După 34 de ani, zeci de anchete, rechizitorii, amânări și returnări, Dosarul Revoluției a fost trimis în fața judecătorilor, în octombrie 2023, cu doar trei inculpați, în frunte cu fostul președinte Ion Iliescu.
Armata și Securitatea sunt practic exonerate de răspundere, ceea ce a ridicat mari semne de întrebare și critici din partea istoricilor.
Dosarul se află la Curtea de Apel București, iar Ion Iliescu (93 de ani), Gelu Voican Voiculescu (82 de ani) – fost vicepremier, şi Iosif Rus (87 de ani) – fost șef al Aviației Militare, vor fi judecați pentru crime împotriva umanității.
Acestea sunt singurele infracțiuni imprescriptibile astăzi, la 34 de ani de la Revoluție, însă ar putea ridica probleme în instanță deoarece judecătorii români s-au ferit să dea condamnări pentru această infracțiune.
Cea mai bună dovadă este achitarea torționarilor disidentului Gheorghe Ursu, judecați tot pentru crime împotriva umanității.
Principalul inculpat în acest dosar este fostul președinte Ion Iliescu, lider al Frontului Salvării Naționale (FSN) în 1990, considerat responsabil pentru numărul mare de morți din zilele Revoluției.
Dosarul are o miză uriașă, simbolică în primul rând, dar și juridică, pentru că dacă cei trei inculpați ar fi condamnați pentru crime împotriva umanității s-ar deschide calea altor verdicte de acest tip.
Tergiversarea dosarului nu este întâmplătoare în acest context și nu ar fi putut fi posibilă fără complicitatea politică la nivel înalt, indiferent de coloratura guvernelor sau a președinților.
Motivele amânării judecării dosarului au fost dintre cele mai diverse. Un exemplu: la începutul acestui an, Curtea Supremă și-a declinat competența, motivând că Ion Iliescu nu era președintele României la data comiterii faptelor, între 22 și 30 decembrie 1989.
Suprinzător ara atunci, așa cum a relatat Europa Liberă, că Înalta Curte se mai pronunțase în cauză, în 2021, când a decis ca dosarul să se întoarcă la Parchetul Militar și în 2020. Atunci a exclus mai multe probe din dosar.
În nici una dintre situații, judecătorul de Cameră Preliminară nu a făcut descoperirea că Ion Iliescu nu era președinte la data Revoluției. Dacă o făcea, nu s-ar mai fi irosit trei ani.
Acuzațiile aduse inculpaților de către procurori
Ion Iliescu este acuzat că, „în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior”, pentru a obține simpatia poporului și a-și consolida puterea tocmai preluată, „a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.”
„Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.”
Gelu Voican Voiculescu era la acea vreme unul dintre oamenii de bază din nou înființatul Consiliul al Frontului Salvării Naționale. Procurorii îl acuză, la fel ca pe Iliescu, că ar fi indus în rândul populației psihoză așa-zișilor teroriști.
Un alt inculpat este generalul (rtr) Iosif Rus, care este acuzat că, „în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 - 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice.”
Eșecul Justiției. Saga de 33 de ani a Dosarului Revoluției
În mesajul transmis de Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății, președintele Klaus Iohannis vorbește despre tergiversarea Dosarului Revoluției.
„Din păcate, Dosarul Revoluţiei nu are încă un deznodământ, iar această situaţie pătează memoria celor care au luptat şi şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră. Până când justiţia nu va fi înfăptuită, în lipsa unei concluzii clare şi concise asupra vinovaţilor şi a asumării răspunderii faţă de victime, nu putem discuta despre deplina reconciliere cu trecutul dureros”, transmite șeful statului, potrivit news.ro.
Tergiversarea timp de 33 ani a Dosarului Revoluției este un eșec al justiției, dar el nu putea fi posibil fără complicitatea politică la nivel înalt, indiferent de culoarea sa politică, au acuzat în repetate rânduri istoricii.
Motivele repetatelor amânări și derobări au fost dintre cele mai diverse, de la lipsa probelor, încălcarea procedurilor în audierea martorilor, trasferul dosarului între instanțe și schimbarea încadrării.
Dosarul a fost și clasat, în 2015, sub mandatul de procuror general al Codruței Kövesi, sub motiv că genocidul, tratamentele neomenoase și infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală.
Primele anchete ale unor înalți responsabili politici comuniști
Acestea au început după 1990 cu așa numitul „lot CPEx” (abrevieze de la Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist), care îi cuprindea pe Tudor Postelnicu, fost ministru de interne, Emil Bobu, fost secretar și membru al Comitetului Politic al Partidului Comunist, Manea Mănescu, fost vicepreședinte al Consiliului de Stat, Ion Dincă, fost viceprim-ministru.
În urma unui recurs formulat de procurorul general, aceștia au fost scăpat de infracțiunea de genocid – stabilită inițial – și au fost judecați pentru omor deosebit de grav.
Toți au fost condamnați la închisoare pe viață și confiscarea averii de către Tribunalul Militar București. Ulterior, li s-a redus condamnarea la pedepse cuprinse între 7 și 14 ani.
