Duminică 24 decembrie 1989
Ion Iliescu a apărut în noaptea de 23 la televizor să explice ce e cu teroriștii. „Trebuie să vă spunem că nu este vorba de un număr mare de elemente teroriste, dar acestea sunt special instruite și dotate pentru acțiuni de acest gen”, spune el. De multe ori aceștia reușesc să îngreuneze acțiunile unităților militare „pentru că, așa cum ați văzut, foarte mulți teroriști acționează din clădiri locuite, chiar din apartamente, ceea ce face dificilă folosirea tehnicii militare, intervenția armatei, care trebuie să evite cât mai mult pierderile în rândurile civililor.” Le cere locuitorilor care stau în zone fierbinți (Televiziune, Ministerul Apărării) „să evacueze clădirile și să se cazeze la cunoscuți, în alte locuri, pentru a înlesni activitatea unităților noastre militare.” Știe cum arată teroriștii: „sunt organizați ca pușcași, dotați însă bine cu armament și instruiți în mod deosebit.” De asemenea, le spune că teroriștii nu au uniforme, sunt îmbrăcați civil, încearcă să provoace confuzie, și-au pus și banderole „ca să fie confundați cu oameni din formațiunile de apărare organizate de cetățeni și creează astfel confuzie. Împușcă din orice poziție.” Îi îndeamnă pe oameni să se organizeze în gărzi patriotice (cât mai multe!) „pentru apărarea unităților proprii, unităților economice, a unor puncte de activitatea generală pentru nevoile cetățenilor” Spune că l-a numit pe generalul Nicolae Militaru în postul de ministru al apărării naționale, cu doi prim adjuncți Ștefan Gușe, șeful Marelui Stat Major, și Victor Atanasie Stănculescu. Apoi le mai spune telespectatorilor că, pe lângă Nicolae și Elena Ceaușescu, au fost arestați și Ilie și Nicu Ceaușescu, Dincă, Postelnicu, Bobu și alți câțiva.
E de mirare că ziarele îndeamnă cetățenii să se înarmeze? Scânteia poporului le cere cetățenilor, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice, să se alăture și să acționeze „cu toată hotărârea împreună cu unitățile armatei noastre! Toți cei ce pot folosi o armă – la arme!” „Ura poporului crește în aceste momente înzecit și înmiit,” scrie și editorialistul anonim al Scânteii poporului. „Ura împotriva dictaturii, pe care poporul a răsturnat-o, însoțită de voința de a nu permite sub niciun motiv, sub nicio formă revenirea la întunecata perioadă pe care am trăit-o, trebuie să se manifesta prin unitatea întregului popor, prin lupta sa dârză, în primul rând a eroicei clase muncitoare, a viteazului tineret al României.” Mai jos, cu litere italice, mari și spațiate, se face apelul : „Cetățeni ai României, tovarăși! Organizați cât mai prompt, întăriți formațiunile de luptători, gărzile patriotice pentru a veni fără întârziere în sprijinul armatei. Libertatea merită orice sacrificiu, iar cetățenii țării, tineretul au dovedit în aceste zile că sunt în stare de orice sacrificiu pentru a cuceri libertatea.” Apoi, paradoxal, apelul continuă: „Muncitori, cetățeni, membri ai Partidului Comunist Român! Sprijiniți din toate puterile, din toată ființa activitatea de organizare și de luptă a formațiunilor patriotice!”
