Va ceda însă Recep Tayyip Erdoğan (69 de ani) puterea dacă va pierde alegerile sau Turcia se va confrunta cu o perioadă de instabilitate care poate degenera? Este întrebarea la care analiștii cu greu găsesc un răspuns.
Cei doi favoriți pentru președinție oferă căi complet diferite pentru țara lor.
În linii generale, ar îndrepta Turcia fie spre Vest, spre o democrație de tip occidental, mai apropiată de NATO și nu de Rusia, fie spre Est și spre continuarea autocrației care a caracterizat guvernarea lui Erdoğan în ulțimii ani: centralizarea puterii în jurul unei președinții executive, subordonarea sistemului judiciar, sugrumarea disidenței și erodarea drepturilor omului.
Republică laică sau valori otomane?
Observatorii vieții politice turce spun că Erdoğan şi partidul său de sorginte islamistă, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AK), au îndepărtat Turcia de proiectul lui Mustafa Kemal Ataturk, cel care a fondat Turcia modernă în urmă cu un secol.
Dragoș Mateescu, expert în Turcia, director al Institutului Diplomatic Român, fost lector al Departamentului de Ştiinte Politice şi Relații Internaționale la Universitatea Economică de la Izmir, spune pentru Europa Liberă că alegerile sunt percepute ca un referendum în privința căii pe care urmează să meargă Turcia în viitor.
De aceea, falia din societate este foarte adâncă.
„Se fac 20 de ani de când un guvern conservator a început refacerea Turciei de dinainte de Ataturk. Acum alegerile sunt percepute și de către lideri, și de către electorat drept un referendum. Se întoarce Turcia la republica parlamentară, laică sau se merge înainte cu acest guvern conservator care pare că duce Turcia înapoi către valorile otomane?”, explică specialistul.
„Din cauza asta falia dintre cele două tabere, fiecare având în jur de 30% nuclee tari, este foarte adâncă. Fiecare parte trage spre un anumit tip de viitor”, declară Dragoș Mateescu”.
Din 2017, Recep Erdoğan conduce Turcia cu puteri prezidențiale uriașe, dintr-un palat cu 1.000 de camere, situat la marginea Ankarei.
Într-o „secvență” aproape neîntreruptă, Erdoğan a câștigat două alegeri prezidențiale, trei referendumuri pentru modificarea Constituției și cinci runde de alegeri parlamentare. Dar astăzi lucrurile stau altfel.
Expertul în relații internaționale Ștefan Popescu explică pentru Europa Liberă că „miza alegerilor este înlăturarea lui Erdoğan de la putere”.
„Din partea lui Erdoğan (miza, n.r.) este menținerea la putere de care depinde nu numai el, ci și o întreagă rețea de interese acumulate în 20 de ani. Interese economice și imobiliare care s-au văzut inclusiv la seism”.
O cursă electorală strânsă și importanța votului kurzilor
Cele mai recente sondaje arată că Kılıçdaroğlu îl devansează pe Erdoğan, urmând să obțină în primul tur mai multe voturi decât rivalul său, în turul 2 cei doi fiind plasați la egalitate, cu 49% voturi.
Popularitatea lui Erdoğan a fost afectată de inflația galopantă, care a ridicat costul vieții, de cutremurul din 6 februarie, când Guvernul său a fost acuzat că a reacționat lent, este corupt și a disprețuit reglementările în construcții.
Partidul lui Erdoğan este criticat pe scară largă pentru că este „prea aproape” de dezvoltatorii ale căror clădiri au căzut la cutremurele din februarie.
De altfel, modul în care au fost gestionate cutremurele întrece azi orice altă dezbatere din Turcia.
Alegătorii turci sunt polarizați de ani în șir, dar de data aceasta faptul că opoziția a reușit să se unească a sporit considerabil șansele lui Kılıçdaroğlu.
Cultura politică turcească este dominată de naționalism rasist, acestea sunt și acuzele din partea kurzilor, că sunt tratați rasial, ca o rasă inferioară.Dragoș Mateescu, expert în Turcia
Esențial în scrutinul de duminică va fi votul kurzilor, care reprezintă aproximativ 12% din populația de 85 de milioane a Turciei.
Cu aproximaţie, 1 din 10 alegători susține Partidul Democrat al Poporului (HDP), prokurd, care este al doilea partid de opoziție ca mărime. HDP nu face parte din alianța de opoziție, dar se opune cu înverşunare lui Erdoğan, după o represiune a membrilor săi în ultimii ani.
Partidul prokurd l-a susținut public pe Kemal Kılıçdaroğlu pentru președinție și consideră că sunt „alegeri cruciale în istoria Turciei”.
Dar, spune expertul în Relații Internaționale, Ștefan Popescu, semnalele pozitive pe care candidatul opoziției le-a dat către electoratul kurd ar putea avea impact asupra celui turc, extrem de sensibil la chestiunea naționalistă.
„Nu suntem într-o democrație de tip occidental, suntem într-o democrație de tip rusesc. Adică este clar că opoziția nu pleacă cu prima șansă în aceste alegeri în ciuda avansului pe care îl dau sondajele. Cu atât mai mult cu cât candidatul opoziției a dat semnale pozitive în favoarea electoratului kurd care este important, reprezintă peste 11%, ori o mare parte a electoratului turc este sensibilă la chestiunea naționalistă”.
