Analiză | Premierul Marcel Ciolacu se vede prezidențiabil și învață engleza. Ce greșeli a făcut până acum

„Dragă Nikolai, spunea în 14 iulie Marcel Ciolacu la întâlnirea cu premierul bulgar, nu ştiu cum e la dumneavoastră, însă eu n-am avut parte de nicio lună de graţie. Am intrat direct în foc, însă nu mă plâng, nici nu am fost silit de către nimeni şi mai ales ştiu că întotdeauna focul căleşte!”

Călește doar teoretic, pentru că nu este deloc clar că premierul a ieșit întărit din „focurile” prin care a trecut, așa cum îi place să creadă. Mai ales că pe unele le-a aprins singur.

Scăpat de greva profesorilor - a refuzat să preia mandatul de premier cu acest cartof fierbinte în brațe - Marcel Ciolacu a pornit la drum în trombă.

Plecat la luptă pe cai mari și vijelioși

Declarații peste declarații, promisiuni în stil pesedist, acțiuni de PR menite a-l arăta un om ca toți ceilalți - a mers cu metroul și a plecat în Germania cu avionul de linie. În contrast evident cu președintele Iohannis criticat pentru deplasările în străinătate cu câte un avion privat de lux.

S-a întâlnit apoi cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu, pentru a discuta despre reducerea inflației și controlul deficitului bugetar, cele două probleme spinoase ale economiei. A declarat „urgență maximă” pentru reducerea adaosurilor comerciale la un număr de alimente de bază.

Recent s-a dus la ziua de naștere a Patriarhului Daniel. Nu a fost singur, ci însoțit de președintele Curții Supreme, președintele Curții de Conturi și ministrul Fondurilor Europene. Ciolacu are toate motivele să-i fie recunoscător Patriarhului, care prin purtătorul de cuvânt al BOR a luat o atitudine dură împotriva Gabrielei Firea în scandalul azilelor de bătrâni.

Un activism frenetic deci, așa cum îi șade bine unui premier proaspăt intrat în pâine și care vrea să facă diferența față de predecesorul său cam lent în reacții fără acordul Coaliției și al Cotroceniului.

Cu ochii pe prezidențiale, Ciolacu face gafe de politică externă

Dincolo de asta, mișcările lui Marcel Ciolacu arătă intenția clară de a se profila și drept candidat viabil pentru prezidențialele de anul viitor. A pornit pe acest drum din timp, cu ochii pe sondajele de opinie.

Un drum presărat însă cu multe hârtoape, pe care premierul și sfătuitorii săi fie nu le-au anticipat, fie le-au evaluat incorect.

• „Inabilitatea” din Germania

Este vorba de vizita în Germania, unde premierul a făcut o declarație care a surprins pe mulți, mai ales că ea nu fusese pusă pe tapet până atunci nici de președinte, nici de Ministerul de Externe.

La conferința de presă comună cu cancelarul Olaf Scholz, premierul Ciolacu a spus că România vrea staționarea permanentă de militari germani în România. Răspunsul a fost rapid - Ciolacu era încă la Berlin - și tranșant:Germania nu e „obligată” să trimită o brigadă în România deoarece are deja una în Lituania, la fel ca alte state NATO.

Analiștii consultați de Europa Liberă spun că a fost o „improvizație”, „o inabilitate diplomatică”, Ciolacu depășindu-și limitele într-o zonă în care nu are expertiză.

Premierul Marcel Ciolacu și omologul său maghiar, Viktor Orban, la o întâlnire privată în București, 17 iulie 2023.

• Scurta „prietenie” cu Orban

A urmat, tot în același registru al politicii externe, întâlnirea privată cu Viktor Orban, al cărei rezultat pare cel puțin la fel de problematic precum cel din Germania.

„Întâlnirea a fost organizată în grabă și foarte riscantă, dovadă că s-a întors împotriva lui, cel care a inițiat-o”, spune analistul Cristian Pârvulescu.

Și s-a întors chiar cu forță, pentru că premierul român nu doar că a legitimat un actor politic problematic și nefrecventbil în Europa, considerat un cal troian al Rusiei și un lider iliberal, dar a mai fost și păcălit pe față, lucru care denotă necunoașterea personajului.

Nu doar că Viktor Orban nu a respectat în discursul de la Tușnad recomandările făcute de Ministerul Român de Externe de a evita derapajele anti-UE și pro -Rusia, dar le-a ironizat și a făcut exact ceea ce a făcut și în anii anteriori.

„Noi nu am afirmat niciodată că Ardeal și Ținutul Secuiesc ar fi unități teritoriale române”, a spus premierul maghiar.

Viktor Orban l-a ironizat pe însuși Ciolacu, cel cu care voia să pună bazele „unei frumoase prietenii”.

„România are un premier nou, la mulți ani, să fie sănătos, e al 20-lea premier român de când sunt prim-ministru. Poate la a 20-a încercare ne iese”, a declarat Orban la Tușnad.

Pentru a îndulci pastila amară (reacțiile presei românești și a celei de opoziție de la Budapesta au fost extrem de acide), prim-ministrul Viktor Orban i-a scris omologului său Marcel Ciolacu mulțumindu-i pentru că a fost „primit la București”, dar și pentru că „aţi asigurat securitatea Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad şi pentru că aţi făcut posibil ca discursul meu de astăzi să se desfăşoare în mod paşnic şi fără tulburări”.

Profesorul și analistul Cristian Pârvulescu spune pentru Europa Liberă că „de vineri încoace situația a devenit intenabilă, iar Ciolacu este în defensivă și nu găsește argumente”.

