Rusia și Belarusul vor începe joi 10 zile de exerciții militare comune, punând în acțiune una dintre cele mai amenințătoare mobilizări de forțe din jurul granițelor Ucrainei.
Șeful Statului Major rus, Valeri Gherasimov, a sosit miercuri în Belarus pentru a supraveghea exercițiile care se vor desfășura până pe 20 februarie.
NATO a descris operațiunile Allied Resolve 2022/Rusia-Belarus drept cea mai mare desfășurare militară a Rusiei în fosta republică sovietică de la sfârșitul Războiului Rece încoace.
Aflat la București, Derek Chollet, senior adviser al secretarului de stat american, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la mobilizarea de trupe rusești în Belarus.
„Suntem foarte îngrijorați de desfășurarea rusă în Belarus, așa cum știu că și partenerii noștri din țările baltice și Polonia, în special, sunt foarte îngrijorați, atât pentru ceea ce ar putea însemna pentru planurile lor pentru Ucraina, cât și pentru ceea ce înseamnă pentru poziția de securitate în partea de nord a flancului estic. Rusia susține că se află acolo pentru un exercițiu și că apoi trusele vor fi retrase. Vom vedea dacă acest lucru se va întâmpla de fapt”, a declarat Derek Chollet.
„Când vine vorba despre calendarul operațiunilor rusești, evaluarea noastră rămâne aceea că Putin încă nu s-a hotărât dacă va acționa sau nu, dar au o mulțime de capacități la fața locului pentru a întreprinde o acțiune militară. Este doar o chestiune de a afla care sunt obiectivele lor și dacă, după toate indiciile, continuă să adauge capacități în fiecare zi, inclusiv prin includerea unor nave militare în Marea Neagră. Deci continuă să adauge capacități, dar evaluarea noastră este că au deja capacitatea de a întreprinde o acțiune dacă ar alege să facă acest lucru”, a completat înaltul oficial al Departamentului de Stat.
Prezența trupelor rusești în Belarus se adaugă celorlalte acumulări rusești de trupe, de la granițele Ucrainei cu Rusia, circa 130.000 de soldați, echipamente militare, unități medicale și de aprovizionare. Oficiali americani de la Departamentul de Stat și Pentagon au declarat în această săptămână că pregătirile pentru o posibilă invadare a Ucrainei sunt gata în mare măsură.
Imaginile din satelit difuzate de presa occidentală arată că o mare parte din dotarea armată a fost mutată în locații apropiate de granița cu Ucraina.
Rusia, care neagă permanent că ar intenționa să invadeze Ucraina, refuză să spună despre câte trupe este vorba. Multe au fost aduse de la mii de kilometri depărtare.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat săptămâna trecută că se așteaptă ca Rusia să mobilizeze în Belarus 30.000 de soldați, precum și forțe de operațiuni speciale Spetsnaz, avioane de luptă SU-35, sisteme de apărare aeriană S-400 și rachete Iskander cu capacitate nucleară.
Aceștia se adaugă celor 5.000 deja existenți în țara autocratului Lukașenko, inclusiv forțe speciale, rachete și baterii antiaeriene.
Termenul „dual-capable”, pe care Stoltenberg l-a folosit pentru rachetele Iskander, se referă la arme destinate atât războiului convențional, cât și nuclear.
Miercuri, șase nave de război din marina rusă au pornit spre Marea Neagră, dinspre Mediterană, pentru a participa la exercițiile militare.
Din punct de vedere legal, Turcia, membru NATO, ar putea închide strâmtoarea de tranzit dacă Rusia ar lua măsuri militare împotriva Ucrainei.
Manifestarea de forță rusească face parte dintr-o serie de exerciții pe care marina rusă le întreprinde în întreaga lume.
Luna trecută, Ministerul Apărării a anunțat începerea exercițiilor militare cu peste 140 de nave militare și peste 10.000 de militari implicați.
Rusia a negat că intenționează să invadeze Ucraina, spunând că își poate poziționa trupele oriunde dorește pe propriul teritoriu.
În același timp, însă, Moscova cere garanții de securitate din partea Statelor Unite și a NATO, ca soluție pentru detensionarea crizei.
Șeful NATO a cerut Rusiei să ia măsuri împotriva escaladării situației și a avertizat repetat că „orice agresiune ulterioară a Rusiei ar avea consecințe grave și va avea un preț mare”.
Primele convoaie americane au ajuns în România
Pe 2 februarie, Pentagonul a anunțat că va trimite aproximativ 3.000 de soldați în Polonia, România și Germania în această săptămână. Președintele american Joe Biden a spus că decizia sa este în concordanță cu ceea ce i-a spus deja președintelui rus Vladimir Putin și reprezintă „o obligație sacră” față de aliați, în temeiul articolului 5 din tratatul fondator al NATO, care conține clauza cheie de apărare reciprocă.
Primele convoaie cu tehnică militară SUA au intrat în România miercuri seară, pe la punctul de trecere a frontierei Nădlac, în judeţul Arad. Este vorba de elemente de tehnică militară ale detașamentului SUA Task Force (TF) Cougar.
„Autovehiculele din compunerea coloanei, însoțite de autospeciale ale Poliției Militare, se vor deplasa, după trecerea frontierei de stat, pe ruta Arad - Deva – Sibiu - Râmnicu Vâlcea – Pitești – București - Mihail Kogălniceanu”, anunță MApN.
Mobilizările de trupe rusești, la câteva sute de kilometri de Kiev
Moscova nu a dezvăluit dimensiunea contingentului de trupe pe care l-a trimis în Belarus, dar ministrul Apărării, Serghei Şoigu, care a sosit în Belarus pe 3 februarie, înainte de exerciţiile comune Rusia-Belarus, a susținut că numărul de soldaţi implicaţi este sub limita maximă convenită în 2011, de 13.000 de militari.
În conformitate cu normele Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), așa cum sunt stabilite în Documentul de la Viena, când acest nivel de concentrare armată este depășit, Rusia este obligată să invite observatori OSCE în zonă.
În termeni militari, desfășurarea de forțe creează un front nou în preajma Ucrainei, menit să-i sporească îngrijorările, remarcă Neil Melvin, specialist în studii de securitate al think-tank-ul RUSI din Londra, citat de Reuters.
Mobilizările de trupe rusești din nordul Ucrainei, unde are granița cu Belarus, apropie și mai mult amenințarea de Kiev.
De la granița cu Belarus mai sunt 210 km pe o autostradă până la Kiev, capitala Ucrainei, iar exercițiile comune adaugă încă un front de atac pentru un potențial asalt rusesc asupra Ucrainei.
Acesta se adaugă amenințării din sud, unde Rusia a anexat în martie 2014 Peninsula Crimeea, și celei din est, unde Moscova conduce o veritabilă insurgență împotriva autorității Kievului, mobilizând peste 100.000 de soldați și echipamente militare în apropiere de graniția cu Ucraina.
Odată cu desfășurarea de luptători și sisteme de apărare aeriană, Rusia are o acoperire defensivă mult mai eficientă pentru enclava sa din Kaliningrad, iar sistemele electronice de bruiaj din Belarus îngreunează colectarea informațiilor occidentale, spune Melvin.
Consecințele invaziei: 50.000 de victime și milioane de refugiați
Rusia a mobilizat 70% din capacitatea militară de care ar avea nevoie pentru a invada Ucraina, potrivit unei informări făcute Congresului SUA de reprezentanți ai administrației americane.
În timpul unei discuții de șase ore cu ușile închise, membrii Congresului SUA au aflat că forțele lui Vladimir Putin ar putea captura Kievul și să-l înlăture de la putere pe președintele Zelenski în doar câteva zile, scrie The New York Times.
Imaginile din satelit, interceptarea comunicațiilor dintre forțele militare rusești corelată cu mișcările de trupe, toate arată că Rusia ar pregăti cea mai mare operațiune militară terestră din Europa din 1945 încoace.
Washingtonul consideră că Rusia poate alege alte opțiuni decât o invazie pe scară largă, inclusiv o incursiune limitată, și nu crede că președintele Vladimir Putin a luat o decizie finală, au spus oficialii, citați de Reuters.
Tocmai de aceea, Putin a mobilizat o forță capabilă să execute toate scenariile.
O invazie pe scară largă ar provoca victime majore, a spus unul dintre oficiali. Armata ucraineană ar putea suferi între 5.000 și 25.000 de victime, în timp ce pierderile trupelor Rusiei ar putea fi între 3.000 și 10.000, iar victimele civile ar putea varia între 25.000 și 50.000, potrivit estimărilor SUA, a spus oficialul.
O invazie completă ar determina, de asemenea, fuga a milioane de refugiați și de persoane strămutate în interiorul Europei, consideră Washingtonul.
Suveranitatea Belarusului, jucată la ruleta rusească
Ani de zile, autocratul Alexandr Lukașenko, aflat la putere neîntrerupt din 1994, a rezistat presiunilor Moscovei de a găzdui o bază militară rusă permanentă.
Când Rusia a invadat Ucraina pentru prima dată în 2014, Lukașenko a rămas neutru, în ciuda faptului că Belarus și Rusia fac, teoretic, parte dintr-un „stat al Uniunii”. El a refuzat să recunoască Crimeea anexată ca teritoriu rusesc și a menținut relații calde cu președintele ucrainean de atunci, Petro Poroșenko.
