Ce ar trebui să facă statul român ca să nu mai existe „azile ale groazei”. Centrul de Resurse Juridice nu poate merge încă pe teren

După ce în aprilie 2023, Ministerul Muncii nu mai prelungea protocolul cu Centrul de Resurse Juridice, ca singurul observator care monitorizează cum sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilități din România, soarta acestui protocol nu este nici acum - după o anchetă care a zguduit societatea și a dus la două demisii de miniștri - tranșată.

Managerul de program în cadrul Centrului de Resurse Juridice, Georgiana Pascu, a explicat pentru Europa Liberă că, până acum, niciun oficial de la Ministerul Muncii nu a oferit detalii organizației despre ce ar putea urma.

„Presupun că așteaptă desemnarea noii conduceri la nivelul Ministerului Muncii și a Autorități Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități”.

„Accesul pe care noi l-am cerut este un acces care derivă, pe de o parte, din hotărârea CEDO «CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României», unde ne-a fost recunoscută și calitatea procesuală activă și unde se vorbește despre accesul și la mijloace de petiționare independente. Pe de altă parte, derivă din articolul 33 al convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități”, a spus Georgiana Pascu.

Activista susține că ar trebui să existe un sistem independent de monitorizare a respectării drepturilor omului, iar pentru acest sistem Ministerul Muncii nu ar putea să selecteze, pur și simplu, câteva ong-uri „care îi plac”.

„Un sistem de monitorizare independent presupune ca organizația respectivă să facă dovada că are expertiză în monitorizarea independentă pentru a verifica în ce măsură sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale, închise în aceste centre sau în spitale de psihiatrie, care pot fi minori, tineri, adulți, vârstnici ”, mai spune Georgiana Pascu.

România este semnatară a convenției „Principiilor de la Paris” și care garantează independența organizațiilor care verifică starea căminelor.

„Prin urmare, în momentul în care eu se presupune ca aș fi o organizație care sunt furnizor acreditat sau licențiat ca furnizor de servicii sociale și fac parte dintr-o comisie de protecția copilului sau de evaluare a persoanelor adulte cu handicap de la nivelul Consiliului Județean, este puțin probabil să pot să demonstrez îndeplinirea acestui criteriu de independență”, explică Georgiana Pascu.

Cum ar trebui să fie alese organizațiile

În plus, mai precizează Pascu, organizațiile care îndeplinesc criteriile de independență nu ar trebui să mai încheie protocoale cu Ministerul Muncii.

„Noi am ajuns să fim nevoiți să arătăm în teritoriu aceste protocoale cu autoritățile statului, pentru că oamenii din teritoriu, șefii de centre, director de DGASPC-uri ne cereau asta”.

„Ce ar putea să facă Ministerul Muncii ar fi să aibă un protocol cu organizațiile care merg în vizite și să demonstreze că există o persoană la nivelul ministerului care preia acele rapoarte, le analizează, pune întrebări, urmărește ce se întâmplă și așa nu mai rămânem în situația în care am fost la Ilfov, și nu doar acolo, când primim răspunsuri absurde și disparate de la entități diferite”, a spus Georgiana Pascu.

Aceasta își aduce aminte că anul trecut, a ajutat o tânără din Centrul Armonia din Afumați să își scrie plângerea către poliție. Dar autoritățile au intervievat alte persoane și au spus că au negociat cu tânăra respectivă și aceasta nu mai vrea să plece din centru.

Un mecanism de coordonare care lipsește

Georgiana Pascu mai spune că România ar fi trebuit să aibă, până la această oră, un mecanism național de coordonare între ministerele responsabile pentru situația persoanelor cu dizabilități.

Este vorba despre Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției, Ministerul Educației, Ministerul Investițiilor Proiectelor Europene și altele.

Georgiana Pascu, Centrul pentru Resurse Juridice

„Ar trebui să avem ceea ce se numește mecanismul de coordonare a instituțiilor independente pentru drepturile omului, aici intrând Avocatul Poporului cu mecanismul național de prevenire a torturii, care are atribuții să meargă să viziteze aceste locuri”, a precizat Georgiana Pascu.

Acesta spune că, în prezent, Consiliul de Monitorizare, despre al cărui eșec Europa Liberă a scris vineri, este cel mai important din toate instituțiile.

Acesta îi poate reprezenta în instanță pe oamenii vulnerabili și poate ataca ordonanțele de clasare a cazurilor.

Asistența oamenilor cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale este cu atât mai importantă cu cât ei nu se pot exprima într-un limbaj prin care să se facă înțeleși în fața judecătorilor și a autorităților în general.

Fără oameni în instituții

În plus, autoritățile române sunt obligate prin convențiile semnate să nu țină oamenii în instituții.

„România are o obligație de a dezinstituționaliza. Asta înseamnă să ai comunitate, asistent personal profesionist, apartamente mai mici. Nu să ții persoanele închise în centre cu câte 50, cu 30 de oameni. Nu a oprit-o nimeni pe DGASPC Sector 3 să contracteze servicii în București, adică să își deschidă apartamente, să angajeze personal. Adică nu este normal să contractezi servicii spunând că tu nu ți le-ai dezvoltat”, arată Georgiana Pascu.

România ar trebui să asigure pregătirea persoanelor cu dizabilități intelectuale înainte ca acestea să apară la audieri în fața judecătorilor sau a autorităților în general.

„În multe țări, această pregătire se face cu ajutorul acelor cartonașe cu imagini. Se numesc pictograme. Problema este că, în România, oamenii din aceste locuri nu au fost formați să comunice cu ajutorul pictogramelor”, a mai spus Georgiana Pascu.

Din aceste motive, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii de la Consiliul Europei a venit de două ori anul trecut în România, și urmează să facă public un raport cu privire la situația persoanelor cu dizabilități.