Vizitele la nivel înalt în Ucraina s-au intensificat după ce au ieșit la lumină atrocitățile comise de armata lui Putin asupra populației civile.
Miercuri, de exemplu, au fost în Ucraina președinții Poloniei, Andrzej Duda, Estoniei, Alar Karis, Lituaniei, Gitanas Nausėda, și Letoniei, Egils Levits.
Cei patru șefi de stat au fost la Kiev, apoi la Borodianka, localitate unde blocuri întregi au fost distruse de bombardamente, iar aproximativ 200 de oameni ar fi fost îngropați de vii în subsolurile acestora.
Acum o săptămână au fost în Ucraina președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și șeful diplomației europene, Josep Borrell. S-au întâlnit cu președintele Zelenski, căruia i-au dat un chestionar pentru a grăbi obținerea statutului de candidat la UE, au vizitat Bucea și au transmis mesaje aspre de condamnare a celor petrecute acolo.
Peste două zile, premierul britanic Boris Johnson a făcut o vizită supriză la Kiev, s-a plimbat împreună cu Zelenski pe străzile capitalei și a anunțat că Marea Britanie va trimite încă 120 de vehicule blindate și sisteme de rachete antinavă.
Reticența autorităților române de la cel mai înalt nivel de a face astfel de gesturi, ba chiar de a condamna în termeni duri, așa cum au făcut-o președintele american Joe Biden, premierul britanic Boris Johnson, președintele și premierul Poloniei, liderii tărilor baltice sau alți lideri europeni, ororile făcute de armata lui Putin în zonele ocupate sau asediate, nu a trecut pe sub radarul opiniei publice românești.
Faptul că România a ajutat cu multă generozitate refugiații ucraineni se datorează în primul rând organizațiilor neguvernamentale și oamenilor obișnuiți, mai puțin autorităților.
Pentru acest sprijin și pentru umanitatea dovedite de români, președintele Volodimir Zelenski a mulțumit în cuvinte calde.
Cîțu și Ciolacu, invitați de președintele Radei Supreme
Cu toate acestea, rămâne un mister de ce nici președintele Iohannis, nici premierul Ciucă nu au mers la Kiev pentru a vedea cu ochii lor dezastrul, a-și exprima solidaritarea cu poporul ucrainean și președintele Zelenski, a condamna apăsat crimele comise de armata rusă și Vladimir Putin.
Până acum, singurii oficiali români care au mers în Ucraina, la Kiev, sunt deputaţii USR Filip Havârneanu şi Diana Stoica şi europarlamentarul Vlad Gheorghe. Călătoria a avut loc în perioada 7-9 aprilie, alături de parlamentari şi europarlamentari din 11 ţări ale UE.
Miercuri, șefii Senatului și Camerei Deputaților, Florin Cîțu și Marcel Ciolacu, au anunțat că vor merge împreună la Kiev, pe 27 aprilie, la invitația președintelui Radei Supreme, Ruslan Stafanciuk, scopul vizitei fiind implicarea României în reconstrucția Ucrainei.
În ce-l privește pe președintele Iohannis, acesta a avut, pe 29 martie, o conversație telefonică cu președintele Zelenski, despre care publicul românesc a aflat de pe Twitter-ul prezidențial.
„Am discutat cu președintele Zelenski despre situația critică din Ucraina. România va continua să aibă grijă de fiecare cetățean care sosește în țara noastră. Peste 125 de camioane cu ajutoare, ambulanțe și mașini de pompieri din România și alte state membre ale UE au sosit în Ucraina prin intermediul hub-ului umanitar din Suceava”.
Iohannis, o agendă „încărcată”
Președintele Iohannis are o agendă încărcată de când cu războiul: vizită la baza de la Kogălniceanu împreună cu premierul belgian (13 aprilie), primirea la Cotroceni a aceluiași premier a comisarului UE pentru mediu, oceane și pescuit, pentru (ambele pe 12 aprilie), decorarea unor cadre medicale de Ziua Mondială a Sănătății (7 aprilie), primirea la Cotroceni a comisarului european pentru Economie, Paolo Gentiloni (28 martie).
Toate acestea în doar două săptămâni. Desigur, printre picături, președintele a semnat diverse decrete și a promulgat legi.
Valentin Naumescu: Președintele ar trebui să ajungă la Kiev cât mai repede
Din agenda președintelui nu reiese că ar avea programată vreo deplasare în Ucraina sau o întâlnire la Volodimir Zelenski.
Profesorul în relații internaționale Valentin Naumescu nu are o explicație pentru acest lucru, mai ales că, în vremuri de război, vizitele oficiale nu respectă cutumele obișnuite din timpuri de pace, pentru că „e clar că funcționează alte reguli mult mai rapide, mai spontane, mai improvizate”.
„Cred, ca mulți alții din țară, că ar fi bine să meargă. Și cred, de asemenea, că la un moment dat se va deplasa la Kiev, într-un moment care va fi considerat oportun de ambele părți. Sper să ajungă acolo cât mai repede”, spune Valentin Naumescu pentru Europa Liberă.
„A te duce la Kiev este o obligație civică si morală. Nu vei primi acolo Premiul Charlemagne (premiu acordat celor care contribuie la unitatea europeană, n.r.). Dar vei dovedi că stii pe ce lume te afli”, scrie pe Facebook profesorul și politologul Vladimir Tismăneanu.