„În 20 de ani Erdoğan a avut timp să o educe și să polarizeze foarte mult societatea turcă”, spune Ștefan Popescu pentru Europa Liberă.
Va ceda Erdoğan puterea dacă pierde alegerile?
Puterile lui Erdoğan sunt atât de largi încât practic controlează Turcia cu mână de fier, de la sistemul de securitate și fortele paramilitare, la aparatul de stat.
A pus justiția sub controlul său direct, a subminat drepturile omului și și-a arestat contestatarii, inclusiv magistrați, militari și jurnaliști, sub acuzația că sunt susținători ai lui Fethullah Gulen, învinuit de tentativă de lovitură de stat în 2016.
Lectorul universitar și expertul în Turcia, Dragoș Mateescu, spune pentru Europa Liberă că din cauza acestui control potențialul de conflict este ridicat, Erdoğan având suficiente forțe „pentru a face orice”, dacă pierde alegerile.
„Există un mare potențial de conflict, Recep Erdoğan a amenințat că nu va lăsa țara pe mâna opoziției, acuzând-o de cooperare cu terorismul; ministrul său de Interne spune chiar că o eventuală victorie a opoziției este o lovitură de stat orchestrată de la Washington”, spune Mateescu.
„Având în vedere că Erdoğan controlează tot sistemul de securitate al țării, controlează și forțe paramilitare, Guvernul său are legături și cu forțe din afara Turciei, din nordul Siriei și nordul Irakului, poate mobiliza suficiente forțe ca să facă orice. Dar să sperăm că va avea înțelepciunea de a nu sacrifica Turcia pe altarul ambițiilor sale personale”, continuă el.
Chiar dacă sondajele dau un avans candidatului opoziției, Ștefan Popescu se arată sceptic exact din cauza intereselor acumulate vreme de 20 de ani.
„Nu cred că Erdoğan concepe o înfrângere. Chiar dacă opoziția a reușit să se mobilizeze în susținerea unui singur candidat, personal sunt destul de sceptic, sper să mă înșel, pentru că în 20 de ani s-au acumulat foarte multe interese. Erdoğan controlează întreg aparatul de stat, aparatul polițienesc, puciul eșuat din 2016 i-a permis să pună mâna inclusiv pe organismul militar, să-și numească oameni fideli”, declară pentru Europa Liberă Ștefan Popescu.
Campania electorală și ce propun cei doi candidați
- Recep Erdoğan
Liderul în funcție promite o Turcie puternică, multilaterală și crearea a șase milioane de locuri de muncă și acuză Occidentul că încearcă să-l doboare.
Marți, Erdoğan a anunțat o creștere salarială de 45% pentru sute de mii de angajați din sectorul public, potrivit politico.eu. Decizia privește peste 700.000 de lucrători din sectorul public, care vor primi de acum înainte un salariu minim lunar de 700 de euro.
El a mai anunţat că Guvernul va majora salariile şi pensiile tuturor funcţionarilor publici.
La un miting ținut la Istanbul, duminică, președintele și-a acuzat oponenții că sunt „pro-LGBT”, scrie Reuters. Erdoğan pretinde că opoziția e compusă din „gays”, care caută să distrugă familia tradițională.
Președintele Erdoğan îl acuză pe Kılıçdaroğlu că s-a predat „șantajului” și agendei HDP și militanților. „Națiunea mea nu va preda această țară unui președinte care a primit sprijin de la Qandil”, a avertizat el.
- Opoziția și Kemal Kılıçdaroğlu
Cele două partide principale de opoziţie, CHP - secularist - şi partidul naţionalist de centru-dreapta IYI, s-au aliat cu patru partide mai mici în cadrul unei platforme care îl susține pe economistul Kemal Kılıçdaroğlu.
Acesta dorește să conducă Turcia, stat membru NATO, înapoi către o poziție prooccidentală, mai democratică. El susține că Turcia trebuie să revină la procesul de aderare la Uniunea Europeană și să restabilească legăturile militare cu SUA, menținând în același timp relațiile cu Rusia.
Kılıçdaroğlu mai spune că va aduce Turcia înapoi la parlamentarism, urmând să desfiinţeze prerogativele executive ale preşedintelui în favoarea sistemului parlamentar anterior.
Candidatul opoziției sustine că va reda instanțelor independența și presei liberatea. De asemena, Kılıçdaroğlu s-a angajat să restabilească independenţa băncii centrale şi să schimbe politicile economice neortodoxe ale lui Erdoğan.
„Voi servi pe toți cei 85 de milioane de cetățeni ai Turciei. Voi arăta respect pentru fiecare dintre voi”, a promis el.
Opoziția s-a angajat să îi trimită înapoi pe refugiații sirieni, dar nu a spus cum ar putea avea loc acest lucru în siguranţă.
Erdoğan a sprijinit eforturile eşuate de răsturnare a preşedintelui sirian Bashar al-Assad, în timp ce a găzduit cel puţin 3,6 milioane de refugiaţi sirieni care au devenit din ce în ce mai nedoriţi într-o perioadă de dificultăţi economice în Turcia.
