„Mulțumesc că ați făcut efortul de a veni”, i-a spus președintele SUA, Joe Biden, lui Recep Tayyip Erdoğan la Madrid, înaintea întâlnirii bilaterale dintre cei doi.
Este tot ce pare că a dorit Joe Biden (sau poate Erdoğan) – să îi transmită public președintelui Turciei: mulțumiri pentru „treaba extraordinară” [a great job] pe care o face: cu privire la Finlanda și Suedia, dar și cu privire la „extraordinarele” eforturi de a asigura exportul de grâne din Ucraina și Rusia.
De ce mulțumește președintele unui stat membru NATO pentru că liderul Turciei, stat NATO, a venit la Madrid? Potrivit Reuters, Joe Biden a încercat să intervină „cu măsură” în negocierile dintre Turcia, Finlanda și Suedia, menite să deblocheze refuzul Turciei, dar a dat un telefon „strategic” chiar înaintea ultimelor discuții.
„Finlandezii și suedezii au avut grijă să îl aducă în joc pe președinte în momentul pe care l-au considerat cel mai important”, a spus un oficial SUA, care a adăugat că un apel telefonic între cei doi președinți s-a materializat după ce cele două țări nordice l-au rugat pe Biden să ia legătura cu Ankara, scrie Reuters. După acest telefon, Erdoğan a plecat la Madrid.
Deblocarea discuțiilor, ajungerea la un acord între Turcia, Finlanda și Suedia, pare că i-a prins nepregătiți chiar și pe oficialii summitului, nota Reuters. Reporterii au fost chemați să asiste la semnarea acordului fără a li se spune cine va fi prezent la ceremonie.
Concret, Turcia a obținut în ultimul moment garanții ferme din partea Finlandei și Suediei cu privire la acțiuni împotriva „teroriștilor” kurzi.
Dar nu e clar ce definiție a termenului „terorist” va fi luată în considerare, din moment ce cele două părți au definiții diferite ale termenului, după cum a declarat ministrul de Externe al Finlandei, Pekka Haavisto.
Avioane și capital politic
Turcia a părut însă victorioasă. Renunțarea la opoziția față de invitarea celor două țări a fost urmată de informația că SUA vor susține potențiala achiziționare de către Turcia a avioanelor de luptă F-16, remarcă The Guardian.
Joe Biden i-a mulțumit public lui Erdoğan și a autorizat oficialii americani să spună că susțin modernizarea forțelor aeriene ale Turciei.
La conferința de presă de joi, Biden a confirmat interesul SUA de a oferi Turciei avioane F-16 și a ajuta la modernizarea forțele aeriene ale Turciei. Nu ar fi ceva nou, a insistat el, nu ar fi fost o condiție pentru ca Turcia să renunțe la blocarea accesului Finlandei și Suediei la NATO.
„Turcia a lovit cu pumnul în masă! Europa a căzut în genunchi”, titra, miercuri, publicația pro-guvern din Turcia, Yeni Akit, scrie The Washington Post.
În Turcia, evenimentele summitului istoric care poate transforma NATO într-un grup politico-militar cu 32 de membri și poate aduce Rusiei încă 1.300 de kilometri de graniță cu cea mai puternică alianță a lumii, a fost prezentat drept o victorie istorică a Turciei.
Presa aservită puterii l-a lăudat pe Erdoğan pentru „hotărârea și viziunea” cu care a adus îngrijorările Turciei pe scena globală.
Rămâne de văzut dacă discursul festivist și amplificarea temei „dușmanilor” Turciei vor reuși să atragă atenția electoratului de la problemele economice interne în pregătirea alegerilor de anul viitor.
Erdoğan conduce Turcia cu o mână de fier. După ce a fost premier din 2003 până în 2014, a devenit președinte, iar din această poziție și-a transferat întreaga putere.
Noul sistem prezidențial a adus și o degradare a democrației Turciei, iar ultimii ani sunt marcați de acuzații de încălcare a libertății presei, a drepturilor omului, de populism și, în mod acut de o criză economică pe care președintele o gestionează cu respectarea islamului, notează Politico.
În timp ce ridicarea ratelor dobânzilor ar fi cea mai sănătoasă reacție în fața inflației, Erdoğan refuză măsura pe motiv că este contrară principiilor islamului, scrie publicația.
Potrivit articolului, la Istanbul, restaurantele au cumpărat meniuri care se pot modifica de la o zi la alta. O cafea care costa acum câteva luni 20 de lire, e acum 30. Inflația galopantă este la cel mai mare nivel din ultimii 20 de ani.
O țară condusă autoritar de Recep Tayyip Erdoğan primește acum mulțumiri la scenă deschisă. Războiul din Ucraina obligă Occidentul să pună deoparte îngrijorările din zona valorilor democratice.
E cazul Turciei și al NATO, dar și al Uniunii Europene, unde încălcările statului de drept în Polonia, de exemplu, nu mai put fi aduse la masa discuțiilor în contextul sprijinului masiv pe care Polonia îl acordă Ucrainei.
La întâlnirea de la Madrid cu Joe Biden, Erdoğan nu a omis să puncteze că era prima întâlnire „după o perioadă foarte lungă” și să exprime dorința Turciei de a contribui la deblocarea exporturilor de grâne, cauzată de războiul din Ucraina.
„Există țări lipsite de cereale. Vom deschide coridoare și le vom permite să aibă acces la cerealele de care au atâta nevoie”, a spus, miercuri, Recep Tayyip Erdoğan. Este ceea ce își dorește Occidentul, iar Turcia e un jucător geografic vital din acest punct de vedere.
Turcia deține cheia pentru deblocarea exporturile ucrainene de cereale prin Marea Neagră fără ca Ucraina să trebuiască să demineze apele teritoriale, a spus un oficial ucrainean pentru Politico, iar joi, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a menționat eforturile Turciei pentru a debloca exporturile de cereale, dar și ale României, de exemplu, care ar căuta soluții pentru extinderea capacității de transport feroviar.
Tema a fost discutată și de președinții României și Turciei la întâlnirea bilaterală de joi de la Madrid.
În ultimele luni, Turcia a fost acuzată de Kiev că ar cumpăra din grânele furate de Rusia din Ucraina. Ankara însă s-a oferit drept mediator al crizei și a încercat să se mențină la mijlocul distanței din Moscova și Kiev, protejându-și interesele economice legate de Rusia în timp ce furnizează drone militare Ucrainei.
Un joc care nu e nou pentru Turcia lui Recep Tayyip Erdoğan, remarcă analiștii. În plus, mișcarea blocării inițiale a aderării Finlandei și Suediei i-ar fi adus beneficii lui Erdoğan, chiar dacă nu în cadrul NATO, cel puțin acasă.
Analiștii citați de The Washington Post, spun că acțiunile externe ale președintelui Turciei costă puțin și pot avea beneficii mari în țară, cel puțin din punct de vedere al imaginii, dar nu neapărat și de data aceasta, atât de gravă e situația economică internă.
