Petrișor Țepurlui, psiholog și psihoterapeut, formator și supervizor în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală și Schema Therapy, spune că salvarea poate veni prin conectarea cu copiii noștri.
„Ei au nevoie să îi ajutăm să se apere de toate aceste mijloace. Multe dintre ele sunt plăceri pure. Odată ce au fost accesate, se vor autosusține. Nu-i nevoie neapărat să am un disconfort major pentru a deveni dependent de heroină, spre exemplu. Un copil echilibrat emoțional va apela la cei apropiați, pentru că există conexiune, primește acceptare, susținere”, explică acesta.
Conectarea e salvarea și practic e ceea ce ne lipsește cel mai mult în prezent, spune psihologul: „Copilul caută conexiune. Nu o primește, va căuta orice altceva”.
Cum se nasc dependențele?
Una dintre modalitățile prin care noi putem face față disconfortului emoțional, temerilor, tristeților, furiilor, este distragerea sau ceea ce mai târziu devine dependență, susține psihoterapeutul.
Organismul uman, pentru a face față stresului, reacționează în principiu în trei feluri: luptă, fugi sau fă pe mortul. Fugi este modalitatea care conduce către dependențe.
„Noi încercăm să evităm să ne confruntăm cu emoțiile noastre negative, fugim de ele, pentru că, în perioada copilăriei, de regulă, atunci când acest disconfort era foarte mare, nu am fost ajutați să facem față sănătos, să gestionăm, să tolerăm emoția și atunci am recurs la diferiți distractori.”
Care erau frazele rostite de părinți? „Hai, lasă, ia o ciocolată, ia o bomboană, mănâncă ceva, îți dau drumul la desene. Adică, modalități prin care copiii sunt învățați să evite. Cu cât noi recurgem mai mult la astfel de strategii, la desene, la mâncat, în loc să gestionăm emoția copilului în momentul în care apare, cu atât mai târziu vom da naștere unor astfel de dependențe.”
În spatele dependențelor e dizabilitatea de a tolera disconfortul emoțional.
„Când părintele face ceva care rănește sau deprivează, copilul poate să recurgă la diferite strategii. Jocuri pe calculator, telefon, televizor, desene. Asta e o distragere, o evitare. Nevorbind cu el despre ce s-a întâmplat, despre ce simte, despre ce-am făcut noi, ca părinți, el se distrage de la disconfortul creat de acțiunea noastră.”
Și, ulterior, ca adult, va trece la alt tip de dependențe, alcool, droguri, telefon, jocuri de noroc, pentru a putea traversa situațiile dificile. Practic, vocile părinților se aud în mințile noastre, adulți fiind. „Ele se înregistrează într-o parte a creierului nostru care ne va dubla în permanență realitatea”, spune Petrișor Țepurlui.
Dependența de muncă: „E cea mai acceptată social”
Cum îți dai seama că ești dependent de muncă? „Atunci când depășești limita ta, care poate fi o limită voluntară sau chiar o limită fizică. Atunci când treci de limita fizică e 100% dependență”, explică psihologul.
Acesta subliniază că, totodată, dependența de muncă este cea mai acceptată social și chiar încurajată.
„Sunt foarte multe firme, în general multinaționale, care profită de asta. Faptul că persoana stă acolo și moare pe metereze e un avantaj pentru ele. Problema e când multinaționala e consumatoristă, ea va consuma și angajații. Ok, îl batem pe ăsta de tot, următorul! Sunt destui care vor recompense, care au învățat în felul acesta să evite alte disconforturi”, spune Petrișor Țepurlui.
Ce poți evita prin muncă?
„Orice, dar, de regulă, oamenii tind să evite disconfortul din alt domeniu: în relație, acasă, și stau mai mult la muncă, într-o altă relație sau în relație cu mine, în privința unor standarde, trebuie să performez.”
Riscul este ca încet, dar sigur, să apară burnout-ul, care ne va consuma toată energia, tot timpul și vom claca.
„În luptă cu propriul critic care îmi spune că nu sunt suficient de bun, voi avea tendința să demonstrez în permanență că sunt suficient de bun. N-o să-mi ajungă să conduc nu știu ce multinațională, eu trebuie să fiu bun în toate, și în tenis sau în alt hobby, trebuie să-i bat pe toți prietenii mei la tenis.”
În spatele altor dependențe, cum ar fi de alcool, țigări, droguri, jocuri de noroc, social media, sex, pornografie sau shopping stă tot dorința de a simți plăcere și de a evita ceea ne creează disconfort.
„Vrem tot mai mult. Neavând o conexiune, neputând primi ceea ce avem cu adevărat nevoie, recurgem la asta. Conexiunea cu noi și cu copiii noștri este salvarea.”
