La mai puțin de o lună distanță de alegerile prezidențiale și în fața unui an 2020 cu alte două runde de alegeri, locale și generale, Corina Rebegea, directoarea Inițiativei SUA-România din cadrul Centrului pentru Analiza Politicii Europane (CEPA), un think tank american care se ocupă și de fenomenul dezinformării, face o analiză a marilor vulnerabilități ale României atunci când vine vorba despre campaniile de dezinformare.
Ea a explicat, într-un interviu pentru Europa Liberă, că, în România, începe să se simtă, pe lângă influența Rusiei, și cea chineză, dar subliniază că aceasta din urmă nu este deocamdată la nivelul campaniilor de dezinformare făcute de Rusia „în Ucraina, în statele baltice sau chiar în România”. Totuși, atrage atenția că, pe viitor, este așteptat ca Beijingul „să își sporească activitățile în spațiul informațional propagând tot mai multă dezinformare”.
Cercetătoarea mai explică că generația născută după 1989 pare mai expusă la dezinformare spre deosebire de cea anterioară, care deși avea mai puține surse de informare, gândea un „proiect de țară” la care „toți ar fi vrut să adere”
Europa Liberă: Care sunt principalele provocări din perspectiva dezinformării cu care se confruntă azi România, aflată înainte de trei runde de alegeri importante?
Corina Rebegea: „Aș spune că provocările nu s-au schimbat foarte mult față de acum un an sau doi. Mi se pare că s-a adăugat o provocare în sensul în care nu vedem suficiente măsuri la nivel decizional, adică se pare că la nivelul instituțiilor de securitate națională – dar, poate nu vedem noi suficient – sau la nivel academic, politic, nu există un interes major față de această temă. Altfel, mi se pare că ne confruntăm cu același tip de narative și cu același tip de interacționare cu actori diferiți. Vorbim despre actorii externi, despre care știm deja, Rusia fiind actorul principal, dar avem și sursele de dezinformare, cum a văzut toată lumea din România – televiziuni de știri, care distorsionează anumite situații, evenimente sau interpretarea unor evenimente geopolitice sau politice, sunt politicieni care fac asta, diferiți bloggeri. Foarte mult, dezbaterea din spațiul online, pe Facebook de exemplu, este foarte amestecată și dominată de genul acesta de conspirații.”
Europa Liberă: Dar fac lucrul acesta voit?
Corina Rebegea: „Aceasta este întrebarea: Cui atribui vina? Este o mare problemă și în atacurile cibernetice și în dezinformare. Îmi place să cred că majoritatea sunt oportuniști, înțeleg că o anumită temă le poate aduce un avantaj politic pe termen scurt, pot atrage atenția, este un fel de clickbait politic și devin, într-un fel, „idioți utili”. Cred că sunt și unii, poate nu neapărat cei mai vizibili, mai degrabă în mediul online, care sunt plătiți. Dacă ne uităm pe grupurile de discuții pro-Kremlin, de pildă, sunt oameni care postează câte un nou material la fiecare 20 de minute, non-stop.
Evident, un cercetător nu are nepărat acces la genul acesta de informații, să se știe exact dacă sunt plătiți sau care este identitatea reală a persoanelor, dar, din comportamentul online, se pare că într-adevăr sunt plătiți. Și apoi cred că sunt și persoane care sunt convinse de ceea ce spun sau cred. Sunt persoane, de exemplu nostalgice față de perioada comunistă și asociază tranziția, integrarea europeană, occidentalizarea României cu o stare de disconfort, nefericire, pierdere și caută ideea unui lider puternic pe care o regăsesc în Vladimir Putin, de exemplu. Și este o întreagă industrie pe Facebook, care contribuie la cultul personalității lui Putin, sunt foarte multe voci pe Facebook care spun, scriu în românește despre acest lucru. Aș rezuma spunând că sunt trei categorii: „idioții utili”, cei care vorbesc din convingere și cei care sunt plătiți și care nu au nicio convingere, pentru că oricum nu contează.”
Europa Liberă: Se vorbește mult de „bula” de Facebook, dar care este impactul acestor discuții în viața reală, pentru restul populației?
