Linkuri accesibilitate

Proiect SUA: nave NATO în Marea Neagră. Ce planuri are pentru regiune Congresul american


Distrugătorul american USS Carney, parte a sistemului antirachetă Aegis, care include și baza de la Deveselu, la plecarea din portul Constanța, 18 august 2018.
Distrugătorul american USS Carney, parte a sistemului antirachetă Aegis, care include și baza de la Deveselu, la plecarea din portul Constanța, 18 august 2018.

Un proiect de lege aflat în Senatul Statelor Unite trasează criteriile de care ar urma să țină cont administrația de la Washington în finalizarea și aplicarea viitoarei Strategii de dezvoltare și securitate a regiunii Mării Negre.

Documentul intitulat „Black Sea Security Act of 2022” a fost introdus în Senat vara trecută de senatori din ambele partide – Republican și Democrat - și a fost adoptat în decembrie de Comisia pentru Relații Externe a Senatului SUA.

Finalizarea acestei strategii, pentru care Departamentul de Stat a început, de altfel, lucrul, coincide cu sosirea noului ambasador al Statelor Unite în România, Kathleen Kavalec, care i-a prezentat, marți, președintelui Klaus Iohannis, scrisorile de acreditare.

Potrivit Ambasadei SUA în România, doamna Kavalec a discutat cu președintele Klaus Iohannis despre prioritățile sale: parteneriatul de securitate, cooperarea în domeniul independenţei şi securităţii energetice, creşterea comerţului bilateral şi a investiţiilor străine directe, continuarea progreselor privind transparenţa guvernamentală şi statul de drept.

România este țara din regiunea Mării Negre care a promovat cel mai mult adoptarea unei strategii a SUA pentru regiunea Mării Negre, spune, pentru Europa Liberă, Iulia Joja, directorul programului pentru Marea Neagră al Middle East Institute, organizație cu sediul la Washington.

Conferențiar pe tema securității europene la Georgetown University și la George Washington University, Iulia Joja s-a aflat printre experții consultați de Departamentul de Stat al SUA pentru elaborarea viitoarei strategii și se așteaptă ca aceasta să fie adoptată în cursul acestui an.

„Din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanți ai administrației, cel mai probabil va fi adoptat un document de către administrația Biden pe parcursul acestui an și, cel mai probabil, vom vedea rezultatele într-o variantă extrem de scurtă, de plan strategic. O versiune abreviată public”, spune Iulia Joja.

„Faptul că vom vedea o strategie pe parcursul acestui an, care are dimensiunile descrise în legislația din cadrul Senatului american, este deja un lucru extraordinar”, adaugă expertul în securitate europeană și a regiunii Mării Negre.

România are, de altfel, elaborarea acestei strategii printre prioritățiile diplomatice. Încă de la finalul anului 2021, Bucureștiul transmitea administrației Biden dorința de a „contribui substanțial la dezvoltarea viitoarei Strategii a SUA privind securitatea la Marea Neagră, care este în curs de elaborare la nivelul Administrației Biden”.

În cursul consultărilor politice ale ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, cu secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, din noiembrie 2021 de la Washington, ministrul român a punctat viziunea României pe această temă.

Comunicatul de presă de după discuții arăta că, în opinia României, strategia trebuie „să aibă în vedere o abordare multidimensională și integrată a descurajării, combinând aspectele care țin de securitatea clasică cu cele care țin de consolidarea rezilienței, cu dimensiunea economică, cea de combatere a amenințărilor hibride, de întărire a securității energetice și de soluționare a conflictelor prelungite, fiind necesară alocarea resurselor adecvate în acest scop”.

Secretarul de stat Antony Blinken și ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, la conferința de presă comună din 29 noiembrie 2022.
Secretarul de stat Antony Blinken și ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, la conferința de presă comună din 29 noiembrie 2022.

Era înainte de războiul împotriva Ucrainei ordonat de Vladimir Putin. Invadarea Ucrainei, precizează Iulia Joja, a transformat perspectiva elaborării acestei strategii într-o certitudine.

