Din partea Occidentului, cuvintele de ordine sunt, în continuare, „diplomație” și „descurajarea adversarului”, în diverse forme: amenințare cu sancțiuni din partea UE și SUA, mobilizare militară din partea NATO.
Mai mult, arată analiștii internaționali, după ce a cerut retragerea forțelor NATO din vecinătatea sa, Rusia ar putea obține tocmai contrariul: nu doar mai multe grupuri de luptă în țările baltice și România, de exemplu, dar chiar o amplificare a posibilității ca Suedia și Finlanda să ia în considerare în cel mai serios mod posibil, aderarea la Alianța nord-atlantică.
Începând de joi, schimburile sporadice de focuri și exploziile de bombe s-au intensificat în estul Ucrainei, unde separatiștii sprijiniți de Rusia spun că Ucraina pregătește un atac și au evacuat grupuri importante de civilii.
Presa rusă, citată de Reuters relatează că 61.000 de locuitori din teritoriile separatiste au ajuns în Rusia.
În opinia Occidentului, evacuările și avertismentele separatiștilor ar fi parte a unui scenariu bine pus la punct, prin care Rusia creează pretexte pentru a justifica invadarea Ucrainei.
În timp ce Occidentul se întreabă care va fi următorul pas al lui Vladimir Putin și insistă, în ciuda pozițiilor lipsite de flexibilitate ale Rusiei, pentru noi negocieri, Ucraina cere sancționarea imediată a Kremlinului.
SUA și Uniunea Europeană au spus mereu că o invazie va fi urmată de sancțiuni fără precedent, dar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, crede că timpul pentru amenințări a trecut, iar Occidentul ar trebui să treacă la fapte.
Atât Statele Unite, cât și Uniunea Europeană, au răspuns însă că mai așteaptă.
Explicația oferită duminică, la CNN, de secretarul american de Stat, Antony Blinken, este că scopul sancțiunilor este să descurajeze Rusia de la declanșarea unui război. Dacă sancțiunile ar fi aplicate acum, acest mecanism de „descurajare” (deterrence) nu ar mai fi disponibil. Blinken a dat asigurări că pachetul de sancțiuni pregătit „împreună cu partenerii și aliații europeni este unul masiv”.
Nu este clar care sunt sancțiunile. După ce membri ai Senatului american anunțau la finalul lunii ianuarie, că SUA pregătesc „mama tuturor sancțiunilor”, la început de februarie, Reuters scria că des invocata excludere a Rusiei din sistemul internațional de tranzacții financiare SWIFT ar fi dispărut de pe listă.
Sancțiunile avute încă în vedere ar include:
- interdicția băncilor de stat de a face tranzacții în dolari, ceea ce practic ar îngheța conturile în monedă americană (dar, arăta recent o analiză New York Times, Rusia și-a redus de multă vreme tranzacțiile în dolari);
- extinderea interdicției de export a bunurilor realizate cu tehnologie americană (componente sau software);
- sancționarea punctuală a unor oligarhi ruși;
Nu o sancțiune directă, dar relevantă pentru principala pârghie economică a Rusiei, exportul de gaze naturale, rămâne găsirea unor soluții pentru țările europene dependente de gazul rusesc.
În privința acestei din urmă „arme geopolitice” în termenii folosiți de Kiev, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus, sâmbătă, la conferința de la München, că Europa are resurse pentru această iarnă în cazul întreruperii alimentării cu gaz rusesc.
Nici Uniunea Europeană nu se grăbește cu sancțiunile.
Fără explicații suplimentare, șeful diplomației UE, Josep Borrell, a spus, luni, înaintea întâlnirii miniștrilor de Externe din UE că acestea sunt pregătite, dar vor fi aduse în fața Consiliului „la momentul potrivit”.
Europa are însă o problemă în plus față de SUA - sancțiunile au nevoie de votul tuturor statelor membre, iar Ungaria a fost fermă în mai multe rânduri că nu dorește sancționarea Moscovei.
Rămâne de văzut dacă argumentul Franței că atunci când vine vorba de securitatea regională, Europa este unită va fi valabil sau nu în cazul unei invazii, care ar duce la nevoia unui vot pentru aplicarea de sancțiuni.
Mai rapidă decât „descurajarea adversarului” prin sancțiuni s-ar putea dovedi cea vizată de NATO, prin mișcări de natură militară și strategică.
Rusia va avea parte de „mai mult NATO”, a spus Jens Stoltenberg la München, iar afirmația, direct legată de amplificarea prezenței militare aliate din țările din vecinătatea Rusiei, inclusiv România, poate avea și semnificații mai ample.
Suedia și Finlanda nu sunt state membre NATO, dar mobilizarea rusă de la granițele Ucrainei a făcut ca în ambele state, în ultimele luni, discuțiile cu privire la o viitoare aderare să ia amploare.
„Amenințarea unei invadări a Ucrainei a reaprins dezbaterea despre aderarea la NATO în Suedia și Finlanda”, scria France 24 la sfârșitul lui ianuarie, preluând un articol AFP. Avioane de luptă se auzeau deasupra capitalei Finlandei, în timp ce Suedia își întărea prezența militară în Marea Baltică.
„Este decizia Finlandei și a Suediei pe ce cale veți merge. Nu a Rusiei. /.../ Ușa NATO rămâne deschisă”, spunea Jens Stoltenberg, în 24 ianuarie, în prezența miniștrilor de Externe din cele două țări.
Potrivit unei analize Atlantic Council, dacă perspectivele de aderare pentru Ucraina și Georgia sunt, practic, anulate de prezența militară rusă în cele două țări, nu la fel stau lucrurile pentru Suedia și Finlanda. Aici, invadarea Ucrainei ar putea amplifica semnificativ opțiunea populației în favoarea unei eventuale aderări la NATO. Depinde așadar, la fel ca în cazul sancțiunilor, de deciziile lui Vladimir Putin.
Luni, acesta a convocat Consiliul de Securitate al Rusiei, iar noi fotografii făcute din satelit de Maxar Technologies, la sfârșitul săptămânii trecute, păreau să arate o extindere a poziționării forțelor rusești în zonele din apropierea Ucrainei. Acestea s-ar fi îndepărtat de zonele asociate unor baze militare în care ar fi avut loc exerciții.
Cele mai noi fotografii din satelit cu activitatea militară rusă de lângă Ucraina
La începutul ședinței Consiliului de Securitate, transmisă în direct de Kremlin, Vladimir Putin a spus că autoritățile de la Kiev nu au nicio intenție să aplice prevederile Acordului de la Minsk.
„E clar că acest acord nu va fi aplicat”, a spus acesta cu referire la documentul menit să pună capăt luptelor din estul Ucrainei. Întâlnirea de luni e menită să analizeze situația, a adăugat președintele Rusiei, inclusiv apelul separatiștilor ca Rusia să recunoască independența regiunilor Donețk și Luhansk.
Vladimir Putin a adăugat că vrea să știe de la membrii consiliului de Securitate al Rusiei în ce măsură problemele cu Ucraina sunt legate de chestiuni de securitate globală.
„De aceea ne-am intensificat eforturile de discuții cu NATO și SUA, pentru ca acestea să fie de acord cu garanțiile de securitate de care avem nevoie. Nu vrem confruntare, dar avem nevoie de garanții. Rusia ar fi amenințată prin aderarea Ucrainei la NATO pentru că ar lupta pentru Crimeea, ne-ar ataca, iar Articolul 5 din NATO ar însemna că toate țările NATO sunt în conflict cu noi”, a spus Vladimir Putin.
