Mulți se vor mira, ca în fața unei exagerări resentimentare, să afle că Pactul semnat la Moscova, în ziua de 23 august 1939, de statul comunist sovietic și de statul nazist german a generat evenimente istorice colosale și o scară de valori care dă, în continuare, deși cu forme schimate, cadrul etic al timpurilor în care trăim.
Pactul Ribbentrop-Molotov nu e o simplă înțelegere pierdută în biblioteca vastă a diplomației europene ci poarta de intrare într-un vortex istoric misterios, criminal și neîncheiat.
Pactul a fost semnat de două dictaturi ideologice fără asemuire, similare în viziune anti-democratică și în proiecte expansionist-universale
Știm, astăzi, mult mai mult despre mobilurile și consecințele Pactului, dar înțelesul complet al acestui act istoric nu e consumat. Lumina va cuceri complet acest nod istoric tîrziu, cu prețul unor reașezări de percepție și cunoaștere accesibilă doar unei depărtate generații viitoare. Ce știm cu siguranță, și ar trebui să fie bine cunoscut celor ce se uită, azi, în urmă ține de faptele elementare. Pactul a fost semnat de două dictaturi ideologice fără asemuire, similare în viziune anti-democratică și în proiecte expansionist-universale.
Europa anilor ’30 era o Europă la capăt de destin istoric. Germania și Rusia reușiseră să construiască și să perfecționeze cu o rapiditate derutantă (în 6, respectiv 22 de ani) state-aparat sistematizate cu un suflu științific infernal. În fața acestor două apariții terifiante, statele vest- și est-europene, arătau, deja, o oboseală de secol depășit.
Dacă e posibilă cu adevărat, întîlnirea a două galaxii negre s-a produs în ziua de 23 august 1939 și a început imediat să genereze efectele care au dat cea mai mare catastrofă cunoscută în istoria umanității.
Modernizarea brutală, industrializarea planificată, militarizarea societății și a ideilor aducea în Europa o realitate feroce și necunoscută: ideologia unică transformată în putere de stat și viziune imperială. Istoria galopa spre barbarie, în numele unei noi civilizații care promitea eliberarea omului nou, eliminarea prejudecăților burgheze, optimizarea absolută a vieții și, după un marș imbatabil, triumful universal. Și Hitler și Stalin întruchipau individual și absolut voința de remodelare a lumii. Ambele state aveau o încărcătură de dogmă, tehnologie și forță necunoscută istoriei de pînă la ele. Toate astea spun, celor ce nu se feresc de concluzii, că asemănăarea structurală a dictaturilor germană și sovietică era frapantă. Și că, mai departe, Pactul care a aliat în 1939 aceste două state nu a fost, așa cum e comod de crezut, un acord de conjunctură. Evident, conjunctura internațională a existat dar ea n-a făcut decît să ecraneze convergența satanică a celor doi monștri-stat. Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul într-un moment în care diferențele între ele erau infinit mai mici decît diferențele care le separau de restul statelor europene, rămase la marginea civilizată și depășită a istoriei. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost semnat de două mari puteri care au decis să se asigure reciproc și să își împartă negociat lumea. Asta s-a mai întîmplat, cu o regularitate ușor plicticoasă și trecătoare. Teritoriile și puterile s-au mai jucat și aliniat în momente reciproc avantajoase. Minștrii de Externe german și sovietic au semnat, sub privirea blaijnă a lui Stalin, hîrtiile care promiteau nonagresiunea și stabileau noile granițe în Europa de Est. Dar asta nu epuizează înțelesul abisal al hîrtiilor care conțineau, în alb și negru, angajamente și hărți infernale. Înțelesul profund al pactului vine din atracția magnetică a două regimuri complet noi și de neînțeles în termenii istoriei curente. Dacă e posibilă cu adevărat, întîlnirea a două galaxii negre s-a produs în ziua de 23 august 1939 și a început imediat să genereze efectele care au dat cea mai mare catastrofă cunoscută în istoria umanității.
Opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum