Sistemul energetic național, în bătaia vântului, în raza soarelui și la mila ploii. România importă masiv energie electrică

Pe 23 mai 2024, la ora 21:10 minute, consumul de energie din România (valoare instantanee) era de 7.018 MW (MegaWatt). Unul obișnuit, spun specialiștii.

Producția proprie instantanee era în acel moment de doar 4.539 MW. Cei mai mulți erau produși de hidrocentrale – 2.255 MW.

Câmpurile de fotovoltaice nu produceau, evident, nimic la 21:10, eolienele – foarte puțin. Cea mai mare problemă era la centrala nucleară Cernavodă, unde era în funcțiune un singur grup din cele două. Unul era în oprire planificată pentru lucrări de mentenanță.

Așa că România a apelat la energie electrică din import. Mai exact, a cumpărat 2.479 de MW de pe piața de energie, la ora 21:10.

De fapt, toată ziua de 23 mai a fost una în care în țară a fost consumată energie electrică din import. S-a produs puțin – iar de vină au fost ieșirea din sistem a grupului de la Cernavodă și performanța slabă a hidrocentralelor.

Numărul zilelor în care România a importat mai multă energie decât a produs a crescut constant din aprilie încoace, arată datele Transelectrica.

Ce a pierdut România în ultimii cinci ani?

În 2019, România producea energie electrică în:

• centralele pe cărbune,
• hidrocentrale,
• câmpurile de eoliene și fotovotalice,
• centrala nucleară de la Cernavodă,
• alte unități de producție pe gaz, păcură și biomasă.

De atunci, însă, România a renunțat la mai multe dintre unitățile de producție de energie electrică poluante și s-a îndreptat (teoretic) spre energia verde.

Unde se vede diferența majoră? La producția de energie pe cărbune. 15 grupuri de producție de energie pe cărbune au fost scose din folosință în ultimii cinci ani.

Iar cum s-au schimbat lucrurile în cinci ani e evident folosind datele Transelectrica.

În 2019, producția slabă din hidrocentrale era înlocuită cu producție de energie din cărbune.

Dacă în primele șase luni din 2019 maximul producției pe cărbune (valoare instantanee) a fost de peste 2.500 MW, în aceeași perioadă din 2024 abia a depășit 1.300MW.

Maximul producției în hidrocentrale a fost, în 2019, de peste 4.400 MW. În 2024 – maximum 3.500 MW.

De ce nu se produce mai mult din regenerabile?

Unde e energia produsă de parcurile fotovoltaice care au apărut, în ultimii ani, în toată țara? Capacitatea de producție solară e aproape aceeași ca acum cinci ani. La fel și în cazul eolienelor.

„Nu intră în sistemul național”, explică surse pentru Europa Liberă. „Ori nu sunt funcționale, ori sunt prea mici ca să conteze”.

„În 2023, ANRE (Autoritatea Națională pentru Reglementare în Energie), pe tot parcursul anului, a emis 134 de autorizații de înființare, un document premergător licenței, ca un fel de autorizație de construcție – fără această autorizație nu poți începe să construiești un parc fotovoltaic sau un parc eolian, deci exprimă intenția investitorului de a începe lucrările. Din cele 134, cu un total de 2.460 MW, licență de producție s-a dat doar pentru 28 de firme, cu un total de 228 MW”, a explicat situația, în februarie 2024, președintele ANRE, George Niculescu, pentru ziarul national.ro.

În prezent, în România este instalată o capacitate de circa 3.000 MW în parcurile eoliene și de circa 3.000 MW în cele fotovoltaice (aici fiind incluși și prosumatorii), susține Sebastian Burduja, ministrul Energiei, pentru Europa Liberă.

„Capacitățile la care faceți referire (la nivelul anului 2019) au fost construite ca urmare a unei scheme de sprijin, prin intermediul acordării de certificate verzi producătorilor de energie regenerabilă, schemă care s-a finalizat la data de 31 decembrie 2016. Scăderea puterii nete disponibile poate fi explicată prin factorul de degradare (uzură) al panourilor fotovoltaice și/sau a turbinelor eoliene (majoritatea acestora fiind instalate în perioada 2011-2013)”, explică Sebastian Burduja de ce în Sistemul Energetic Național nu se regăsesc toate parcurile fotovoltaice și eoliene, la capacitate maximă.

Potrivit datelor prezentate de operatorul sistemului național de transport al energiei electrice, compania Transelectrica, există proiecte de energie regenerabilă care însumează o putere de 17.000 MW. Toate au aviz tehnic de racordare (ATR), iar pentru 7.000 MW sunt și avize de construire, a transmis Ministerul Energiei la solicitarea Europa Liberă România.

