Măsurile aplicate acum două decenii au ameliorat problema Portugaliei cu drogurile, însă lupta statului cu fenomenul nu a fost câștigată nici astăzi, recunoaște João Goulão, coordonatorul programului portughez de dezincriminare a consumului de droguri.
Unele analize arată că criminalitatea asociată consumului ar fi în creștere, mai ales în marile orașe portugheze - unde numărul consumatorilor este în creștere.
Problema nu e însă dezincriminarea, insistă expertul portughez, care a pledat pentru aceasta și o monitorizează în cadrul Ministerului Sănătății de la Lisabona, încă de atunci.
Abordarea consumului are nevoie de resurse, iar diminuarea acestora în ultimii ani a fost dublată de urmările pandemiei de Covid, care a atras noi consumatori, și de climatul economic actual, tot mai dificil, spune coordonatorul programului portughez pentru droguri și alcool, João Castel-Branco Goulão.
El este și directorul Direcției de intervenție asupra adicției și dependenței din Ministerul portughez al Sănătății și, după ce în urmă cu peste 20 de ani contribuia la adoptarea planului de dezincriminare a consumului, continuă să insiste că acesta nu este o problemă a Justiției, ci una de sănătate publică.
De la medic de familie la expert național antidrog. Portugalia post-colonială
João Goulão era medic de familie la începutul anilor ’80, în sudul Portugaliei, când, după revoluția democratică și destrămarea imperiului colonial, țara a fost invadată de droguri. Orice, de la canabis, la LSD, dar, după cum spune el în interviul pentru Europa Liberă, consumul de heroină devenise o adevărată epidemie.
Considerăm consumul problematic de droguri drept boală. Or, nu incriminăm alte boli.
Urmările răspândirii consumului în toate păturile sociale a devenit o problemă majoră de sănătate publică, iar în acei ani, medicii nu știau cum să o abordeze, ce să facă în cazul persoanelor dependente. Știau doar că acestea aveau nevoie de ajutor.
„Singura soluție pe care o aveam, ca medici, era să fim disponibili. Încă de la început ne-am uitat la droguri ca la o problemă de sănătate și o problemă socială mai degrabă decât una penală. O problemă care are nevoie de un răspuns adecvat”.
În anii ’90, 100.000 de oameni, un procent din populația Portugaliei, consumau heroină. Era cel mai popular drog și se adăuga consumului de canabis, cocaină și LSD. Aproape toată lumea cunoștea un consumator și toată păturile sociale erau reprezentate. Consumatorii nu erau așadar considerați infractori, ci membri ai familiei, prieteni, care aveau nevoie de ajutor.
Realitățile din societate au forțat și politicienii să ia în serios posibilitatea dezincriminării, iar adoptarea deciziei în 2001 a schimbat tot, spune João Goulão. De exemplu, mai mulți oameni decât înainte au fost dispuși să recunoască că au o problemă.
După ce primii consumatori care au acceptat tratamentele puse la dispoziție în programul de dezincriminare au beneficiat de ele, după ce nu au mai existat liste de așteptare, căutarea consumatorilor a devenit una activă, în stradă, explică João Goulão.
Consumatorii erau informați și invitați să se alăture centrelor de tratament.
De aceea, crede João Goulão, specialiștii, polițiștii, medicii care se ocupă de acest domeniu, al consumului de droguri, trebuie să fie nu doar dedicați și foarte bine pregătiți, ci și „deschiși la minte”.
Mai e vital, spune expertul portughez, ca aceia care se ocupă de problema drogurilor să provină dintr-o multitudine de domenii și să lucreze împreună: medici, psihiatri, psihologi, asistenți sociali, asistente medicale.
„Dezincriminarea consumului și a posesiei pentru uz personal a introdus coerență într-un sistem care se bazează pe abordarea problemei din punct de vedere al sănătății. Considerăm consumul problematic de droguri drept boală. Or, nu incriminăm alte boli. Dar dezincriminarea nu funcționează independent. Trebuie nu doar să oferim tratament tuturor celor care au nevoie de el, ci să avem și politici de reducere a riscurilor și de satisfacere a nevoilor de bază ale persoanelor care consumă droguri”, explică specialistul portughez.
Ce ar trebui să facă România
În România, datele Agenției Naționale Antidrog (ANA) arată că, în 2022, unul din zece români experimentase consumul de droguri.
În opinia lui João Goulão, abordarea autorităților ar trebui să aibă două componente:
- acțiunile specifice forțelor de ordine și celor vamale, menite să reducă prezența drogurilor pe piață, care trebuie să se concentreze asupra traficului major, în cantități mari;
- Disponibilitatea unui răspuns social și de sănătate publică pentru care esențial este tratamentul.
Portugalia a pus la punct un sistem independent de tratare a adicției, cu centre în care lucrează specialiștii pe domenii specifice - droguri, alcool, jocuri de noroc etc. Esențial e că abordarea a fost de la început aceeași - este o problemă de sănătate, mai ales în cazul drogurilor - deci pașii trebuie să fie aceiași: prevenire, tratare, reducerea riscurilor, reintegrare. Atât pentru adulți, cât și pentru tineri sau copii.
În România, autoritățile sunt puse ultimele în fața realității unei societăți în care unul din 10 copii în vârstă de până la 13 ani a încercat deja canabis.
Se adaugă tineri care provoacă accidente drogați, plângeri despre disponibilitatea drogurilor în școli, creșterea numărului de copii care ajung în spital din cauza drogurilor.
Președintele Klaus Iohannis a anunțat că va ridica problema în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), premierul Marcel Ciolacu a vorbit despre varianta unor pedepse pentru tineri (o întârziere a obținerii permisului de conducere, de exemplu), ultimele săptămâni de vacanță au fost dominate de discuții despre testarea în școli.
João Goulão nu vede acestea drept soluții. Este nevoie, spune el, de prevenție și de alternative.
„Prevenția trebuie să fie stabilă, constantă, nu organizată în jurul unor evenimente majore. Și a da tinerilor informații despre droguri este important, dar ce e cu adevărat important este să le oferim alternative. Sportul e important, activitățile culturale și, desigur, satisfacerea nevoilor de bază ale copiilor și ale familiilor acestora.”
Testarea în școli nu este o opțiune eficientă, crede specialistul portughez, dar e important ca profesorii și psihologii din școli să fie atenți la comportamentul elevilor și să le ofere sprijin.
João Goulão admite că în chestiunea drogurilor, și în Portugalia, una dintre provocări este numărul de specialiști disponibili, prea mic pentru cât ar fi necesarul. În plus, în ultimii ani, autoritățile nu au mai investit la fel de mulți bani de la buget și la fel de multe resurse, iar capacitatea de răspuns (munca preventivă, furnizarea de tratament, măsuri de reducere a riscurilor) s-a diminuat.
Acest lucru ar începe să se schimbe.
„Suntem în proces de reconstrucție a unei structuri mai puternice pentru a face față acestor probleme. Dar cadrul politic și legal (dezincriminarea consumului și posesiei pentru uz personal n.r.) este adecvat în Portugalia și trebuie să rămână în picioare. Trebuie doar să îmbunătățim acțiunile în cadrul legal pe care îl avem”, spune el.
În România, consumul nu este incriminat de Legea 143/2000, însă deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă. Deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani.
Săptămâna aceasta, Comisia juridică a Senatului a respins o propunere de dezincriminare a posesiei de canabis pentru consum propriu, în limita a trei grame, şi de înlocuire a sancţiunilor penale cu amendă contravenţională.
