Vineri după-masa a avut loc, la București, Marșul pentru oprirea combustibililor fosili. În jur de o sută de tineri s-au strâns în fața Guvernului și au mers până în fața Ministerului Energiei, cerând lumii și decidenților români să renunțe la petrol, cărbune și gaze.
Omenirea trebuie să nu mai exploateze combustibilii fosili, transmit activiștii, în baza dovezilor științifice. Ei cer eliminarea rapidă, justă și echitabilă a infrastructurii pentru combustibili fosili și tragerea poluatorilor la răspundere pentru pagubele pe care le-au provocat.
„Stop Neptun Deep” și „Viețile noastre > profitul vostru” sunt doar două dintre mesajele transmise de către tinerii care-și doresc un viitor mai sigur, la protestul de la București. Cu aceste pancarte, cu toboșari și portavoci, protestatarii au atras atenția trecătorilor de pe Calea Victoriei, ajungând până la Ministerul Energiei.
„Nu eram mulți, dar ne-am făcut auziți. N-a fost niciun moment de liniște pe Calea Victoriei”, spune pentru Europa Liberă activista Ștefania Gârțu, unul dintre organizatorii protestului, energizată după eveniment.
„E muncă depusă pentru a construi o mișcare. Am simțit o solidaritate și mi-a dat scânteia de care aveam nevoie pentru a continua”, adaugă activistul Marian Ignat, altul dintre organizatori.
Marșul, organizat de o mână de activiști, a fost susținut de mai multe organizații nonguvernamentale de mediu: Greenpeace, Fridays for Future Romania, Bankwatch, Reper 21, Terra Mileniul III, precum și de Comunitatea Declic.
Europa Liberă a discutat cu cei doi tineri activiști despre amenințarea schimbărilor climatice la mâna companiilor de combustibili fosili și a liderilor nepăsători. Deși amândoi spun că sunt îngrijorați de ce va aduce viitorul, sunt hotărâți să facă o schimbare în bine.
Ștefania și Marian își doresc un viitor just și echitabil pentru toți oamenii, o planetă sănătoasă și politicieni care să lucreze în interesul cetățenilor și al mediului - cerințe aparent normale, dar care par greu de obținut în contextul actual.
Cum se formează un activist
La prima impresie, generația mai tânără pare, inexplicabil atrasă de activism, de implicare civică, de vorbit într-una despre o cauză socială sau ecologică. Totul vine, însă, din formarea lor.
„Am avut privilegiul să fiu la o școală generală eco, unde aveam coșuri de reciclat, plantam copaci cu colegii, am avut o învățătoare care ne spunea de mici că se topesc ghețarii. Cumva, chestia asta a crescut cu mine”, povestește pentru Europa Liberă activista Ștefania Gârțu, despre copilăria sa la Bacău. Acolo a început să organizeze acțiuni Fridays for Future, unde elevii fac grevă vinerea pentru a protesta lipsa de acțiune climatică.
Tot în jurul școlii și-a dat seama și Marian că dorește să se implice. A început cu Consiliul Elevilor și alte activități de voluntariat, iar pasiunea a continuat. „Noi am crescut în anii cu multe organizații. Suntem obișnuiți să dăm din timpul nostru pentru a construi ceva - părinții noștri nu aveau această plajă largă de opțiuni”, spune Marian Ignat, activist co-organizator al marșului, pentru Europa Liberă.
Mulți din generația Z (născuți de la finele anilor ‘90, până la începutul anilor 2010) au crescut pe internet, unde au putut intra în contact cu oameni și idei din întreaga lume, n-au fost doar limitați la cercul personal. Acolo, și subiectele discutate au fost mai deschise, mai critice ca cele din viața de zi cu zi.
„Sunt foarte îngrijorat de schimbările climatice, am o teamă față de viitor, o furie față de faptul că nu se întâmplă ceva”, explică Marian.
El nu este singurul. Într-un studiu din 2021 se arată că opt din zece tineri consideră că viitorul este înfricoșător, iar șase din zece simt o adevărată anxietate pe tema aceasta. Patru din zece ezită să-și dorească copii, în aceste condiții. Până și oamenii de știință sunt extrem de deprimați după ce cercetează distrugerea planetei.
