropiat de frontierele noastre.
Și, de asemenea, Uniunea Europeană, în ansamblu, a fost frământată în acest an de discuții politico-diplomatice extrem de dense, de tensionate, uneori și în contradictoriu, dar acum încep să vină și surprizele plăcute, părțile mai luminoase ale acestei nefericite invazii a Rusiei în Ucraina.
Și anume, există o solidaritate în primul rând regională, redescoperită, reinventată, în țări care nu aveau neapărat o relație bilaterală foarte bună.
Europa Liberă: În privința securității regionale, Maia Sandu a declarat că Republica Moldova e în pericol. E Moldova următoarea țintă a rușilor?
Valentin Naumescu: Este clar că există un risc extrem de înalt, un risc maxim la adresa securității Republicii Moldova, și că ieșirea publică a doamnei președinte Maia Sandu a fost absolut îndreptățită și inspirată, pentru că a devoalat aceste pregătiri și sigur că a încurcat mult din socotelile celor plănuiau să destabilizeze politic Republica Moldova.
A pus în gardă populația, a procedat foarte corect prin această ieșire, un avans care a făcut ca efectul, cel puțin până în acest moment, acestei manevre rusești să fie mult diminuat. Am văzut și numărul mic de demonstranți din weekend de la Chișinău.
Europa Liberă: În actualul context, s-a schimbat și relația României cu Ucraina. Cum este acum această relație?
Valentin Naumescu: Înainte de invazie, Ucraina și România, în cel mai bun caz, aveau o relație normală, dacă nu una rece, în niciun caz nu o relație foarte bună. Lucrurile acestea s-au îmbunătățit în mod considerabil.
De asemenea, Ucraina cu Republica Moldova sunt astăzi într-o relație mult mai strânsă, mai caldă decât înainte de război.
De asemenea, vedem activate foarte multe formate regionale ale flancului estic, cum este și acest format B9, a cărui reuniune tocmai începe în Polonia zilele acestea. Există o creștere a prezenței militare americane și occidentale în flancul estic, inclusiv în România.
Există, în sfârșit, la nivelul Uniunii Europene, o conștientizare a ceea ce noi, aici, în această regiune, semnalam cu mult timp înainte de 24 februarie 2022, și anume amenințarea Rusiei.
Dar, din păcate, multe din democrațiile europene, în special Franța, Germania, au neglijat aceste semnale sau le-au considerat exagerate și s-au complăcut într-o relație de colaborare economică și comercială cu Rusia. Vedem în sfârșit că UE, în ansamblul ei, lucrează pe mai multe planuri foarte substanțial pentru a ajuta Ucraina în războiul pe care Rusia l-a început.
Europa Liberă: Spuneați că România și-a îmbunătățit relația cu Ucraina. La București nu este însă un consens în declarații și sunt multe mesaje contradictorii. Concret, cum s-a îmbunătățit această relație?
Valentin Naumescu: Nu există nici nicio îndoială că România a susținut, și susține de la începutul invaziei, foarte clar Ucraina. Și a făcut-o atât la nivelul NATO, cât și la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul relației bilaterale româno-ucrainene, dar și la nivelul unei relații, să spunem, în format trilateral.
Pentru că știm și de Inițiativa România-Republica Moldova-Ucraina, mai apoi trilaterala NATO, înființată anul trecut. Deci în toate formatele posibile bilateral, regional, multilateral, România a avut în mod clar, indubitabil, o poziție de sprijin pentru Ucraina și de condamnare a invaziei ruse.
Acum, tonalitatea, stilistica politică este diferită de la o capitală europeană la alta. Nu avem politica poloneză în acest război. Unii dezaprobă faptul că nu avem stilistica poloneză, mai vizibilă, bazată pe vizibilitate extremă și chiar pe declarații care depășesc faptele. Sunt anumite situații în care Polonia vorbește mai mult decât face.
În fine, Polonia vorbește în numele altor state. Dar este foarte bine, pentru că Polonia imprimă o tendință, să spunem, regională, și dorește să se profileze ca lider regional regional în acest dosar ruso-ucrainean. Este clar că Polonia este percepută ca principala susținătoare.
Dar sunt și alte voci care spun că și abordarea Bucureștilor, această abordare care păstrează discreția mai degrabă în privința măsurilor de sprijin concrete la adresa puterii, este bună.
Aceste măsuri de sprijin nu au fost niciodată negate de partea ucraineană. Și aici avem un argument foarte simplu: să nu ne imaginăm cumva că Ucraina mai este astăzi în situația unui țări care ar menaja pe cineva dacă nu ar nu ar susține-o.
Să ne uităm la declarațiilor foarte puternice ale unor lideri ucraineni cu privire la înalți demnitari germani. Deci, dacă Ucraina nu menajează Germania, și în anumite situații, chiar a criticat-o pentru că nu ar fi făcut destul, cu atât mai mult Ucraina nu ne-ar fi menajat. Ar fi ripostat.
Europa Liberă: Zilele acestea a apărut această discuție despre canalul Bâstroe din Delta Dunării și reaprinde o temă de discuție mai veche dintre România și Ucraina. Cum vedeți problema Bâstroe?
Valentin Naumescu: Eu apreciez că este o temă secundară și care nu ar fi bine deloc să fie inflamată. Ar trebui să o abordăm cu toată luciditatea, reținerea. Câteva zile a părut că face valuri această temă, dar e o temă secundară și nu trebuie să i se acorde importanță mai mare.