Noile investiții în energie regenerabilă, finanțate în majoritate prin PNRR (Planul Național de Redresare și Rezilienșă), vor crea efecte spre sfârșitul acestui an, respectiv anul 2025, a mai adăugat ministrul Burduja.

Ce se întâmplă cu producția de energie în hidrocentrale?

Fără centrale pe cărbune și cu capacitate fotovoltaică și eoliană aproape constantă de cinci ani, consumul de energie al țării se bazează pe producția hidro și nucleară.

Orice disfuncționalitate a capacităților afectează grav sistemul. Și mai ales când se cumulează seceta și scoaterea din funcțiune a unui grup de la Cernavodă.

Nu doar seceta e o problemă pentru hidrocentrale. „Nu s-au mai făcut demult lucrări de decolmatare a lacurilor, lucru care afectează producția”, spune Dumitru Chisăliță, expert în energie.

În plus, echilibrarea sistemului energetic național se face tot cu energie hidro. Ce înseamnă asta? Că anumite capacități de producție sunt ținute în așteptare, fără să fie bagate în producție, pentru a fi folosite în cazuri de urgență, când apar dezechilibre.

Și ministrul Sebastian Burduja recunoaște că seceta afectează grav producția din hidrocentrale.

„Datele Transelectrica ne arată că, la finalul lunii iunie a.c., gradul de umplere din lacurile de acumulare era de 83%, faţă de 93%, la finalul lunii iunie 2023”, spune ministrul, pentru Europa Liberă.

România exportă ieftin și importă scump

România exportă energie în timpul zilei – când producția e mai mare datorită fotovoltaicelor și consumului mai mic, și importă seara – când crește consumul și scade producția.

Mai exact, vinde când e ieftin și cumpără când e scump.

Acest lucru se poate demonstra corelând curba de sarcină de la Transelectrica cu prețurile de pe OPCOM – platforma de tranzacționare a energiei.

„Noi consumăm foarte mult în perioadele în care nu avem producție de energie, seara și dimineața. Atunci e perioada în care, în general, fotovoltaicul nu funcționează niciodată și de foarte multe ori nici eolianul. Eu am o capacitate mare, produc, să zicem, mult în momentul în care nu consum. Ce fac cu ea? O export, după care am nevoie de energie. Când aceste capacități nu funcționează, ce fac? Import. Balanța, de cele mai multe ori, e negativă. Adică import mai mult decât export”, explică Dumitru Chisăliță de ce avem nevoie de energie electrică tocmai în perioadele în care e cea mai scumpă.

Ca să folosim același exemplu - al zilei de 23 mai 2024 - prețul de tranzacționare pe piața de echilibrare dimineața și seara a fost în jur de 1.100 lei pe MWh, iar la mijlocul zilei – în jur de 350 de lei pe MWh.

Iar energia produsă din surse regenerabile pleacă la export cu tot cu subvenția acordată de România pentru producători.

„Practic, cetățeanul din România plătește la factura lui certificatele verzi (și restul facilităților) acordate pentru regenerabile, iar energia produsă astfel ajunge în țările vecine”, explică un specialist în energie pentru Europa Liberă.

Iar prețul de peste 1.100 de lei pentru un MWh cumpărat de pe piața de echilibrare a fost chiar mic. Pe 1 iulie, dimineața, România a cumpărat 1 MWh cu 16.000 de lei (3.200 de euro).

De ce? A explicat pentru Europa Liberă, Otilia Nuțu, expert în energie.

„Ungaria are probleme tehnice pe rețea care fac ca energia mai ieftină din restul Europei să nu mai ajungă în România, Bulgaria, Grecia. La noi și la bulgari a mai fost oprită o parte din producția nucleară și nici eolianul n-a mers prea bine în ultimele săptămîni. Zilele trecute, au fost probleme în Balcani din cauza supraîncărcării retelei. De aici prețurile mult mai mari”.

La aceste probleme s-au adăugat și altele, după cum spune Ministerul Energiei:

• canicula, care a dus la creșterea consumului de energie electrică;
• ⁠rezervele mici de apă din lacurile de acumulare din Europa în această perioadă;
• ⁠capacitatea transfrontalieră de import-export mai mică pe granița cu Ungaria, pe perioada retragerii din exploatare a stației LEA 400 kV Nădab - Bekescsaba, pentru lucrări în Ungaria (se revine în data de 12.07.2024);
• retragerea din exploatare accidentală a U10 CNE Kozlodui (Bulgaria) - 1000 MW (cererea este până pe data de 07.07.2024);
• oprirea a două unități nuclearoelectrice din Slovacia, fiecare de 500 MW, în total 1.000 MW. Una este retrasă din exploatare programat și una este retrasă din exploatare accidental și a avut cerere până pe data de 04.07.2024;
• ⁠importul permanent al Ucrainei din Europa, pentru toate intervalele orare, medie de aproximativ 1.500 MW, iar la vârful de seară de aproximativ 1.700 MW;
• oprirea planificată a unității 1 CNE Cernavodă 700 MW, care a fost repusă în funcțiune pe data de 29.06.2024.