Cristian Pârvulescu: Liderii merg la Kiev pentru a se legitima
Profesorul și analistul politic Cristian Pârvulescu susține însă că majoritatea celor care au mers la Kiev au făcut-o fie dintr-un interes politic intern, pentru a se legitima, fie pentru o demostrație. Or, România nu are nici temeri exagerate legate de o invazie rusească, nici interese electorale și își face cu prisosință datoria în ajutarea Ucrainei.
„Cred că cei care merg la Kiev au nevoie să meargă. Cei din țările baltice au într-adevăr motive să o facă, în cazul lor și al Poloniei pot să înțeleg că există o temere care are toate justificările posibile că o agresiune rusă împotriva lor ar putea exista și transmit un semnal de solidaritate cu Ucraina. Înainte era Zelenski care intra în parlamentele naționale, acum toată lumea se prezintă la Kiev pentru a se legitima.
Or, noi nu avem niciun program electoral, nu avem nici niște temeri extraordinare, am sprijinit Ucraina fără niciun fel de dubiu, deci cei doi lideri nu au considerat că este o prioritate vizita acolo. Cred că faptele efective pe care România le realizează sunt mai importante decât vizitele simbolice”, spune pentru Europa Liberă Cristian Pârvulescu.
Ovidiu Voicu: Diplomația românească vrea să fie imparțială
Cu excepția premierului Boris Johnson, implicat în scandalul legat de party-ul făcut în timpul restricțiilor pentru coronavirus, care a ajuns la Kiev cu o zi înainte să primească amenda penală, și despre care chiar presa britanică spune că vizita la Kiev îi poate salva cariera politică, în rest, liderii politici europeni s-au dus în Ucraina în primul rând pentru da un semnal cât mai ferm că astfel de „crime de război”, nu trebuie să fie tolerate, spune sociologul și analistul Ovidiu Voicu.
În opinia sa, explicația pentru poziționarea autorităților române se datorează felului în care funcționează Ministerul Afacerilor Externe, pe de o parte, iar pe de alta ține de reticența adoptării unei poziții ferme, ceea ce ar însemna în mod clar o vizită la Kiev.
„E felul în care funcționează tradițional diplomația românească, ea se suprapune în bună măsură cu fostul DIE, actualul SIE (Serviciul de Informații Externe), deci cu partea de Securitate pe informații externe, care încă de pe vremea lui Ceaușescu a avut ambiția că România e un fel de jucător regional, ba chiar internațional, imparțial. Ceaușescu se întâlnea și cu Israelul, și cu Palestina, vorbea și cu rușii, și cu americanii. Bănuiesc că această abordare a rămas parte a școlii diplomatice românești. Și atunci, România, iată, adoptă un ton rezervat. Ajută Ucraina, că suntem membri NATO, dar în același timp nu se grăbește să acuze foarte direct și dur, cu cuvinte puternice Rusia. Vrem să fim bine cu ambele părți.
O vizită la Kiev a președintelui ar fi o luare de poziție foarte fermă. Dar, până la urmă, fiecare își asumă pozițiile”, afirmă Ovidiu Voicu pentru Europa Liberă.
În Europa se poate observa o diferență de discurs și de poziționare. Cancelarul austriac a mers la Kiev, apoi la Moscova la începutul săptămânii, fără niciun rezultat. Dar nu e singurul, Olaf Sholz, cancelarul Germaniei, s-a întâlnit și el cu Putin, la fel și președintele francez, Emmanuel Macron.
Acesta a avut mai multe discuții telefonice cu liderul de la Kremlin, încercând să-l convingă să-și retragă trupele. Zadarnic.
Europa pe două voci. Zelenski taxează
Aceste diferențe de abordare se reflectă și în gesturi concrete. Germania și Austria se opun embargoului asupra gazelor rusești, măsură cerută la nivelul UE și adoptată deja unilateral de Lituania.
Președintele Volodimir Zelenski a refuzat să se întâlnească cu președintele german Walter Steinmeier, criticat pentru relaţiile sale din ultimii ani cu Rusia. „Nu este binevenit deocamdată”, a declarat un diplomat de la Kiev.
Prieten cu Serghei Lavrov, Steinmeier, fost ministru de Externe în timpul Angelei Merkel, este considerat arhitectul politicii favorabile a Berlinului în relația cu Moscova, scriu The Telegraph și BILD. A pledat pentru Nord Stream 2 și în 2016, după anexarea Crimeei, a propus organizarea de alegeri în teritoriile separatiste din regiunile Donețk și Lugansk.
După începerea războiului a recunoscut că a greșit în relația cu Moscova.
Emmanuel Macron a fost reticent în a folosi termenul „genocid”, așa cum a făcut Joe Biden: „Vreau să încerc cât mai mult posibil să pot opri acest război şi să reconstruim pacea, aşa că nu sunt sigur că escaladarea cuvintelor serveşte cauzei”.
Replica lui Zelenski nu a întârziat: „astfel de remarci sunt foarte dăunătoare pentru noi". Justificarea lui Macron ar putea fi aceea că peste o săptămână se confruntă în turul doi al alegerilor cu Marie Le Pen, o susținătoare fățișă a lui Putin.