Corina Rebegea: „Cred că este mai ușor să vedem cum se propagă decât să vedem care este impactul. Și aș da exemplul Estoniei pentru că ei au început să facă, prin Ministerul Apărării, sondaje anuale în care se uită la teme majore și la cum fluctuează opinia generală cu privire la aceste teme și cum diferă în rândul populației majoritare vorbitoare de estonă și populația vorbitoare de rusă. Și atunci, evident că au o bază de la care pornesc și pot să măsoare de la an la an dacă sunt fluctuații. În România, ne trebuie studii de genul acesta.
De exemplu, există un sondaj al GLOBSEC din Slovacia, pe statele din grupul de la Vișegrad, iar în Slovacia s-a văzut, de la an la an, o scădere a opțiunilor pro-NATO și pro-americane, ceea ce a fost interesant. De ce dintr-o dată America era văzută ca o provocare la adresa securității Slovaciei, aproape la același nivel cu Rusia – Rusia în scădere, America în creștere. Sunt schimbări de opinie care ar trebui să ne facă să ne punem niște semne de întrebări: este o schimbare generațională, adică avem generațiile de după 1989 socializate politic într-un alt mediu, fără experiența Războiului Rece, expuse la tehnologie, iar acest lucru înseamnă că s-a schimbat ceva, trebuie să ne reinventăm povestea și faptul că suntem europeni și așa mai departe. Sau este rezultatul unor campanii de dezinformare care sunt mult mai subtile și mai agresive decât am crezut? Dar, din nou, cred că încă nu avem suficiente date despre acest lucru și aici cred că s-ar putea face mai mult, iar investiția nu este majoră. Dacă ne gandim un sondaj de opinie detaliat anual e o nimica toată pentru un buget (al unei țări, n.r.)”.
Europa Liberă: În momentul în care se naște un fake news, vine pe fondul unor vulnerabilități sau incertitudini. Care ar fi punctele slabe ale României?
Corina Rebegea: „Aș vrea să combat înainte de toate termenul de fake news pentru că mi se pare că nu spune nimic, nu ne ajută conceptual să îl folosim, plus că fake news a fost politizat toată lumea care vrea să atace un jurnalist o să spună „fake news”. Este mai util să folosim termenul de dezinformare sau de informare greșită deosebirea fiind că, în cazul dezinformării, avem o intenție strategică în spate, un obiectiv de a face rău. În cazul informării greșite, este pur și simplu o eroare.
Cumva generația noastră a crescut cu un anumit gen de expunere, să zicem cu o singură opțiune preponderentă: opțiunea noastră era Vest. Aveam surse de informare mai puțin numeroase, era acest proiect de țară, la care voiam cu toții să fim parte. E altfel acum, toate aceste lucruri sunt luate de-a gata.
Revenind la vulnerabilitățile României, sunt multe. Am observat, de exemplu, atunci când am avut protestele acum doi ani, se vorbea despre euromaidanizarea României. Metafora este foarte interesantă pentru că, știm deja, Kremlinul a zis că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în 2013 este modus operandi al americanilor, ei tot provoacă revoluții colorate peste tot în lume ca să destabilizeze centura de securitate a Rusiei. Cumva conceptul acesta cuprinde foarte multe elemente. Când vorbești despre euromaidanizarea României te gândești la o forță străină care s-a implicat, care duce la violență, care îi destabilizează economia, faptul că statul nu mai este în control asupra lucrurilor, asupra teritoriului și așa mai departe. Aceasta a fost o temă. Nu era o vulnerabilitate, era un trend democratic, dar asta este o altă discuție – despre cum de fapt noi ne-am obișnuit să trăim într-un sistem democratic și acum nu știm ce să facem când și actorii negativi încep să folosească aceleași mijloace.
Dar aș zice că anticorupția și toată retorica despre statul pararelel a prins foarte bine pentru cei care urmăresc Sputnik, de exemplu. Subiectele politice sunt prinse în malaxorul dezinformării. Tot ce ține de statul de drept și de tensiunile politice, sunt foarte ușor de exploatat pentru că sunt foarte ușor resimțite de public foarte direct, sunt foarte relevante. Chestiunile economice iarăși, toată retorica împotriva corporațiilor, împotriva Uniunii Europene, pentru cei care simt că nu au beneficiat suficient de integrarea în UE, o să zică: „e ok, acum înțeleg de ce”. Și e și gustul pentru conspirație care ajută foarte mult, cu toții îl avem în momentul în care nu ne putem explica lucrurile care ni se întâmplă sau despre care citim.”
Europa Liberă: Sigur că nu există un studiu, dar care credeți că este impactul asupra generației tinere care nu are toate reperele de dinainte de 1989, nu a trăit în comunism, s-a născut în epoca Facebook, s-a născut cu țara integrată în UE și NATO, călătorește fără vize în Europa de Vest?
Corina Rebegea: „Într-unul dintre studiile de opinie pe care le-am văzut, de la SNSPA, ei au observat lucrul acesta, că sentimentul pro-NATO este mai redus decât în rândul celorlalte grupe de vârstă. Eu nu mai sunt la curent cu modul în care se predă istorie recentă în România, la gimnaziu și liceu, nu știu în ce măsură se studiază istoria comunismului, dar și istoria recentă. Cumva generația noastră a crescut cu un anumit gen de expunere, să zicem cu o singură opțiune preponderentă: opțiunea noastră era Vest. Aveam surse de informare mai puțin numeroase, era acest proiect de țară, la care voiam cu toții să fim parte. E altfel acum, toate aceste lucruri sunt luate de-a gata. Plus că trecem printr-un proces în Vest, poate că nu este foarte sănătos, dar el există, de autoreflecție asupra sistemelor democratice. Avem tot felul de întrebări pentru că vedem unde sunt punctele slabe ale sistemului de guvernanță în care operăm și atunci este o dezbatere foarte grea și pentru gânditorii sofisticați. Nu vreau să spun că oamenii nu înțeleg, pentru că înțeleg foarte bine, doar că este foarte greu să discerni. Atunci când te confrunți și cu un val de dezinformare în care ți se spune că nu e așa de rău în China, că e bine în China, că o să vină să ajute să ne reconstruim autostrăzi, industrie, că acțiunile Rusiei nu sunt cu nimic mai rele decât acțiunile Statelor Unite sau ale Franței și așa mai departe, toate acestea intră în mixul de decizie și face procesul mult mai greu.”
Europa Liberă: Ați amintit de China, pe lângă propaganda rusă se observă în România și o influență a propagandei chineze? Este China mai subtilă decât Rusia în difuzarea unor informații în spațiul românesc?
Corina Rebegea: „Nu m-am uitat în spațiul online să văd cum acționează chinezii, am văzut doar că au o pagină de Facebook, pentru oricine vrea să verifice, au un radio de stat care emite pentru diaspora (și în România), și are foarte multe like-uri, sute de mii. Este posibil să fie umflat numărul de like-uri. Din ceea ce am văzut în zona aceasta de cercetare cu privire la influența unor state în sistemele noastre interne, China abia acum începe să își dezvolte aceste capacități. Ce știm despre felul în care acționează Partidul Comunist și Guvernul chinez, nu este mare diferență între ele, este că ei aveau o armată de troli pe care ei o foloseau în interiorul Chinei pentru supraveghere, pentru monitorizare. Acum, de când vedem protestele masive în Hong Kong, au început să facă proiectul acesta țintind și spre state occidentale. Și acest lucru s-a văzut foarte clar pe Twitter și pe Facebook, sunt relatări, rapoarte, despre cum au început să folosească meme-uri, același arsenal pe care l-am văzut venind din partea Kremlinului în anii precedenți, ceea ce înseamnă că acești actori învață unii de la alții și asta amplifică efectul nociv al dezinformării.
Așteptarea cel puțin în zona academică de cercetare, probabil și în zona de policy, este ca și China să își sporească activitățile în spațiul informațional propagând tot mai multă dezinformare pentru că este clar este tot mai mult loc unde ei vor trebui să fie mai prezenți să acționeze, mai ales că vorbim în SUA de menționarea Chinei ca un competitor strategic pentru Statele Unite, etichetă pusă Chinei în Strategia Națională de Securitate. Și noi ne putem aștepta să vedem o identificare a acțiunilor Chinei în spațiul acesta și deja sunt multe organizații, inclusiv noi, care începem să ne uităm la ce se întâmplă pe zona aceasta și din partea Chinei.