Furia multor tineri vine, însă, însoțită de o dorință de a acționa, de o nevoie de a acționa. „Știu ce vreau eu să se schimbe și știu că vreau să am pe această planetă un viitor just, echitabil și viabil, iar la asta pot contribui doar dacă mă implic”, spune, pe scurt, Ștefania.
Combustibilii fosili: Lumea arde, companiile petroliere prosperă
Informațiile științifice despre starea planetei sunt din abundență și arată, cu unanimitate, că s-a întrecut aproape orice limită și că trebuie luate măsuri drastice pentru a deraia parcursul dezastruos pe care se află lumea. Este vorba de studiu, după raport, după studiu, după raport, sute și sute de cercetări care constată în unison deteriorarea rapidă a planetei la mâna dezvoltării necontrolate a omenirii.
Exxon și alte companii de combustibili fosili știau exact care vor fi efectele exploatării intense a resurselor finite ale planetei, încă din anii ‘70. Și-au organizat propriile studii, care au constatat acest lucru, și apoi le-au îngropat și au dat bani negaționiștilor. Afacerea a continuat, prosperă, în acești 50 de ani.
Între timp, noile exploatări continuă. Două dintre măsurile pe care le numesc activiștii drept distructive sunt proiectul Neptun Deep și HG din 11 ianuarie 2023 prin care s-a aprobat defrișarea a 43 de hectare de pădure, fără compensare, pentru a extinde o carieră de lignit din Gorj.
Prin Neptun Deep, din 2027 OMV-Petrom vrea să extragă 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, timp de cel puțin 20 de ani. Oamenii de știință au cerut să nu se mai acorde licențe pentru extinderea exploatării combustibililor fosili după 2021, pentru a menține emisiile în limite gestionabile și a încetini încălzirea globală.
Despre Neptun Deep, în primul rând, activiștii spun că este o decizie proastă pur și simplu în sens economic: infrastructura aceea va fi scoasă din uz devreme, din cauza standardelor internaționale de trecere la energia verde.
„Se vor investi patru miliarde de euro într-un activ irecuperabil (stranded asset), bani care ar putea fi investiți într-o infrastructură mai durabilă, care să beneficieze societății, naturii și economiei”, explică Marian.
Decizia e una catastrofală pentru biodiversitate, mediu și litoralul românesc, a transmis și Greenpeace România odată cu anunțarea proiectului. Pe lângă poluarea apei și afectarea ecosistemului din Marea Neagră și de pe coastă, recunoscute și de OMV-Petrom în documente, arderea acelor gaze naturale va avea efecte dezastruoase asupra planetei.
Extracția și arderea gazelor fosile generează metan, al doilea cel mai mare periculos gaz care a contribuit la poluare, care este responsabil pentru 30% din creșterea temperaturilor la nivel global, potrivit IEA.
Efectele sunt dezastruoase și din ce în ce mai vizibile, de la schimbarea palpabilă a anotimpurilor - verile mai calde, iernile mai ploioase - la poluarea care duce la moartea prematură a 238.000 de europeni pe an, echivalentul unui oraș cât Brașovul.
Fenomenele meteorologice extreme, cauzate de schimbările climatice, sunt din ce în ce mai comune. Doar în ultimele câteva săptămâni, au avut loc inundații devastatoare în Grecia, Libia și Hong Kong.
Cine e responsabil?
„Există o responsabilitate comună, dar diferențiată: ține de putere, iar unele forțe au mai multă responsabilitate și influență”, explică Marian. Așadar, întreaga planetă este implicată, dar unii sunt mai vinovați ca alții. Organizatorii marșului de la București spun că adesea, vina este pusă pe consumator, însă cei care au creat și nu vor să schimbe modelul economic care generează toate aceste probleme sunt companiile și guvernele.
Țările care au condus revoluția industrială și au fost considerate istoric drept cele mai dezvoltate, de-a lungul timpului, cele mai multe emisii de carbon și gaze nocive. Conform Global Carbon Project, citat în New York Times, 23 de țări au produs jumătate din toate emisiile de dioxid de carbon din istorie. Dintre aceștia, liderii sunt, detașat, Statele Unite ale Americii care au produs un sfert din toate emisiile globale, urmați de Franța, Germania și Japonia. Rusia, lider global în domeniul extracției combustibililor fosili, a produs aproape 7% din toate emisiile din istorie.