În lipsa detaliilor din viitorul document al administrației, Black Sea Security Act, proiectul aflat în Senat, care stabilește și o limită de timp pentru elaborarea strategiei, trasează cel puțin liniile directoare și mizelor demersului:

  • „Este în interesul Statelor Unite să sprijine eforturile de prevenire a extinderii conflictelor armate în Europa prin recunoașterea regiunii Mării Negre ca o arenă a agresiunii ruse;
  • „Statele riverane Mării Negre sunt esențiale în contracararea agresiunii din partea Guvernului Federației Ruse și în contribuția la securitatea colectivă a NATO;
  • „Încercările repetate, ilegale, neprovocate și violente ale Federației Ruse de a-și extinde teritoriul și de a controla accesul la Marea Mediterană prin Marea Neagră constituie o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite și a NATO;
  • „Statele Unite condamnă încercările Federației Ruse de a schimba sau modifica granițele din regiunea Mării Negre prin forță sau prin orice mijloace contrare dreptului internațional și de a impune o sferă de influență în regiune;
  • „Statele Unite și aliații săi ar trebui să contracareze cu fermitate pretențiile teritoriale ilegitime ale Rusiei asupra Peninsulei Crimeea, de-a lungul apelor teritoriale ale Ucrainei din Marea Neagră și Marea Azov, în apele internaționale ale Mării Negre și în teritoriile pe care le ocupă ilegal în Ucraina;

În opinia Iuliei Joja, una din provocările elaborării Strategiei SUA pentru Marea Neagră este dată de specificul zonei și de lipsa de unitate a țărilor membre NATO pe această temă.

Problema Turciei

„Marea Neagră, ca regiune, dincolo de faptul că are o lipsă de securitate regională, spre deosebire de alte regiuni, nu vorbește pe o singură voce. Statele membre NATO și cele aspirante NATO au percepții de-a lungul ultimelor decenii cu totul și cu totul diferite în raport cu amenințările”, remarcă ea.

Senatorii americani au transmis, de altfel, dificultățile legate de poziția Turciei: „Comportamentul Turciei faţă de unii aliaţi regionali şi statele democratice a fost contraproductivă și a contribuit la creșterea tensiunilor în regiune, iar Turcia ar trebui să evite orice acțiuni pentru escaladarea în continuare a tensiunilor regionale”.

Documentul remarcă și că Turcia a întârziat procesul de ratificare a aderării Suediei și Finlandei la NATO.

„Suntem acum într-o situație în care un stat membru NATO, un stat extrem de important membru NATO, blochează inițiative NATO de creștere a securității occidentale în regiune, blochează aderarea continuării flancului estic cu Finlanda și Suedia și nici nu impune sancțiuni Rusiei. Ba mai mult, are un câștig substanțial, inclusiv prin infuziune directă de cash din partea Rusiei”, remarcă Iulia Joja.

În opinia ei, de aici vine și puterea pe care o are Rusia în regiune. „Faptul că are o susținere directă sau indirectă din partea Turciei ajută Rusia să-și mențină din puterea militară și economică, de fapt, distructive în regiune”, adaugă ea.

Prezența navală la Marea Neagră

„Black Sea Security Act” punctează nevoia unei prezențe maritime NATO „stabile, rotaționale în Marea Neagră”.

Este unul dintre punctele de dezacord cu Turcia, care nu este dispusă să ia în discuție o modificare/adaptare la realitățile curente ale Convenției de la Montreaux din 1936. Aceasta limitează accesul în Marea Neagră al navelor care nu aparțin statelor riverane, iar Turcia controlează accesul prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

Într-o analiză publicată în octombrie de Iulia Joja împreună cu fostul ambasador al Georgiei în SUA, Batu Kutelia, cei doi pledează pentru găsirea unor soluții de eludare a cadrului strict al Convenției.

„Dacă Convenția de la Montreaux nu poate fi anulată sau modificată, o flotă NATO ar putea opera sub pavilion românesc”. Dar, adaugă autorii analizei, ar trebui, de fapt, ca Statele Unite să ia în considerare o a patra bază în care forțele sale să fie prezente, pe lângă cele de la Mihail Kogalniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii.

Aceasta a patra bază, cu o componentă maritimă în Delta Dunării „ar necesita o investiție din partea Statelor Unite – și contribuții din partea aliaților săi – într-o flotă mică, flexibilă a Mării Negre, cu componente de apărare și supraveghere aeriană”, recomandă Iulia Joja și Batu Kutelia.

Energie și comerț

Din perspectiva României, dincolo de asigurarea securității regiunii Mării Negre, un obiectiv a major este ca strategia SUA să includă o componentă economică relevantă, să „consolideze statutul Mării Negre de rută comercială și energetică majoră”, i-a transmis ministrul Bogdan Aurescu omologului său, Antony Blinken în noiembrie anul trecut, când secretarul de stat american s-a aflat la București.