Continuă diversiunile. Un depozit militar de carburanți din Craiova este incendiat, se schimbă focuri, patru militari sunt uciși. Diversiuni în Timișoara și Cluj. Unitățile de grăniceri din zona Brăilei sunt atacate. La prânz Televiziunea transmite un comunicat al FSN conform căruia în Capitală și în județele țării lucrurile ar fi sub control. Se spune că țara se află angajată „ireversibil pe drumul revoluției și democrației” și cere „să înceteze de îndată, definitiv, orice acțiuni individuale pentru răzbunări absurde. (...) Revoluția a triumfat definitiv. Să facem tot ce ține de puterile noastre pentru apropiere acelui timp și bucuriei depline, Uniți vom învinge!” Tot la televizor apare Virgil Măgureanu care spunea că CFSN a decis adoptarea unor „măsuri excepționale imperios necesare” Este practic declararea stării de necesitate: Măgureanu spune că oricine va încălca dispoziția de încetare completă și imediată a focului se va face vinovat de crimă împotriva poporului român, fiind pedepsit pe dată și fără cruțare. Spune că vinovăția lui Ceaușescu va fi stabilită de tribunale „care vor hotărî cu toată severitatea sancțiunile cuvenite pentru acțiunea de distrugere a țării.” Cere ca armamentul să fie predat până luni, la ora 17.00 și că armata trebuie să fie singura deținătoare a armelor, „brațul ferm de apărare a intereselor poporului”. El mai spune, de asemenea, că unitățile Ministerului de Interne se integrează MApN (adică Miliția, securitatea vor fi subordonate noului ministru al Apărării, generalul Militaru). Spune că oamenii muncii trebuie să-și apere unitățile economice și că trebuie să se instaureze consensul național. Seara, Ion Iliescu semnează pentru constituirea Tribunalului militar de urgență care să-i judece pe cei doi Ceaușescu. În document se spune că Tribunalul îi va judeca pe cei doi „în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare” și că se va respecta întocmai dreptul de apărare al făptuitorilor. Cel care s-a ocupat, de fapt, de proces și execuția celor doi a fost generalul Victor Atanasie Stănculescu, cel pe care Ceaușescu îl numise Comandant militar în Timișoara și părea să-l prefere lui Gușe sau lui Milea.
Regele Mihai I adresează, prin Radio Europa Liberă, un mesaj către poporul român: „În vâltoarea prin care trecem, cu vești când minunate, când înspăimântătoare, gândul mă duce la noi toți, dragii mei compatrioți, care înfruntați bestialele atacuri și care pregătiți astfel viitorul liber democratic al patriei noastre.(...) Sunt mândru de voi! Prin voi, cu voi și pentru voi, țara noastră va fi din nou liberă, din nou democratică și din nou respectată în lume și respectuoasă legilor lumii. Am contacte cu căpetenii ale națiunilor care acum îmi ascultă, în fine, rugămințile de a ne veni în ajutor prin toate mijloacele de care dispun.” Congresul Mondial românesc adresează, tot pe calea Europei Libere, un mesaj de solidaritate „cu toți cei care astăzi și-n zilele trecute au îndrăznit să-și ia soarta în propriile lor mâini și să încerce să zdruncine din temelii dictatura criminalului Ceaușescu.”
România liberă cere să bată toate clopotele țării, să fie toți în stare de alarmă, să stea de veghe, să lupte necurmat „pentru apărarea cu maximă dârzenie, a primelor cărămizi ale sublimului edificiu național, pe care de câteva zeci de ore îl construim!” Pentru aceasta toți trebuie să se unească, „așa cum ne-am unit din primele zile ale victorioasei noastre insurecții populare, fără a lăsa niciun metru pătrat din scumpa noastră patrie nepăzit, neapărat!” Apoi avertizează că, în acele zile, România liberă nu se scrie cu condeiul, „cât mai ales cu arma în mână.” Se spune că echipa de serviciu care a scris ziarul a primit arme și muniție. „O parte din noi scriu, cu automatul lângă ei ce au văzut la fața locului, în focul luptelor de stradă, în spitale, în alte puncte fierbinți ale acestor ore...” Toată lumea veghează și apără cu arma în mână cuceririle revoluției. „Aceasta este acum condiția ziaristului cetățean și patriot, aceasta este condiția de azi a tuturor fiilor patriei.” Închei tulbure cu îndemnuri la război total împotriva teroriștilor: „Oameni buni! Frați români! Experiența puținelor zile și nopți de până acum ale revoluției noastre democratice impune, deci, mobilizarea generală a întregii suflări a României! Să nu rămână nimeni în afara luptei! Ieșiți pe stradă, ziua și noaptea! Păziți intrările în blocuri! În fabrici și uzine! Peste tot! Fiara este în stare de orice! (...) Tineri și tinere! Fii și fiice! Frați și surori! Mame! Tați! Prieteni! Zi de zi, noapte de noapte, fiți fără întrerupere în stradă, peste tot, veghind cu luciditate și dăruie asupra cuceririi integrității avuției noastre naționale!” etc.etc. Semnează Dragomir Horomnea. Ion Pavelescu, fostul ideolog și propagandist al ziarului, scrie acum despre baricade întrebându-se „cum a fost posibil ca o țară care ani de-a rândul a scandat la comandă și a aplaudat la comandă să-și regăsească dintr-o dată vocea adevărată, să treacă peste toate opreliștile și canoanele, să se pună în mișcare cu asemenea forță și să acționeze cu asemenea adeziune?” Apoi îl descrie pe cel care, ani de-a rândul, a părut zeul lui protector, cel căruia nu înceta să-i aducă ofrande retorice și poetice: „Un ins fanatic, mărginit și arogant îi uzurpase (poporului) dreptul de a-și hotărî destinele, iar de o bucată de vreme, la această operă infamă se insinuase în chip diabolic și consoarta sa, un exemplu tipic de impostoare care – culmea sfidării – își aduna cu toptanul titluri și onoruri total nemeritate.” Revoluția a schimbat totul. „Adevărul își face loc spre lumina zilei.” Cei doi ar trebui să-și dea seama „ce imensă prăpastie a existat întotdeauna între imaginea pe care ne-au silită să le-o confecționăm și adevărata, cruda realitate.” Apoi spune enigmatic: „Ne-am dobândit cu toții un nou statut și o nouă identitate. Pentru ca această operă să se săvârșească a trebuit însă din păcate să curgă sânge, mult sânge nevinovat.” Privind la turma de politruci, propagandiști, securiști care „și-au căpătat un nou statut și o nouă identitate” după Revoluția din decembrie, îi dăm dreptate. A curs pentru aceasta mult, mult sânge nevinovat.