China se face și ea vinovată, iar India urcă în clasamente drept unul dintre cei mai mari poluatori. Motivul principal este că majoritatea țărilor din lume, inclusiv cele cu legi de mediu progresiste și care se laudă cu emisii reduse, se bazează pe India și China pentru producția multor bunuri pe care le consumă. Cererea de bunuri și servicii care poluează și folosesc intensiv resursele planetei continuă, doar că a fost externalizată în afara Europei, către marile centre industriale.
În paralel cu țările care au urmărit exploatarea resurselor naturale cu orice preț, sunt companiile din domeniul combustibililor fosili. Pe lângă faptul că aceste companii știau exact cum vor afecta viața pe Terra, tot ele au venit cu ideea de a face consumatorul individual să se simtă responsabil pentru acest lucru, pe măsură ce-și dădeau seama de gravitatea situației ce se desfășura în jurul lor. Conceptul de „amprentă de carbon” (carbon footprint) a fost inventat de către consultanții de imagine pentru compania British Petroleum la începutul anilor 2000 cu scopul de a pune vina pe consumator.
„Toate problemele mediului sunt sistemice. Țin de faptul că magazinele îmi pun pe raft doar plastic, că dacă stau la sat și nu am transport în comun nu pot ajunge la serviciu decât cu mașina, iar eu ca persoană, ca individ, nu am cum să consum altfel”, explică Ștefania.
Există, într-adevăr, moduri de a consuma ceva mai responsabil: a reduce consumul nenecesar, a alege opțiuni mai bune pentru mediu acolo unde există posibilitatea, a susține afacerile eco. Oamenii care au mai multe resurse, sau au mai multă influență, pot alege un consum mai responsabil și pot deveni un model pentru alții, creând acest standard în societate. Însă tot acest progres nu înseamnă nimic atunci când acțiunile companiilor petroliere continuă.
„Dar mi se pare mai important să ne strângem și să cerem acțiune împreună. Aceste companii [fosile, n.r.] sunt cele mai responsabile pentru dezastrele cauzate, trebuie să dea înapoi și să repare”, consideră Ștefania.
„Trebuie să schimbăm modul în care ne frustrăm: în loc să fie o experiență individuală, să ne adunăm și să găsim soluții comunitare”, completează Marian.
Între activiști, decidenți și marile companii petroliere
Marșul pentru oprirea combustibililor fosili are loc la nivel internațional, iar tema decisă la nivel global anul acesta este eliminarea rapidă și echitabilă a combustibililor fosili. Proteste au loc în peste 50 de țări de pe toate continentele și vor culmina cu protestul din New York, înaintea summitului de ambiție climatică organizat de ONU pe 20 septembrie.
De-a lungul timpului, aceste marșuri au dobândit o reputație ca evenimente pașnice și mai ales tolerate de către autorități. Pe măsură ce criza se adâncește, însă, nici autoritățile nu mai sunt la fel de tolerante. La începutul lunii septembrie, în Olanda, 10.000 de protestatari pașnici au blocat o autostradă înspre Haga pentru a cere oprirea subvențiilor către industria combustibililor fosili. Poliția a atacat protestatarii cu tunuri de apă și peste 2.400 de oameni, inclusiv minori, au fost arestați.
Aceeași țară care pare, de afară, o utopie a sustenabilității se face vinovată de poluare imensă prin susținerea acestor firme de combustibili fosili. În culise, guvernul olandez este la cheremul lor. Când guvernanții de la Haga se întâlnesc cu reprezentanții marilor companii petroliere, angajații statului tremură și fac întocmai cum le indică aceste companii, dezvăluie pentru Europa Liberă o sursă anonimă apropiată acestui proces legislativ.
Lobby-ul companiilor de gaz și petrol este puternic, așadar, la nivel național în fiecare țară, dar și pe lângă decidenții de la Bruxelles. Tactica lor, spune europarlamentara Marie Toussaint, este de a deveni „surse credibile” de informații pentru cei ce scriu legi și pentru cei ce votează asupra lor. Lobby-ul fosil a reușit să obțină concesii importante de la Bruxelles, care le permite continuarea activităților aproape neafectate. Între 2010 și 2018, companiile BP, Shell, Exxon Mobil, Chevron și Total au cheltuit 251 de milioane de euro doar pe lobby pe lângă decidenții de la Bruxelles.
