Linkuri accesibilitate

Liviu Dragnea pentru Rosia Today: „ Am vrut să creez o gospodină perfectă, dar mi-a ieșit o păpușă politică cu părul tapat”


Liviu Dragnea a ieșit din spațiul public și duce lupta cu reeducarea la penitenciarul Rahova. Noi îl mai deranjăm din când în când cu câte un interviu.

​Acum își ocupă timpul cu munca fizică și mai puțin cu condusul țării. Lucrează la atelierul auto, face exerciții și s-a înscris la corul “Speranța” al închisorii Rahova. Reporterii Roșia Today au discutat azi cu fostul lider PSD ca să afle ce părere are despre ce se mai întâmplă acum pe afară.

R.T.: Bună ziua, domnule Dragnea. V-ați adaptat, ați depășit perioada de acomodare? Ați început vreun tunel?

L.D.: Bună ziua. N-aș vrea să mă plâng. Se putea și mai rău. E bine. De tuneluri nu mă apuc că sunt claustrofob.

R.T.: Urmăriți ce se întâmplă în țară?

L.D.: Atât cât pot. Nu am acces la televizor. Doar două ore seara. Și atunci ne uităm la filme turcești, că așa vor colegii. Aici e respectată voința majorității, nu ca afară. De internet nici nu se pune problema. Știrile le aflu în atelierul auto, când sunt la muncă. De câte ori am câte o lucrare, dar drumul la casetofonul mașinii pe care o repar și în acest fel mă informez.

R.T.: Și cum vi se pare că arată azi partidul dumneavoastră?

L.D.: De arătat nu știu cum arată, că nu-l văd. Doar îl aud, ca să zic așa. Și ce aud este penibil. Am niște dureri cumplite de timpane după câte un jurnal de știri.

R.T.: Ce anume vă deranjează cel mai tare?

L.D.: Persoana aia din Videle, că nici nu pot să-i mai pronunț numele. Mă simt ca un inventator care a descoperit cea mai nocivă armă biologică. Un experiment scăpat de sub control. Am intrat în laborator cu gândul să creez o gospodină perfectă, dar mi-a ieșit o păpușă politică cu părul tapat.

R.T.: Cum a fost posibil așa ceva?

L.D.: Nu știu. N-am fost atent. Fiind preocupat de probleme țării, am uitat să hrănesc animalele din propria ogradă. Și acestea m-au mușcat.

R.T.: Dar ați avut și oameni care v-au rămas loiali, nu-i așa?

L.D.: Așa este. Din păcate, toți cei care mi-au fost credincioși sunt acum excluși și marginalizați. Suferă din cauza idealurilor care le-au slujit și în care au crezut. S-a ales praful de multe proiecte, de autostrăzi, roșiile cu gust românesc, prima navetă spațială românească... Păcat. Anul ăsta, când se împlinesc 50 de ani de la aselenizare, voiam să trimitem doi oameni pe Lună. Doi români.

R.T.: E o informație bombă. Ne puteți spune cine erau cei doi români aleși să meargă pe Lună?

L.D.: Eu am propus-o pe doamna Kovesi. Și mai aveam de ales între un polițist, un pompier și un oengist. Cu mintea de azi, aș propune-o pe Dăncilă. Aș trimite-o pe Lună cu un Logan modificat de mine, aici, la Rahova, cum au trimis-o rușii pe cățelușa Laika în spațiu.

R.T.: Se pare că am atins un subiect sensibil, o rană care încă vă doare foarte tare. Totuși, nu aveți și mici momente de bucurie?

L.D.: Ba da. Nunta lui Radu Mazăre a fost unul dintre aceste evenimente care m-au făcut să mai și zâmbesc. Am fost cavaler de onoare. Mă bucur enorm pentru el, sunt fericit atunci când reușește unul de-ai noștri.

R.T.: Pe dumneavoastră nu vă bate gândul să vă însurați în penitenciar?

L.D.: Din păcate, aici nu te bat gândurile. Te bat colegii. Până acum nu mi-am luat-o pe cocoașă și sper să o țin tot așa. Referitor la nuntă, să știți că am alte priorități. Vreau să muncesc, să pun un ban de-o parte. Abia după ce mă simt realizat financiar, cred că o să fac acest pas. Vreau să plătesc din buzunarul meu salonul, muzica, rochia miresei și insula din Caraibe pe care vom construi castelul unde ne vom duce restul vieții alături de copii, nepoți și servitori.

R.T.: Mai intrați în politică?

L.D.: Mai întâi să ies de la pușcărie, apoi vedem unde o să intru. E prematur să discutăm despre viitorul meu politic, din moment ce încă mă bântuie trecutul.

RT: Faptul că Viorica Dăncilă candidează la președinția țării ce sentiment vă dă?

L.D.: De liniște și pace interioară. Mi-am dat seama că aici sunt mult mai bine și chiar vreau să le mulțumesc la toți judecătorii, denunțătorii și la toți dușmanii mei că mi-au dat această unică posibilitate, să scap din casa aia de nebuni. Abia acum pot spune că m-am eliberat. La revedere, trebuie să plec la cor ca avem repetiție peste cinci minute.

R.T.: Mulțumim pentru interviu.

Acesta este un text satiric, așadar opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă

XS
SM
MD
LG