De duminică încoace, partea ucraineană a dat niște explicații. Și nu sunt lucruri deosebite față de cele pe care înțelegem că le face de ani de zile.
Va veni și momentul în care România și Ucraina vor soluționa și această temă secundară. Nu e momentul acum să stăm să dezbatem mai mult decât e necesar. Eu cred că și ieșirea ministrului Transporturilor a creat o întreagă discuție, de parcă acum a descoperit că ziua e zi și noaptea e noapte.
Europa Liberă: Cum iese Vladimir Putin după un an de război și după război?
Valentin Naumescu: Este prea devreme să spunem care va fi deznodământul acestei invazii, cel puțin din punct de vedere teritorial.
Ce este important de spus este că Putin nu este un învingător la un an de la începutul invaziei, ceea ce fusese de neconceput la Moscova în momentul în care au planificat strategic această invazie. Nu s-ar fi gândit sub nicio formă că va trece deja un an de la declanșarea invaziei și Rusia nu este o învingătoare.
Sunt convins că pe termen lung Rusia va pierde acest război. Termen lung înseamnă cel puțin la orizontul anilor 2030.Valentin Naumescu
Pe termen scurt, adică un an-doi de acum înainte, miza va fi teritorială, adică Rusia și Ucraina vor lupta pentru teritorii. Și în acest moment, nu știm pe termen scurt, dacă Ucraina își va putea elibera în întregime teritoriile ocupate de Rusia. Dar este clar că Rusia a ocupat mai puțin decât își propusese.
Pe termen mediu, adică între 3-6 ani, miza nu va mai fi neapărat teritorială. Pe termen mediu, analiza se face din punct de vedere al consecințelor politice și economice pentru Rusia și Ucraina.
Și atunci întrebarea va fi: care din ele a câștigat politic și economic? Pentru că, de exemplu, chiar și dacă Rusia păstrează anumite teritorii, s-ar putea ca pe termen mediu să realizeze că a pierdut mai mult decât a câștigat.
Pentru că prețul izolării politice, prețul sărăcirii, prețul căderii economice și așa mai departe este mai mare decât cel al ocupării unor teritorii ucrainene. Deci miza pe termen mediu nu este numai teritorială, ci mai amplă-politică și economică.
Pe termen lung, unde sunt absolut sigur că Rusia va realiza că a pierdut acest război, adică 2030 sau după, va fi absolut clar pentru ruși și pentru cine va fi atunci la conducerea țării, pentru regimul post-Putin, că Rusia a făcut o greșeală și a pierdut acest război.
În momentul respectiv, evaluarea va fi una civilizațională, adică din punct de vedere al valorilor și al nivelului de viață al cetățenilor, din punct de vedere al respectului și credibilității internaționale a țării respective.
Eu nu spun că ei se vor lupta încă 10 ani pentru teritorii, ci cum se va privi războiul peste 10 ani și va fi clar că Rusia a pierdut. Pe termen scurt, trebuie să recunoaștem că deocamdată nu știm, iar soarta teritorială încă nu este decisă.
Europa Liberă: În aceste condiții, ce șanse sunt pentru un tratat de pace în perioada următoare?
Valentin Naumescu: Foarte reduse, aproape zero. Sfârșitul războiului nu echivalează cu pacea. Din punct de vedere al teoriei relațiilor internaționale, sfârșitul războiului înseamnă un armistițiu, adică sfârșitul luptelor.
Dar asta nu înseamnă încheierea conflictului, care va fi mult mai lung decât războiul în sine pe care îl vedem acum. Un tratat de pace între Ucraina și Rusia nu va fi posibil ani buni de acum înainte.
Războiul privit din perspectiva strictă a luptelor s-ar putea sfârși spre sfârșitul anului sau anul viitor.Valentin Naumescu
Europa Liberă: Cel puțin acum, pare că Uniunea Europeană a câștigat războiul energetic, în condițiile în care și iarna nu a fost grea. Ce șanse sunt ca acest lucru să rămână așa?
Valentin Naumescu: Rusia deja a pierdut războiul energetic, pentru că Putin și strategii de la Moscova au mizat foarte mult pe criza energetică din această iarnă și evident că ea nu și-a produs efectul. Europa a rezistat fără importul de petrol și gaze din Rusia, a impus sancțiuni, a diversificat sursele pe exportul de hidrocarburi.
În plus, prețul petrolului este mai mic decât era înainte de începerea războiului și asta e cea mai mare înfrângere strategică pe linia politică a șantajului energetic al lui Putin. Azi, prețul este mai mic decât era în decembrie 2021, în ianuarie-februarie 2022. Asta înseamnă clar că Europa a rezistat, a găsit soluții și a avut resurse să depășească cu bine această iarnă, știind că depozitele de gaze erau pline deja în toamnă.
Din acest moment, practic, Uniunea Europeană se îndreaptă spre obținerea independenței energetice în relația cu Federația Rusă și nu mai depinde economic și energetic în niciun fel. Deci acest șantaj nu mai poate funcționa.
Europa Liberă: Poate atunci folosi șantajul nuclear, așa cum a mai făcut anul trecut?
Valentin Naumescu: În acest moment nu avem indicii credibile, semnificative, că Rusia ar fi dispusă să folosească arma nucleară cel puțin în viitorul apropiat.
Pentru că știți că sunt niște semne, adică cei care urmăresc atent militarii indică anumite măsuri preliminare care se iau. Și nu există în acest moment acest indicii că Rusia s-ar pregăti să folosească arma nucleară. Dar aici e vorba de termen scurt.