Cu arma pe masă se transmit și emisiunile de radio, spune Ștefan Ciochinaru. S-a tras în clădirea din strada Temișana, apoi s-au auzit focuri și pe strada Nuferilor. „Din Radio nu se mai putea ieși, dar nici intra.” Apoi au început să fie atacați și dinspre strada Virgiliu. „Eram încercuiți. Situația devenea dramatică. Un glonte a pătruns prin jaluzele cabinei de la Radiojurnal. Culcat! A strigat cineva.” Soldații au venit, au deschis ferestrele și au început „să tragă gospodărește, de treabă, încrucișând focurile cu ale teroriștilor.” Deși li s-a cerut să se predea, pentru că sunt încercuiți, ziariștii de radio nu au cedat și și-au continuat știrile. Au lansat un apel către populație și armată, să vină să apere Radiodifuziunea. Se tot trăgea dar a început să se audă departe, difuz, apoi tot mai clar, un vuiet, un strigăt: „Libertate, libertate” Populația a venit și transmisiunea știrilor a continuat. Dar teroriștii, „profesioniști de primă mână, trăgători de elită, lunetiști” păreau a fi peste tot.
Se luptă în Revoluție zi și noapte, în flux continuu ca al producției cincinale. La Brașov P. Dumitru stă de vorbă cu locotenent colonelul Lucian Hadăr care spune că pentru a lupta cu „grupurile de odioși teroriști, printre care și mercenari străini” mii de localnici, „în special tineri”, au venit să ceară arme și muniții, „alăturându-se trupelor armate în lupta contra dușmanilor.” De pildă, șoferul Constantin Cârstocea care nu a pus geană pe geană vreme de 48 de ore: „Alaltăieri noapte am manifestat, ieri noapte am luptat, iar acum din nou la luptă, fiindcă trebuie să învingem!” La Brăila și Galați, scrie Viorel Chiurtu, toate sunt în regulă, se circulă normal pe Dunăre, aprovizionarea e OK, mai mult, au apărut „primele numere ale organelor de presă ale comitetelor județene ale Frontului Salvării Naționale în care sunt publicate articole ce reflectă bucuria populației pentru istorica înfăptuire a poporului român, asentimentul deplin față de programele de măsuri al comitetelor județene ale FSN precum și față de chemările acestora adresate tuturor cetățenilor de pe teritoriul celor două județe, de a sta treji, de veghe” etc.etc. Alăturat, Simion Buia scrie negru pe alb ce știri (toate false) a mai aflat: o coloană de tancuri dușmane caută să ocupe aeroportul Băneasa. Sediul ziarului România liberă este atacat „iar noi, ziariștii, suntem pregătiți să ne apărăm cu armele”, sunt lupte crâncene cu mercenarii străini la Televiziune, luptători antrenați și echipați „pentru a ucide oameni pașnici, cascadori ai asasinatelor” care atacă cu elicopterele orașele românești, având alături resturi ale trupelor de securitate neloiale, care nu s-au predat. Dar trebuie să lupte: „Este momentul adevărului, al triumfului dreptății, al libertății. Să trăim demn acest moment: acum ori niciodată!” În fine, a mai aflat că mercenarii străini au bombardat blocuri din orașe, din provincie să-i poată scoate pe oameni în stradă, să-i poată ucide cu rafale de mitralieră. „Alte știri spun că fostul dictator are conturi de milioane de dolari în băncile din străinătate, din ele finanțează mercenarii.” Dar ei, gazetarii, nu au decât un cont: sufletul de român. „Acest suflet ne dă toată puterea. Să fim cu toții pe baricade!” Parcă pentru a confirma știrea (sau impresia de haos generalizat) ziarul România liberă publică un apel al „oamenilor muncii, lucrători la aeroportul Otopeni” care depun eforturi, alături de tot poporul să lichideze ultimele rămășite ale dictaturii. „Astfel în după-amiaza zilei de vineri și în noaptea care a urmat, ei au purtat lupte grele cu bandele teroriste sosite la aeroport în trei camioane militare sprijinite din aer de elicoptere fără însemne care au atacat cu lumina stinsă de la circa 60 de metri”. Azi știm că această bătălie eroică s-a soldat cu zeci de morți, e drept, nu teroriști. Erau elevii Școlii militare de la Câmpina secerați de mitralierele celor care apărau aeroportul de teroriști și cărora li se spusese că vor fi atacați de ocupanții celor trei camioane.