Într-adevăr, pe cât de comunicativ a fost după întâlnirea privată cu Viktor Orban, pe atât de tăcut este acum Ciolacu după episodul Tușnad.

În plus, este vorba de o incoerență bătătoare la ochi, adaugă Cristian Părvulescu.

„Te duci la Berlin, apoi te întâlnesti cu Orban, pentru occidentali e o nebuloasă guvernarea aceasta.”

Cert este că, prin aceste acțiuni de politică externă, Marcel Ciolacu a încercat să se profileze ca prezidențiabil, dar nu prea i-a reușit.

Ciolacu ia lecții de engleză și învață să fie prezidențiabil, nu „baron local”

Marcel Ciolacu are mai degrabă profilul unui prim-ministru decât al unui președinte, dar în partid există o presiune mare să candideze, explică pentru Europa Liberă sociologul și analistul Ovidiu Voicu.

„Nu vorbește limbi străine, nu are educație, nu are cu adevărat conexiuni în zona de relații externe, e un punct slab. Ca președinte are destule handicapuri de depășit ca să fie credibil. Dar în PSD există această presiune ca să candideze.”

Chiar dacă Marcel Ciolacu nu a anunțat oficial că vrea să candideze, în PSD se fac pregătiri în acest sens. Din informațiile Europei Libere în jurul său există o echipă, alta decât cea formată din consilierii personali de la guvern, care încearcă să-i „retușeze” punctele slabe pentru profilul unui candidat la prezidențiale.

Așa se face că Ciolacu ia lecții intensive de engleză, limbă pe care o stăpânește aproximativ, învață codul bunelor maniere și de protocol, dar și să vorbească în public. Mai exact, spune o sursă din Coaliție pentru Europa Liberă, „învață să facă saltul de la baron local, la premier și președinte”.

„Nu-i ușor, dar e pe drumul cel bun”, ne spune încrezătoare sursa menționată.

Aceeași echipă îl sfătuiește și când să iasă în public și pe ce teme, ce gesturi ar putea avea priză la electorat.

La meci în căutare de electorat

Poate așa se explică implicarea lui Marcel Ciolacu în scandalul legat de stadionul Ghencea, în sensul în care acesta să poată fi folosit de toți cei care solicită închirierea sa.

Stadionul este construit din banii statului și deținut de Clubul Sportiv al Armatei, deci se află în subordinea Ministerului Apărării, căruia Ciolacu i-a cerut să dispună ca stadionul să poată fi închiriat de oricine. Doar că a fost refuzat și în consecință Ciolacu a trimis Corpul de Control la stadionul Steaua.

După care s-a dus la meciul FCSB-Dinamo, pentru că „electoratul stadioanelor nu este unul de neglijat”, spun analiștii consultați de Europa Liberă.

Bine, rău, este evident că activismul premierului nu apare din neant și are un scop clar.

Scandalul azilelor, sabie cu două tăișuri

A venit însă scandalul azilelor de bătrâni, unul neplăcut pentru PSD și Ciolacu personal, care a trebuit să-l gestioneze atât la nivel de imagine, cât și al tensiunilor din partid.

A reușit, dar de abia după zile bune a obținut demisia Gabrielei Firea. S-a văzut că nu a avut forța politică necesară să impună de la bun început în interiorul partidului decizia demisiei lui Firea, susținută de puternica grupare Paul Stănescu.

„Pentru moment unii ar putea sugera că a preluat controlul partidului, dar în realitate, foarte probabil, cei care au fost obligați să cedeze, în special Firea, îl vor aștepta după colț când va avea dificultăți, pentru a-l ataca”, spune profesorul Cristian Pârvulescu.

Pe de altă parte, prin îndepărtarea Gabrielei Firea, liderul PSD scapă de o problemă, având acum o oportunitate crescută în ceea ce privește candidatura la prezidențiale, dar, din punct de vedere al electoratului de care e interesat Marcel Ciolacu, lucrurile stau diferit.

Pentru a câștiga prezidențialele, PSD-ului nu-i este suficient propriul electorat, de aceea partidul nici nu a mai reușit să ocupe fotoliul de la Cotroceni de la Ion Iliescu încoace, are nevoie de electoratul de dreapta sau de centru.

Scenariul din 2000, când cursa finală s-a dat între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor nu e sigur că se va repeta la alegerile din 2024, cu George Simion, liderul AUR, atrage atenția Cristian Pârvulescu.

„PSD trebuie să convingă electorii centriști neutri care nu votează decât in extremis cu PSD. Iar asta ar fi doar în varianta în care Ciolacu ar ajunge în turul doi cu Simion și chiar și în această variantă diferența de calibru dintre Ciolacu și Iliescu este evidentă, deci nu are certitudinea că ar funcționa scenariul din 2000.”

Potrivit ultimelor sondaje de opinie, cel comandat de organizația Geeks for Democracy, de pildă, AUR a ajuns la 20%, reușind să surclaseze PNL. Partidul condus de George Simion este singurul partid care pare să crească constant în preferințele votanților.

Provocarea deficitului, proba de foc

Dar cea mai important problemă căreia trebuie să-i facă față Cabinetul Ciolacu este cea economică, mai exact deficitul bugetar care riscă să iasă din cifrele convenite cu Bruxelles-ul.

După primele cinci luni ale anului deficitul a ajuns la 2,33% din PIB, în condițiile în care deficitul asumat la final de an este 4,4%.

Ciolacu ar putea fi obligat să ia o serie de măsuri nepopulare pentru a acoperi gaura din buget și a reduce deficitul.

Măsurile preconizate se referă la reducerea cheltuielilor, ceea ce ar putea implica desființarea unor posturi din sistemul bugetar și mărirea TVA.