„Ministrul Bogdan Aurescu a prezentat evaluările și ideile României în acest sens, inclusiv într-un document scris consistent, ca o contribuție la procesul de reflecție din SUA pentru elaborarea unei Strategii cuprinzătoare privind regiunea Mării Negre”, potrivit comunicatului MAE din acel moment.

România nu ajută suficient Ucraina.
Iulia Joja

De altfel, documentul din Senatul SUA menționează importanța relațiilor economice cu țările din regiunea Mării Negre și trasează obiectivul ca administrația să identifice modalități de cooperare economică, inclusiv în domeniul diversificării resurselor, al energiei verzi, siguranței alimentare sau oportunităților de investiții.

Dar menționează des și rolul celorlalte țări NATO, remarcă Iulia Joja.

„Dacă ne uităm atent la text, vom vedea că Black Sea Security Act este o strategie pentru ca Statele Unite să obțină mai mult ajutor din partea celorlalte state membre NATO. E foarte des menționat cuvântul NATO. În momentul în care eu am oferit analiza și expertiza mea la solicitarea din partea administrației Biden pentru această strategie, una din întrebările centrale a fost ’Cum reușim să îi convingem pe ceilalți?’ SUA nu pot face tot”, precizează experta în securitate europeană.

Directorul programului pentru Marea Neagră al Middle East Institute, Iulia Joja, spune că deși nu e atât de ambițios cât ar dori România, proiectul Strategiei SUA pentru regiunea Mării Negre este un pas important pentru securitatea regiunii.
Directorul programului pentru Marea Neagră al Middle East Institute, Iulia Joja, spune că deși nu e atât de ambițios cât ar dori România, proiectul Strategiei SUA pentru regiunea Mării Negre este un pas important pentru securitatea regiunii.

În acesta condiții, adaugă ea, solicitarea României pentru o componentă economică importantă a viitoarei strategii are două provocări.

În primul rând, trebuie ca și România, ca lider regional în susținerea unei prezențe crescute occidentale (militare, economice etc.) în regiunea Mării Negre să continue lobby-ul pentru ca în cadrul NATO să existe mai multă susținere. Au fost făcuți pași importanți din partea Franței, spune Iulia Joja, dar foarte târziu.

„Dacă ne gândim, Germania, cea mai mare putere economică din Europa, nu este prezentă nici militar și nici din din punct de vedere al securității soft în regiune, spre deosebire de zona baltică”, remarcă ea.

În al doilea rând, România nu face suficient pentru Ucraina, spune Iulia Joja.

„România nu ajută Ucraina suficient, nu este vizibil acest ajutor și atunci, argumentul pentru a avea mai mult ajutor din partea din partea Statelor Unite nu este dublat de, să spunem, oferta din partea statelor regionale. Ce fac România, Bulgaria, Turcia pentru a atrage mai multe investiții economice și pentru a contribui la interconectivitatea regională?”.

Despre inițiativele României, MAE notează în Raportul cu privire la activitatea din 2022 avansul „Black Sea Security Act” în Senatul SUA și prezintă lista eforturilor diplomatice pentru consolidarea Strategiei SUA (pagina 27).

Despre pași concreți, documentul menționează:

  • Ruta internațională de transport Marea Neagră – Marea Caspică, proiect lansat de România și Turkmenistan în 2012;
  • Proiectul construirii unui cablu electric între România, Georgia şi Azerbaidjan, în cadrul Coridorului verde de electricitate.

În opinia Iuliei Joja, o Strategie complexă a SUA pentru regiunea Mării Negre nu va întâlni obstacole majore în legislativul de la Washington sau la nivelul administrației SUA, dar este nevoie de unitate a aliaților și ca efortul să nu vină doar dinspre Washington.

  • 16x9 Image

    Carmen Valică

    A început să lucreze în presă în 2000, când studia încă jurnalismul la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Pasionată de radio, Carmen s-a mutat la București în 2004, când s-a alăturat redacției în limba română a BBC World Service. După închiderea acesteia a lucrat la Radio România Actualități iar apoi, timp de cinci ani, s-a dedicat comunicării și relațiilor publice. A revenit în presă în 2020 iar din ianuarie 2021 s-a alăturat echipei Europa Liberă România.

    valican@rferl.org

XS
SM
MD
LG