Condamnările de după 2000
Într-un alt dosar, generalii Mihai Chițac și Victor Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare, dar eliberați în urma recursului în anulare făcut de fostul procuror general Tănase Joița.
Au fost încarcerați în 2008 – Chițac a murit în 2010 acasă, iar Stănculescu a fost eliberat în 2014 și a murit doi ani mai târziu într-un azil de lux.
Dosarul-mamă privind faptele de la Revoluție nu era încă soluționat în 2007, după 28 de ani. Era anul în care Curtea Constituțională stabilea că dosarul trebuie judecat de o instanță civilă, și nu de una militară.
Cauza intra în blocaj.
În 2011, România a fost condamnată prima oară la CEDO din acest motiv.
Procesul a fost intentat de Asociația „21 Decembrie”. CEDO a decis ca statul român să acorde despăgubiri de 15.000 de euro pentru părinții unui tânăr de 19 ani, ucis la Revoluție, în Brașov, în timpul unei manifestații reprimate de forțele de ordine.
O primă soluție a venit în 2015, când dosarul a fost clasat. Procurorul Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul, a fost retras din anchetă de fostul procuror general, Laura Codruța Kovesi, iar la sfârșitul lunii octombrie 2015 dosarul a fost clasat de procurorii militari pe motiv că infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală.
După decizia de clasare, sute de revoluționari au depus la Înalta Curte de Casație și Justiție plângeri împotriva soluției date de procurori.
Faptele din dosar au făcut inițial obiectul a 4.544 de dosare penale. În 112 dintre acestea, Secția Parchetelor Militare, pe atunci coordonată de generalul Voinea, a dispus trimiterea în judecată a 275 de inculpați, 25 de generali, 114 ofițeri, 13 subofițeri, 36 de militari în termen și 87 de civili.
2016, România condamnată din nou la CEDO
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului viza încălcarea dreptului la un proces echitabil și tergiversarea dosarului timp de 25 de ani.
Plângerea a fost făcută de opt dintre cei care s-au constituit părţi vătămate în dosar.
Statul român a fost obligat la plata a 800.000 de euro cu titlu de daune către 76 de membri ai Asociației „21 Decembrie 1989”.
În același an, dosarul este redeschis.
Cererea de redeschidere a fost formulată de fostul procuror general interimar al Parchetului General, Bogdan Licu.
Acesta critica modul de desfășurare a anchetei la Parchetul Militar, unde nu a existat o preocupare pentru stabilirea unor aspecte esențiale referitoare la evenimentele din perioada 17 - 30 decembrie 1989.
Procurorul general interimar Bogdan Licu mai reproșa că:
- procurorii militari nu au făcut niciun demers în vederea declasificării documentelor care au stat la baza elaborării raportului Comisiei senatoriale privind acțiunile desfășurate în Revoluția din decembrie 1989, în condițiile în care această comisie făcuse mii de audieri și a obținut documente de la Ministerul Apărării, Ministerul de Interne și SRI.
- nu a fost recuperată muniția cu care s-a tras asupra persoanelor rănite sau decedate, iar la dosar nu exista vreo justificare în acest sens.
- multe dintre audierile persoanelor care ar fi putut furniza informații utile sunt sintetice, unele de-a dreptul formale.
Urmare a noii investigații, în 2019, dosarul este trimis în instanță cu patru inculpați.
Procurorul general de la acea vreme, Augustin Lazăr, anunță că procurorii Secţiei militare din Parchetul General i-au trimis în judecată pe fostul președinte Ion Iliescu, pe fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și pe fostul șef al Aviației Militare, general (rtr) Iosif Rus, precum şi pe Emil „Cico” Dumitrescu, fost consilier de stat în Ministerul de Interne și consilier al președintelui Iliescu.
Sunt acuzați de infracţiuni contra umanităţii.
Augustin Lazăr și-a cerut scuze în numele Parchetului General pentru faptul că rezolvarea acestui dosar a durat 30 de ani.
- Dosarul suferea de un viciu de fond, așa cum a arătat Europa Liberă, Securitatea era scoasă din ecuație și exonerată de orice responsabilitate.
În 2020, Curtea Supremă excludea mai multe probe din dosar. Printre probele excluse erau exact rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a Revoluției, comisie care a funcționat în anii '90, cele despre care vorbea fostul adjunct al Parchetului General, Bogdan Licu.
Un an mai târziu, 2021, dosarul se întoarcea însă la procurorii militari.
Returnarea avea loc după ce judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins rechizitoriul și au decis restituirea dosarului pentru a fi refăcut.
Instanța supremă a identificat mai multe probleme de legalitate în investigația procurorilor militari, iar magistrații au fost nevoiți să refacă ancheta la 32 de ani de la evenimentele din 1989.
În 2022, Parchetul General reface rechizitoriul și trimite, din nou, dosarul Instanței Supreme.
Nici de această dată nu a început însă judecata efectivă, pentru că, anul acesta, Instanța Supremă a trimis dosarul la Curtea Apel București. Instanța susține că nu are competența să judece acest caz, deoarece Ion Iliescu nu era șef de stat pe 22 decembrie 1989, ci doar membru al Consiliului FSN.
Dosarul Revoluției a ajuns în octombrie 2023 la Curtea de Apel București, unde se află și în prezent.
