Există metode prin care Guvernul ar putea face rost de bani pe termen scurt – un an, de exemplu – sau lung – pe cinci, zece ani – fără să afecteze veniturile ale populației sau dezvoltarea companiilor.
Europa Liberă a consultat mai mulți experți și a pus cap la cap o listă de măsuri care ar fi putut fi avute în vedere de Guvern pentru a echilibra cheltuielile bugetare.
1. Restructurarea companiilor de stat
Prin restructurare, experții înțeleg privatizare, vânzarea de active, reducerea de personal.
Analistul economic Adrian Negrescu spune că sunt peste 1.000 de companii publice în România, iar peste 60% dintre ele sunt în pragul insolvenței. Listarea lor la Bursa de Valori București ar fi una dintre soluțiile prin care statul ar putea face rost de bani pe termen scurt.
„Să nu le fie rușine, de pildă, să vândă Tarom, să vândă CEC-ul, să vindem alte companii publice care reprezintă niște active importante pentru investitori, care le pot readuce pe linia de plutire și pot aduce bani în țară, pentru că, până la urmă, asta ne dorim – să păstrăm locuri de muncă și să aducem bani”, spune expertul.
Operațiunea evaluării și eficientizării lor ar fi o chestiune de câteva luni, spune și profesorul Bogdan Glăvan.
2. Restructurarea administrației centrale și locale
Prin programul de guvernare, actualul Executiv și-a asumat reforma administrației centrale, nu și pe cea locală.
Tema restructurării administrației centrale a mai fost avută în vedere și în urmă cu un an și jumătate, fără a-și găsi aplicarea concretă în legi.
În România există 319 municipii și orașe și 2.862 de comune, cu 13.092 de sate. Multe dintre ele nu sunt sustenabile financiar, este de părere profesorul Bogdan Glăvan, și ar trebui desființate. „Dacă nu au relevanță economică, nu au nici relevanță democratică”.
Restructurarea ar putea începe cu înghețarea anvelopei salariale, ceea ce nu înseamnă înghețarea salariilor individuale, ci a fondurilor de salarii, odată cu restructurarea sistemului.
„Poți obține economii bugetare pe termen scurt, adică în acel an bugetar dai afară oameni acolo unde este surplus de personal. De asemenea, poți să-i și premiezi pe unii care fac treabă. Dacă în loc de două direcții sau în loc de două servicii ai făcut unul singur, ai nevoie să-l plătești bine pe cel care le conduce”, explică Glăvan.
3. Bonusuri sau scutiri pentru plata taxelor
Este deja o măsură pe care statul a experimentat-o în 2024, când au fost scutiți de plata unor penalități restanțierii cu condiția să-și plătească datoriile mai vechi și pe cele curente într-o anumită perioadă de timp.
„Echivalează cu îngrășatul porcului în ajun”, e de părere profesorul Bogdan Glăvan. „Adică au efect pe termen scurt”.
4. Recuperarea prejudiciilor judiciare
Recuperarea prejudiciilor judiciare este o altă componentă care ar putea aduce bani la buget pe termen scurt, dacă ANAF ar deține o structură eficientă de recuperarea prejudiciilor.
„Dacă am avea și noi, ca fiscul american, inspectori specializați în identificare acestor titluri de fraude. Adică e destul de simplu să te focusezi pe astfel de lucruri și să recuperezi banii de unde sunt ei ascunși, nu prin înghețarea salariilor și a pensiilor, care este o măsură de avarie tipică unei țări din lumea a treia.
În ultimii cinci ani, fiscul a recuperat doar un miliard de lei, adică aproximativ 200 de mii de euro.
ANAF comunica, la începutul lui 2024, la solicitarea Europei Libere, că „această activitate necesită o perioadă mare de timp și implică resurse considerabile umane și de natură tehnică”, iar lipsa unei conexiuni informatice a ANAF cu alte instituții publice face lucrurile și mai dificile.
De exemplu, inspectorii ANAF cer încă prin poștă date de la oficiile de cadastru sau direcțiile de taxe locale pentru a identifica bunurile deținute de persoanele fizice. Planuri de actualizare a sistemelor informatice și de asigurare a interoperabilității cu alte instituții ale statului care pot furniza informații despre bunurile deținute de o persoană fizică sau juridică există.
5. Vânzarea de terenuri, clădiri sau alte active aparținând domeniului public sau privat al statului
Un alt capitol important din care statul ar putea face rost de bani este cel al bunurilor din domeniul privat. Fiecare unitate administrativ-teritorială sau minister deține o listă semnificativă de bunuri care pot fi introduse în circuitul civil, vândute și folosiți banii.
Pentru vânzarea acestora nu e nevoie de vreo aprobare specială. Ministerele, la rândul lor, sunt în aceeași situație. Deși există o lege de inventariere a tuturor bunurilor din domeniul public și privat al statului pentru care au fost votate norme de aplicare încă din 2019, nu există niciun inventar complet al tuturor bunurilor și starea în care acestea se află.
„E o chestie despre care nu se dorește a se ști, pentru că noi, dacă am ști câte pământuri mai are, de exemplu, Ministerul Apărării sau alt minister, am intrat la gânduri. Ce ne trebuie atâtea? Sunt proprietăți, pământuri nefolosite care sunt în patrimoniul unităților administrativ teritoriale și care stau nefolosite”, spune profesorul Glăvan.
Măsuri pe termen lung
Toate măsurile de mai sus sunt temporare și autoritățile nu pot apela la ele pe termen lung.
De aceea, statul ar trebui să găsească măsuri care să asigure stabilitate pe perioade îndelungate. „Nu poți conduce mașina uitându-te doar la primii trei metri în față, ci trebuie să încercă să vezi 200 înainte”, spune profesorul Glăvan.
El dă exemple de câteva măsuri pe termen lung care ar putea aduce bugetul în echilibru în următorii cinci-zece ani.
Reducerea fiscalității, deși ar crea probleme pe termen scurt, ar aduce mai multă bunăstare la nivelul populației și, pe termen lung, s-ar revedea în starea economiei în ansamblu.
O reală reformă a pensiilor, inclusiv a celor speciale, care ar putea fi aplicată în ciuda suspiciunilor pe care le ridică anumite decizii ale Curții Constituționale.
De exemplu, legea ar putea prevedea că cei care intră de anul acesta în magistratură nu vor primi pensii speciale. Efectele nu ar fi imediate, dar ar fi extrem de bune pe termen lung.
Evaziunea fiscală
- În România, evaziunea fiscală este una „sistemică”.
- Legislația și instituțiile slabe permit atât evaziunea „legală” (legi date astfel încât să nu fie aplicate), cât și pe cea „ilegală”.
- Cea mai mare evaziune fiscală provine din neîncasarea Taxei pe Valoare Adăugată (TVA).
- În fiecare an, la buget nu ajung 9 miliarde de lei din cauza evaziunii.
- În 2023, conform unui raport al Consiliului Fiscal, România a încasat din TVA circa 6,6% din PIB, comparativ cu Bulgaria care a colectat 8,9% din PIB și de Ungaria cu 9,4% din PIB.
Evaziunea fiscală ar putea fi combătută tot pe termen lung. Publicul trebuie să înțeleagă cum sunt folosiți eficient banii pe care îi plătește și atunci colectarea va crește, este de părere profesorul Glăvan. Una dintre măsurile care ar convinge publicul ar fi, de exmplu, anularea subvenționării partidelor politice.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