2023 a fost un an bun

În 2023, România a reușit să câștige din balanța comercială de import-export de energie. A exportat 11,63TWh și a importat 8,61TWh, conform economica.net.

Exporturile au însemnat 1,23 miliarde de euro, iar importurile – 1,19 miliarde de euro. Un câștig de 47 de milioane de euro.

Tot din datele economica.net rezultă că exporturile s-au făcut cu un preț mediu de 106 euro/MWh, iar importurile cu 138 de euro/MWh.

Anul trecut, România a exportat cel mai mult în Bulgaria (de 482 de milioane de euro), în Ungaria (406 de milioane de euro) și Serbia (294 de milioane de euro).

Din punct de vedere al importurilor, cel mai mult a plătit către Serbia (507 milioane de euro). Apoi către Ungaria (334 milioane de euro) și Bulgaria (309 milioane de euro), conform economica.net.

Cum poate fi asigurată independența energetică?

România ar avea nevoie de un nou model al sistemului energetic, adaptat noii paradigme – producție verde majoritară, distribuită neuniform de-a lungul zilei sau condiționată de vreme – spune expertul în energie Dumitru Chisăliță.

„Nu este suficient, într-un model de genul ăsta, doar să scot cărbunele și să pun eolian cu fotovoltaic, așa cum, din păcate, noi facem de foarte multă vreme, și nu doar noi. Am fost la un pas de blackout săptămâna trecută în Franța, Olanda, Germania”, spune el.

Proiectarea sistemului energetic național se face pe baza unor modele matematice, care – acum 70 de ani, când s-a pus la punct sistemul din România – avea cu totul alte particularități decât acum, explică expertul.

„Noi astăzi avem majoritatea ipotezelor care au stat la baza proiectării sistemelor schimbate, venim cu niște elemente care atunci nici măcar nu erau luate în considerare”, spune Dumitru Chisăliță.

„Gândiți-vă că până acum 25 de ani nu vorbeam de instalații de aer condiționat, care încarcă sistemul în anumite perioade din an”, adaugă el.

Cine ar trebui să regândească sistemul energetic național? Guvernul, spune Dumitru Chisăliță. E un proiect național la care trebuie să contribuie nu doar ministerul Energiei, ci și cel al Mediului, al Economiei.

Pentru că un viitor stabil în energie stă în utilizarea apei, spune expertul. Noi lacuri de acumulare care să asigure nu doar potenția energetic, ci și apa pentru comunități.

„Pledăm pentru energie hidro pentru că această energie este una ieftină și curată”, susține și Sebastian Burduja, ministrul Energiei.

Iar proiectele pe care ministerul anunță că se va concentra sunt cele de la Bumbești Livezeni, Pașcani, Cornetu-Avrig, Cerna-Belareca, Bistra-Poiana Mărului, Surduc Siriu.

Pentru realizarea acestor proiecte, „acordăm o atenție deosebită colaborării între echipele Ministerului Energiei, Ministerului Mediului și Hidroelectrica, în acest sens fiind organizat un grup de lucru”, a adăugat ministrul.

Cea mai aproape de finalizare pare a fi amenajarea hidroenergetică Răstolița, din județul Mureș.

„Această hidrocentrală este prima construită de la zero, după Revoluție. Proiectul acestei hidrocentrale se află acum în faza obținerii acordului de mediu. Dorim ca lucrările să fie finalizate chiar în cursul acestui an”, spune Sebastian Burduja pentru Europa Liberă.

Cel mai important proiect hidro rămâne, însă, cel al hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești/jud. Cluj.

„S-a făcut un pas important în direcția realizării acestui proiect strategic. În cadrul licitației publice, două companii au depus oferte pentru realizarea studiului de fezabilitate și a documentației tehnico-economice. Echipa SAPE va evalua cu atenție ofertele primite pentru a respecta cerințele legale și pentru a avansa cu succes acest proiect”, adaugă Burduja.

Otilia Nuțu e de altă părere. Viitorul stă în puterea soarelui și în baterii. De ce nu se aplică, încă, în România?

„Pentru că nimeni nu și-a bătut capul să facă un cadru de reglementare întreg la cap. Dacă apare mâine unul cu baterie, leguitorul român întelege că ăla cu baterie cumpăra curent și după aceea îl revinde, și adaugă la asta diverse, TVA etc.”, explică experta.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.