Potrivit lui Weber, ordonanța prin care a fost adoptat PNDL3 are implicații socioeconomice care „imprimă o direcție de politică economică”, iar examinarea aspectelor de politică economică și de oportunitate a legiferării în acest domeniu este de competența Parlamentului.
Numai Parlamentul „poate aproba sau respinge ordonanța de urgență”, spune Avocatul Poporului Renate Weber.
„Altfel spus, verificarea și aprobarea Parlamentului vizează îndeplinirea atât a condițiilor de constituționalitate, cât și de oportunitate a ordonanței de urgență a Guvernului, iar în privința acestora din urmă CCR nu are competența de a se pronunța, întrucât țin de aprecierea exclusivă a Parlamentului”, spune Renate Weber în răspunsul dat organizațiilor neguvernamentale și publicat marți pe site-ul instituției.
De asemenea, cu privire la acest aspect, Weber spune că a consultat pagina Senatului, unde proiectul de OUG este deja înregistrat pentru dezbatere legislativă în procedură de urgență, termenul său de adoptate tacită fiind 5 octombrie, sugerând astfel că proiectul a fost înscris pe circuitul său normal de aprobare sau respingere.
Cât privește competența CCR, instanța constituțională nu poate efectua controlul asupra aspectelor de constituționalitate privind OUG, spune Avocatul Poporului, pentru că nu se pot aduce critici de constituționalitate privind modul de adoptare decât „cu ocazia convertirii acesteia (OUG - n.r.) sub aspect formal în lege”.
Cu alte cuvinte, Weber spune că doar când OUG va deveni lege, va putea fi contestată la CCR.
Weber: Urgența - o noțiune variabilă, justificată de „fenomenele economice ce constituie pericol public”
Mai mult, Renate Weber invocă o Decizie a CCR (253/1997), potrivit căreia, „fenomenele economice negative ce constituie pericol public prin amploarea și consecințele lor, pot justifica în principiu, adoptarea unor măsuri prin ordonanțe de urgență, cu condiția ca aceste măsuri să aibă ca scop stoparea unor asemenea fenomene”.
De asemenea, Avocatul Poporului invocă și decizia prin care CCR „ține seama de materia specifică în care Guvernul a adoptat ordonanța”, iar în situații particulare cum e cea în materie fiscal-bugetară, acordă Guvernului „o marjă de apreciere mai largă”.
Altfel spus, guvernul este acoperit de o decizie a CCR dacă apreciază că se impune adoptarea prin OUG.
Mai mult, urgența însăși reprezintă o noțiune care variază în raport de context, mai ales în cel fiscal bugetar, când poate dobândi „valente diferite”, spune Avocatul Poporului.
„Situația extraordinară și urgența reglementării nu reprezintă noțiuni invariabile, mai ales într-un context caracterizat de o dinamică foarte accentuată, așa cum este cel fiscal-bugetar, în care trebuie să se țină seama de o multitudine de factori într-o continuă evoluție, ci noțiuni care, de la caz la caz, vor căpăta valențe diferite”.
Cât privește avizul Consiliului Economic și Social, care lipsește de pe OUG prin care a fost adoptat PNDL3, Weber se rezumă la a constata că proiectul „a fost trimis spre avizare CES”.
Weber face disctincție, în argumentația sa, între obținerea și solicitarea avizului, arătând că obținerea nu este obligatorie, dar lipsa solicitării poate atrage critici de neconstituționalitate, în cazul de față extrinsecă. De care, însă OUG adoptată de guvernul Cîțu este absolvită câtă vreme a cerut CES avizul.
În concluzie, Avocatul Poporului respinge solicitarea organizațiilor neguvernamentale și spune că nu se poate „substitui altor autorități publice”, care, la rândul lor, trebuie să-și îndeplinească propriile atribuții așa cum sunt ele reglementate prin lege.
Reproșurile organizațiilor neguvernamentale
Douăzeci de organizații neguvernamentale au cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu privire modul în care a fost adoptat Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, cunoscut ca PNDL 3, care acordă 50 de miliarde de lei autorităților locale pentru investiții.
Potrivit organizațiilor semnatare, informează Expert Forum, adoptarea Ordonanței de urgență încalcă articolului 115, alin. 4 din Constituție și articolul 141 al Legii fundamentale.
În scrisoarea către Avocatul Poporului, asociațiile arată că alocarea unor fonduri suplimentare autorităților locale nu avea un caracter de urgență care să justifice ocolirea procedurilor parlamentare.
„Lipsa infrastructurii nu este o realitate care a apărut în mod neașteptat și nici nu este extraordinară, ci este o stare de fapt care se perpetuează de zeci de ani, fapt foarte bine cunoscut de partidele politice care s-au aflat la conducerea statului”, spun organizațiile neguvernamentale.
De asemenea, acestea atrag atenția că avizul Consiliul Economic și Social era obligatoriu, nu consultativ.
