E duminica Floriilor și Petrișor Ghiță (45 de ani) conduce lin prin mijlocul orașului de câmpie teleormănean Roșiori de Vede. Doar ocazionalele limitatoare de viteză sau câte un cunoscut care îl salută în treacăt îl încetinesc din drumul spre singurul spital suport Covid din județ, spitalul Caritas. Pe bancheta din spate, preotul are un mănunchi de crenguțe de salcii, simbolul creștin al biruinței împotriva morții, probabil mai relevant în aceste zile decât oricând altcândva.
După ce a participat la slujba de la catedrală, alături de preoții Bisericii Ortodoxe din care face parte, părintele Petrișor a pus deoparte câteva ramuri de salcie, cu gândul că astăzi să-i viziteze și pe bolnavii spitalului, unde lucrează de 24 de ani ca preot angajat al Ministerului Sănătății.
„Acest lucru nu ar fi fost posibil acum câteva zile”, mărturisește preotul. „Dar acum, că s-a dat ordonanța aceasta de urgență, pot să intru din nou la pacienți”.
Schimbarea despre care vorbește e de fapt o ordonanță de urgență de la începutul lunii aprilie prin care preoții și aparținătorii vor putea să intre în spital la pacienții Covid. „Pe perioada internării în unitatea sanitară pacientul internat cu COVID-19 poate beneficia, la cerere, de asistență religioasă, potrivit specificului cultului din care face parte, cu respectarea de către cleric a tuturor măsurilor sanitare care se impun”, preciza fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, într-o postare pe Facebook.
Așa că, după mai bine de un an de când nu și-a mai putut desfășura activitatea ca preot de spital, părintele Petrișor se echipează cu un amestec de bucurie și emoție. „Da, la început mi-a fost puțin teamă, pentru că nu știam ce e cu virusul ăsta. Eu locuiesc într-un ANL. Părinții mei au un apartament în oraș care pe perioada verii e gol, că ei stau la țară. Și am zis atunci că cel mai bine e să stau eu în apartamentul gol cât o să lucrez în spital, dar soția și familia mi-au spus că nu - vom locui toți împreună și fie ce-o fi”, susține preotul.
Cum a început totul
Petrișor Ghiță s-a născut în comuna teleormăneană Furculești, la o aruncătură de băț de malurile Dunării. În 1990 a plecat la seminarul teologic de la Cluj, iar 5 ani mai târziu a absolvit la Turnu Măgurele, aproape de casă. Din 1997 a făcut parte din prima generație de preoți angajați direct de Ministerul Sănătății să slujească în spitale. N-a fost o alegere. Dar nici o întâmplare, așa cum povestește chiar el.
„În 1997, am fost hirotonit pe 21 martie, iar pe 2 mai am început activitatea ca preot de caritate în spitalul Caritas. Săptămâna viitoare se fac 24 de ani de când lucrez în spital. La început, angajații veneau, se uitau la mine și se minunau. Nu mai văzuseră preot în spital. Se întrebau ce fac, neștiind că oamenii au nevoie de o rugăciune, de partea duhovnicească.”
Cu timpul, numărul angajaților din sistemul de sănătate publică care oferă medicamente pentru suflet a crescut. Însă exact câți preoți de spital există în România pare să nu știe nici chiar conducerea Ministerului Sănătății, care a răspuns Europei Libere, că „cererea e în lucru”, deși o astfel de informație ar trebui să fie ușor accesibilă și la îndemână. La rândul său, Institutul de Sănătate Publică (INSP) a transmis că nici măcar nu colectează astfel de informații. „Nici eu n-aș ști să vă spun exact”, mărturisește preotul.
„Știu doar că la întâlnirile noastre anuale participă zeci de preoți din toată țară, poate o sută și ceva să zic, nu știu.”
În cazul în care un pacient dorește să fie vizitat de un preot de altă confesiune, acest lucru se poate aranja foarte ușor, pentru că spitalul are încheiate acorduri și cu alți prelați de alte confesiuni din oraș. „Știu că spitalul are acord cu Biserica Baptistă din oraș”, susține părintele Petrișor.
„Minunea lui Dumnezeu!”
Serviciile unui preot sunt cerute direct de pacienți sau de aparținătorii acestora. Părintele Petrișor, însă, recunoaște că, de multe ori, chiar asistentele îl anunță când un pacient e grav și starea lui de sănătate se înrăutățește de la o clipă la alta.
Atunci, preotul se echipează și intră pregătit pentru orice. De la o simplă discuție cu pacientul și o rugăciune până la ritualul împărtășaniei și al moliftei, rugăciunea specială pentru muribunzi. „Chiar deunăzi am avut, la ATI, o astfel de cerere din partea familiei. M-am echipat și am intrat”, susține preotul. Însă are și cazuri mai fericite, de care își amintește cu plăcere.
„Am mai avut un tătăic de vreo 84 de ani care era într-o semicomă. Am intrat astăzi cum ar veni la dumnealui și l-am împărtășit, iar a doua zi, când am intrat la o altă persoană, am vrut să văd ce face și m-am dus până la salonul unde era internat. Bătrânul era rezemat de pat și mânca. Asta e minunea lui Dumnezeu!”, exclamă preotul, bucuros și încrezător că munca lui, alături de medici, poate contribui la starea de sănătate a pacienților internați în spitalul roșiorean.
Bucuria e reciprocă. Deși îl recunosc mai greu costumat în echipamentul de protecție, vocea caldă a părintelui Petrișor răsună prin saloanele pe care le-a vizitat în Duminica Floriilor.
Oamenii se închină, rostesc un „Doamne ajută!” și primesc cu bucurie cumpătată crenguțele de salcâm, anafura și iconița date de preot. Mulți dintre ei au trecut în ultimele zile prin încercări grele, după cum îi mărturisesc acestuia. „Preotul e important în toate comunitățile, inclusiv în spital. Oamenii au nevoie de alinare. E foarte greu să fii aici, singur, izolat”, susține Cristian Dorilă, un roșiorean internat în spital.
„Oamenii nu știu ce să mai creadă. Mă întreabă ce se întâmplă”, susține preotul. Ca răspuns, prelatul rezumă totul la un singur cuvânt: încercare. „E o încercare, asta le spun eu oamenilor. Că lumea a mai trecut prin astfel de lucruri. Dar dacă vom descoperi în noi chipul lui Dumnezeu și vom încerca să ne apropiem, să înțelegem nevoile aproapelui și să-l ajutăm cât putem, vom trece și peste această pandemie.”