În privat, el i-a spus lui Poroșenko că nu va permite ca Rusia să folosească teritoriul belarus în niciun atac împotriva Ucrainei. Când Volodimir Zelenski a fost ales în 2019, Lukașenko i-a întins mâna.
„Nu ați avut niciodată probleme de pe teritoriul Belarusului și cu Belarus, nu le veți avea niciodată. Vom fi întotdeauna cei mai amabili și de încredere dintre susținătorii și partenerii tăi”, i-a spus Lukașenko lui Zelenski în octombrie 2019, citat de The Guardian.
Apoi, în august 2020, au izbucnit proteste masive în Belarus, când Lukașenko și-a declarat victoria la alegerile prezidențiale, despre care Opoziția și Occidentul au spus că sunt fraudate.
Mișcarea de protest a fost aproape de răsturnarea regimului său, dar Lukașenko și-a recăpătat controlul printr-o represiune violentă. Reprezentanții Opoziției care nu au reușit să fugă în străinătate au fost închiși. Mii de oameni au fost arestați iar presa independență anihilată.
În acest context a intervenit președintele rus, Vladimir Putin, care i-a acordat sprijin politic și economic pentru a rezista sancțiunilor occidentale primite pentru reprimarea violentă a protestelor.
Lukașenko s-a arătat astfel dispus să renunțe la mare parte din autonomie, spun analiștii citați de Reuters.
„Cred că a decis în sfârșit că, pentru a rămâne la putere, ar trebui să se bazeze pe alianța sa strategică cu Moscova și, desigur, aceste exerciții militare comune sunt încă un fel de manifestare a acestei noi apropieri”, a declarat Andrei Kortunov, director general al Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale (RIAC).
„Acum are sprijinul deplin din partea lui Putin în schimbul loialității sale. Se pare că ambele părți sunt mulțumite de această înțelegere, cel puțin pentru moment", a spus el.
Moscova și Minsk au convenit asupra unei doctrine militare comune pentru proiectul lor de integrare de „stat unional”. Avioanele de război rusești patrulează acum regulat granița cu Belarus.
Anul trecut, cele două țări au deschis un centru comun de formare la Hrodno, în vestul Belarusului.
„Acesta este un cod de bază pentru o prezență permanentă”, a spus Mathieu Boulegue, cercetător la grupul de reflecție Chatham House din Londra. „O poți numi așa cum vrei: indiferent de retorica din jurul ei, se va transforma într-o prezență permanentă informală pe care Rusia și-a dorit-o întotdeauna”.
În ultimele săptămâni, Lukașenko a făcut mai multe declarații demonstrative menite a-i dovedi loialitatea față de Moscova.
„Pentru vest, este important să înecăm în sânge frăția ruso-ucraineană”, a spus Lukașenko în urmă cu două săptămâni, în discursul său anual. „Oricât de mult ar putea să nu le placă unora, vom întoarce Ucraina la stâlpul nostru slav”.
Într-un interviu acordat săptămâna aceasta lui Vladimir Soloviov, un prezentator de televiziune pro-Kremlin, Lukașenko a mers mai departe, spunând că, dacă Ucraina ar lansa un asalt asupra Donbasului, va trimite trupe belaruse să lupte alături de trupele rusești pentru a respinge atacul.
„Armata belarusă va acționa exact în același mod ca armata rusă, va fi un răspuns comun. Crezi că astăzi glumim la granița de sud? – a întrebat el retoric făcând referire la exercițiile militare comune.
Liderul opoziției belaruse în exil, Svetlana Țihanovskaia, obligată să fugă din țară după ce a încercat să conteste rezultatul alegerilor din 8 august 2020, a spus că „belarușii nu sunt o amenințare pentru Ucraina, ci regimul este”.
Recent, Lukașenko s-a oferit public să găzduiască rachete nucleare rusești în Belarus.
Pe 27 februarie, Belarus este de așteptat să organizeze un referendum pentru a-și schimba constituția. Schimbările ar include eliminarea statutului său oficial de țară „neutră” și de zonă „fără arme nucleare”.
Kremlinul a spus că trupele sle se vor întoarce în garnizoanele de baștină odată ce exercițiile se vor termina.
Dar opoziția exilată a Belarusului se teme că Lukașenko tranzacționează suveranitatea țării în schimbul sprijinului personal pe care-l primește din partea Moscovei pentru a se menține ilicit la putere și se teme că trupele Rusiei ar putea să nu mai plece niciodată cu totul.
„Lukașenko a deschis Cutia Pandorei. El crede că încă deține controlul, dar nu ne îndoim că e așa. Este el capabil să se asigure că aceste trupe se mai întorc acasă sau nu?", a declarat Franak Viacorka, consilier al liderului opoziției din Belarus, Svetlana Țihanovskaia.