O pățesc și gazetarii. Unul dintre ei, reporter la Scânteia poporului aflat în documentare la sediul CFSN Dâmbovița, a fost acuzat de doi inși din Consiliu că este colaboraționist și i s-a interzis să se apropie de „persoanele competente pentru a primi informațiile necesare.” Nici măcar colonelul care patrona peste Consiliu nu i-a putut convinge să-l lase pe gazetar în pace. „Nu i-a putut convinge și corespondentul nostru a fost târât, pur și simplu, afară din încăpere, scos pe ușă în stradă, spunându-li-se prin megafon persoanelor prezente în fața sediului că „iată, acesta este un ziarist... securist!” Gazetarul a fost luat la bătaie, „i s-au rupt hainele și a fost salvat până la urmă de doi oameni cu judecată, care înțeleg imperativele momentului cu luciditate, cu bun simț civic”.
FSN primește scrisori de adeziune. Printre primele, scrisorile diferitelor ministere nerăbdătoare să colaboreze cu noua putere. De la educație, de pildă, care-și exprimă totala adeziune la Comunicatul CFSN „care răspunde întru totul năzuințelor și idealurilor poporului nostru, care nu au putut fi în niciun fel alterate de perioada neagră a ultimului pătrat de veac.” Ministerul cere tuturor „slujitorilor școlii din România” să se constituie în parte activă a Frontului Salvării Naționale, să acționeze în continuare „la nivelul faptelor de eroism ale celor care au semnat actul Revoluției de la 22 decembrie 1989.” Dascălii, spune ministerul, trebuie să fie în primele rânduri ale cetățenilor, să dea o pildă de eroism și patriotism să apere unitățile de învățământ. Ministerul Muncii, „în consens cu întreaga națiune română, își exprimă totala adeziune la Platforma-Program a Frontului Salvării Naționale.” Au fost prezenți la datorie, răspunzând apelurilor adresate de „participanții la revoluția socială”. Și Consiliului Culturii a luat act „cu vie satisfacție de marea victorie a poporului român asupra dictaturii și tiraniei” și-și exprimă totala adeziune față de Platforma-Program a noului organism al puterii de stat. „Condamnăm cu adâncă indignare fanatismul și barbaria elementelor teroriste ale fostului dictator, care provoacă în demența lor victime în rândul oamenilor iubitori de libertate și democrație” etc. Își cer iertare, în final, că au fost reprezentanții dogmatismului ideologic și promit că își vor aduce „întreaga contribuție la lichidarea consecințelor închistării dogmatice, constrângerii și mistificării în viața spirituală, așezarea pe baze noi a culturii naționale.”
Agenția TASS informează că în RSS Moldovenească „și-a început activitatea o Comisie guvernamentală de ajutorare a poporului român-frate.” În știre se spune că la lucrările comisiei s-a subliniat că locuitorii Moldovei sovietice sprijină ferm cauza dreaptă a poporului român. Comisia a formulat sarcini privind acordarea de ajutoare. S-au creat grupe operative pe diferite domenii de activitate. S-au deschis puncte pentru donarea de sânge, de produse alimentare, de îmbrăcăminte. Se forma primul convoi de autocamioane pentru a expedia ajutoarele în România.
Facebook Forum