Europa Liberă: Deci în următorii ani ar urma să fie vizată și România?
Corina Rebegea: „Eu cred că deja suntem. Nu campanii de dezinformare cum am văzut din partea Federației Ruse în Ucraina sau în statele baltice sau chiar în România. Dar eu cred că a început deja și sunt mai multe modalități: toată această promisiune și seducție legată de investiții, faptul că sunt vizite de stat, faptul că sunt experți atrași în tot felul de programe, asta este o tehnică folosită în alte state, sper ca și la noi oamenii să devină mai atenți, mai alerți la genul acesta de provocări.
Europ Liberă: Se vorbește tot mai des despre apariția deepfake – care sunt pericolele pe care le presupune? Am putea ajunge să nu mai distingem între adevăr și ficțiune?
Corina Rebegea: „În unele situații am ajuns deja în zona asta, fără deepfakes. Este o discutie intersantă, este clar că pericolele sunt foarte mari. Încă nu sunt foarte multe deepfakes în zona politică, ceea ce nu înseamnă că cei care încearcă să le folosească nu încearcă să le dezvolte. Sper totuși ca, în paralel, să existe și soluțiile de identificare – fie software, fie de training, de învățare, astfel încât publicul să știe care sunt pașii, care sunt semnele, cum să distingă. Dacă se întâmplă să apară deepfakes, o să pună o presiune și mai mare pe consumatorul de conținut media pentru verificarea surselor, să caute în mai multe locuri.”
Europa Liberă: Dacă am face o hartă cu zone fierbinți, un heatmap al dezinformării în regiunea Mării Negre, unde s-ar afla România și cum ar sta celelate state? Cine e în zona roșie?
Corina Rebegea: „Ucraina cred că a fost în zona roșie și mai este în continuare, doar că ei au făcut o serie de pași. Moldova este clar în zona roșie. Despre Bulgaria, în mod surprinzător se știe destul de puțin, în zona de cercetare, privind dezinformarea. Sunt puține informații despre ce se întâmplă în Bulgaria și la fel și în România. Le-aș pune în zona galbenă, asta și pentru că nu știm suficient de multe.
Ce mă îngrijorează pe mine este nu ceea ce vedem în zona aceasta marginală a internetului, de site-uri, de conspirații care publică sau republică conspirații de pe Sputnik, mă îngrijorează când temele acestea ajung în presa mainstream și când nu sunt tratate cu înțelepciune și cu fapte. Și mă mai îngrijorează, din ce am văzut în ultima vreme, că se folosec mai puțin site-urile obscure, marginale, se folosesc articole din presa mainstream care sunt rostogolite și cu comentarii care schimbă conținutul, ceea ce este foarte interesant ca dezvoltare. Poate nu este un trend. Nu o să mai vorbim de fake-uri o să vorbim de știri reinterpretate, trebuie să ne aplecăm asupra unor programe de gândire critică.”
Europa Liberă: E cineva în zona verde?
Corina Rebegea: „Cred că sunt state care au învățat să lupte mai bine, deși și acolo provocările sunt diferite pentru că, cel puțin în Letonia și Estonia, ele au populație vorbitoare de limba rusă, conectată direct la spațiul mediatic rusesc, adică nu există intermediere, cum există la noi – îi expune mult mai mult, ei sunt practic parte din publicul rus. Și atunci consumă același tip de propagandă și dezinformare pe care îl consumă un rus din Novosibirsk. Sau de oriunde. Și este mai greu, guvernele baltice au mari probleme, dar ele au totuși un model care merită să fie studiat prin felul în care se coordonează diferite agenții între ele, prin felul în care fac cursuri în școli, felul în care lucrează cu diferite ONG-uri sau faptul că și ONG-urile care nu lucrează pe teme de genul acesta de securitate sunt conștiente și interesate să participe la programe care vizează combaterea dezinformării și încep să gândească programe în senul acesta. Adică este un alt fel de dinamică în dezbaterea publică, din care cred că putem să învățăm, și un pic mai multă transparență.”
Facebook Forum