Calm, cu gesturi sigure pe el, Cristian Andrei Iliescu (12 ani) cântă la pianină „Für Elise” de Ludwig van Beethoven. Cu ochii închiși, copilul evadează mental din cămăruța strâmtă a unui container de locuit, în care au fost înghesuite rafturi cu cărți, un pat dublu, un maldăr de bagaje nedesfăcute și instrumentul din lemn lăcuit.
Degetele îi curg ușor pe clapele care nu-i sunt încă familiare. A primit pianina în urmă cu o lună, de la o donatoare inimoasă. A lui a ars, împreună cu tot ce era în casă, pe 26 august.
Incendiul a lăsat cei zece membri ai familiei (bunici, copii și patru nepoți, inclusiv un sugar) la propriu pe drumuri. În locul unei vile de 470 de metri pătrați, cu opt dormitoare, două livinguri, patru intrări și două anexe, familia Iliescu a ajuns să supraviețuiască în patru containere (dintre care unul de tip baie) puse la dispoziție de Consiliul Județean.
10.000 de euro, tarif de supraviețuire
Lui Cristian Andrei Iliescu cel mai tare îi pare rău după partituri, arse în incendiu. Împreună cu ele s-au dus și diplomele sau trofeele obținute până în august.
Elev la Atelierul de Pian al Centrului Cultural Buftea, primea anul trecut, de exemplu, Premiul I Special la Concursul Internațional „Mărțișoare muzicale”, organizat de Colegiul Național de Muzică „George Enescu”.
Acum e bucuros că poate din nou cânta și cam atât. Pentru a-i oferi un confort cât de mic, adulții din familie au investit deja 10.000 de euro în noul adăpost.
„Am improvizat un hol pe structură de căpriori din lemn, am placat pe dinafară cu OSB, pe dinăuntru cu vată minerală. Am acoperit cu tablă, deoarece ploua. Nu doar în zona asta, ploua și în containere”, explică Doina Iliescu, bunica lui Cristian Andrei, echipei Europei Libere.
La două luni de la tragedia care i-a lăsat doar cu hainele de pe ei, lipsa utilităților reprezintă principala problemă.
„Nu avem toalete, oameni buni, nu ne putem spăla, să putem să facem și noi un duș. Îmi spăl o cană la un lighean, mă spăl și pe mâini la lighean, dar avem patru copii, suntem două persoane cu dizabilități, care avem nevoie de o baie. Soțul meu este deja bolnav, din cauză că este foarte frig, el are insuficiență respiratorie și are nevoie de niște condiții decente”, explică Doina Iliescu.
Dinspre firma Flagas, din curtea căreia au pornit deflagrațiile, nu se mai aude nimic. Din puținii bani pe care îi mai avea, familia a început să-și încropească un adăpost și încearcă să se racordeze la canalizare. În lipsa ei, și bucătăria e inutilă.
Casa de hârtie a inginerului Gavrilescu
Dacă în primele săptămâni era încrezător că-și va reface în scurt timp viața, inginerul pensionar Constantin Gavrilescu nu mai crede acum acest lucru. Vecin cu fosta stație GPL, s-a trezit cu cele două corpuri de casă puse la pământ de suflul exploziei. Ce nu a distrus deflagrația, a mistuit apoi focul.
„Mare lucru în astea două luni nu s-a întâmplat, în afară de faptul că s-a eliberat terenul și că s-au evacuat ruinele”, arată Gavrilescu echipei Europei Libere.
Un reprezentant al Flagas a fost cu el, în primele zile după explozie, la primărie, și i-a dat speranțe că va avea casa urgent refăcută. Acum are deja un proiect autorizat și cam atât.
„Promisiunile au fost, cu constructorul de față, că în maximum două luni de zile mă mut în casa nouă, ceea ce nu se întâmplă. M-a contactat constructorul și a spus că n-au putut să încheie contractul. Le-a propus contractul, dar trebuiau ei să depună un avans, ceea ce nu s-a întâmplat, motivația fiind că au fost blocate conturile”, explică Gavrilescu situația.
Bărbatul susține că soluții existau, dacă se dorea într-adevăr.
„Se putea debloca, procurorul de caz a spus că «eu pot debloca orice sumă care reprezintă despăgubiri sau faze de construcție»”, susține Gavrilescu.
O mare nemulțumire este că reprezentanții Flagas nu-i mai răspund nici măcar la telefon.
Compensații minore
În seara zilei de 26 august, o serie de explozii din curtea fostei stații GPL aparținând companiei Flagas au dus la avarierea a 97 de locuințe, conform unui raport prezentat Europei Libere de consilierul primarului din Crevedia.
Extrem de gravă este și dimensiunea umană a catastrofei: șase decese, până în prezent, și 58 de persoane rănite. Patru sunt în continuare spitalizate.
Până la sfârșitul lunii septembrie fuseseră audiate de procurori, în calitate de persoane vătămate, 90 de persoane care au suferit fizic, material sau moral în urma deflagrațiilor.
81 se constituiseră parte civilă în cauză cu suma totală de 8.510.000 euro şi 371.300 lei, conform unui comunicat de presă transmis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
„Din câte știm, s-au plătit în total vreo o sută de mii de euro: pentru un acoperiș vreo 10.000 de euro, celor de vizavi vreo 25.000 de euro, au mai pus vreo două – trei geamuri pe ici, pe colo. Acum încearcă cât mai mult să plătească cât mai puțin”, este de părere Doina Iliescu.
Echipa Europei Libere a fost în gospodăria care a beneficiat de primul ajutor: refacerea acoperișului și a tâmplăriei, în valoare totală de aproximativ 10.000 de euro.
„Firma GPL-ului m-a ajutat, mi-au acoperit casa, au înlocuit geamurile”, recunoaște Elena Moise (64 de ani). Chiar și așa, tot are o nemulțumire.
„Mai am avarii în casă: lustrele agățate, soba plesnită, patul s-a rupt și ăla, frigiderul e stricat”, își varsă năduful. Reprezentanții Flagas au promis în compensarea acestor bunuri distruse 15.000 de lei, apoi 10.000 de lei.
„Acum, la ultima convorbire cu domnul avocat, a zis că nu-mi mai dă nici o sută de milioane (10.000 lei, n.r.), că-mi dă numai 50 (5.000 lei, n.r.), că i se pare prea mult pentru perdele, pentru lustre”, se plânge bătrâna Moise.
Promisiuni uitate
Imediat după catastrofă, reprezentanții Flagas promiteau sprijin tuturor sinistraților.
„Suntem deschiși la dialog și vom face tot ce e posibil și stă în puterea noastră să le asigurăm sprijinul, și financiar, și material, tot ceea ce este necesar”, declara Valentin Iancu, manager dezvoltare Flagas, pentru Europa Liberă la începutul lunii septembrie.
Contactat de Europa Liberă luni, pentru un punct de vedere, s-a scuzat că nu poate, din cauza unui eveniment tragic din familie, și a promis că va purta un dialog a doua zi.
Am revenit cu un telefon marți, fără a mai primi vreun răspuns.
În timp ce adulții se pregătesc de lunga iarnă a recuperării daunelor în instanță, micuțul Cristian Andrei Iliescu apasă, liniștit, clapele pianinei și umple cu notele lui Beethoven containerul din tablă căruia îi va spune, nu se știe câte luni sau ani, „acasă”.