Teoretic, în ciuda lobby-ului, de la Bruxelles se dau legi care să susțină protecția mediului. Acestea sunt ceva mai progresiste și au o viziune mai coezivă decât orice legi naționale. Însă, UE se face vinovată de prioritizarea industriei, care adesea ajunge să domolească legile până în punctul în care devin irelevante.
Cel mai recent, legea pentru restaurarea naturii a fost aprobată în Parlamentul European, pe muchie de cuțit după opoziția Dreptei. Proiectul de lege, care propune implementarea măsurilor de conservare asupra 20% din pământul și marea țărilor europene până în 2030 și a tuturor ecosistemelor precare până în 2050, a fost diluat de lovituri din toate direcțiile. S-au opus acestor măsuri de conservare și industriile combustibililor fosili, lemnului, și cei din agricultură, chiar dacă 80% din habitatele naturale din Europa sunt în stare proastă.
În discursul său anual despre starea Uniunii Europene din 13 septembrie 2023, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a exprimat etosul curent: competitivitatea este rege. Tot restul, înspre acest scop.
„UE nu vrea să devină lider în energie regenerabilă și acțiune climatică pentru că asta e responsabilitatea, ci pentru că vrea să fie competitivă. Dintr-o nevoie de a crește, de a ține resursele și statutul de putere globală aici”, consideră Marian.
Chiar și legile europene care ar proteja mediul înconjurător, nu sunt transpuse în România în ciuda obligativității legale de a o face. De-a lungul anilor, UE a lansat mai multe proceduri de infringement (constatarea și, eventual, tragerea la răspundere pentru neimplementarea legilor UE la nivel național) împotriva României. În pachetul din ianuarie 2023, România a fost vizată în două cazuri: pentru că nu a redus poluarea aerului și pentru că nu face suficient pentru a proteja habitatele și speciile de interes.
Tinerii activiști spun că astfel de situații se trag și din diferențele Est-Vest, de care nu se ține cont suficient la Bruxelles.
„Uneori, anumite inițiative sunt luate de niște decidenți care nu ne înțeleg regiunea suficient de bine”, explică Ștefania. Pe de o parte, decidenții vestici susțin legi complet desprinse de realitățile est-europene, în timp ce esticii tind să agreeze măsuri despre care știu bine că nu au cum să fie transpuse la ei în țară.
„Nici cei din Est nu vin cu suficiente critici”, punctează tânăra.
În România, discuția despre protecția mediului este încă relativ incipientă și domeniul lobby-ului nu se cunoaște prea bine. Liderii pun accent pe aspectele economice, cu orice preț, spun activiștii de mediu.
„Nu sunt prioritizate problemele de mediu”, confirmă Ștefania, care și-a scris licența despre cum înțeleg decidenții români criza climatică, proiect în care a intervievat mai mulți deputați. Deși mulți dintre ei sunt conștienți de problemele mediului, nu au niciun fel de presiune din stradă să acționeze, așa că iau în continuare decizii în detrimentul românilor.
„Nu avem alternative politice care să-i sperie, cineva care să le arate că lumea va vota pe altcineva dacă deciziile lor au un impact rău asupra oamenilor, să le arate că prea multe decizii sunt luate individual ci nu interconectat”, spune Marian.
Înainte, cu furie și speranță
Ștefania și Marian, la fel ca mulți alți tineri activiști, se gândesc la nesfârșit despre problemele planetei. Subiectul poate deveni sufocant, oricât de pasionați ar fi. Cu toate acestea, cei doi își se agață cu optimism de ideea că, dacă vor lupta în continuare, acea schimbare în mai bine va veni.
Trebuie doar să se creeze o masă critică, în stradă, care să ceară schimbarea. „Dacă nu ai presiune în stradă, n-o vei vedea în discursul public”, consideră Marian.
„Să accept că totul e pe moarte și nimic n-are sens, nu e o opțiune pentru mine. Vreau să am un viitor viabil și singurul mod e să acționez. Mi se pare important să știm că încă putem schimba ceva și că acest lucru va conta mult pe termen lung. Nu știm ce ne așteaptă, dar noi suntem singurii care putem să facem ceva ca viitorul să arate cum ne dorim. E important să ne înfuriem, dar să construim mai bine împreună. Asta vrem de la protest, să redăm speranța că un viitor just e posibil dacă îl construim împreună”, încheie Ștefania.
