Continuăm seria de emisiuni comemorative dedeicate lui Cornel Chiriac cu un dialog pe care l-am avut acum 20 de ani cu Moni Boredeianu, fostul solist vocal al grupului Phoenix.
Your browser doesn’t support HTML5
Europa Liberă: Moni Bordeianu, au trecut atâția amar de ani de când publicul românesc nu a mai auzit nimic despre cel care a fost primul solist vocal al formației Phoenix în, probabil, prima formulă a acestei vestite trupe rock. Te-aș ruga, de aceea, la început, dacă se poate, să rememorezi acei ani - sfârșitul anilor, sau jumătatea anilor '60 - sfârșitul anilor '60, perioadă în care formația Phoenix s-a întâlnit cu Cornel Chiriac.
Moni Bordeianu: „Noi prima oară l-am întâlnit la Festivalul Studenților, la Iași. Era în comisia aia de... care dădea premiile. Și, după ce am primit noi premiul I de compoziție și de formație, l-am întâlnit. Și atunci m-a invitat la București, să mă duc până la el. No, după festival, scurt după aai am plecat la București și am vorbit cu Chiriac, la modul ce putem face, să scoatem disc, să facem niște imprimări la radio... Și așa s-au dezvoltat toate chestiile cu el...”
Europa Liberă: Da. Nicu Covaci spunea despre activitatea lui de producător al formației Phoenix...
Moni Bordeianu: „Bine... activitatea lui de producător a fost la modul următor, că... cum s-ar numi, de fapt, la americani „executive producer” - adică ăla care dă banii, dar el nu a dat banii, ci a procurat studiouri, la radio sau la Electrecord. El a făcut toate legăturile astea și, ca și producător de muzică, de fapt, a fondat Phoenix. Mai puțin muzical - Chiriac, ci mai mult organizatoric și făcând contactele.”
Europa Liberă: Moni Bordeianu, ce a însemnat Cornel Chiriac pentru tine în acei ani?
Moni Bordeianu: „Tot timpul cât l-am cunoscut și cât a trăit, pentru mine a fost un foarte bun prieten. Noi am avut, pe lângă chestia asta, așa, de formație, noi doi am fost și foarte buni prieteni. Eu am sunat de multe ori la el acasă în București, ieșeam cu el la diferite localuri să mâncăm, la diferite baruri... Prin el l-am întâlnit pe actorul Dichiseanu, cu care am băut, cu... Liviu Tudan, l-am cunoscut prima oară prin Chiriac. Și am stat mult pe la el...
Eu am plecat în 70 și m-am dus direct la Munchen, la Chiriac. El deja fusese în America, la bunica mea și la sora mamei mele, pentru că el voia să primească, cu timpul, cetățenie americană și trebuia să arate că are pe cineva acolo, și atunci l-am trimis la bunica mea și el a primit trimis un fel de... green card se cheamă, adică pe baza ăsteia după cinci ani primești pașaport american. El deja a fost la ai mei acolo, în New York. Și eu la Munchen când m-am întâlnit cu el, la fel, am stat la el, am făcut emisiuni împreună, am făcut o imprimare de două cântece, singur cu ghitara... Și la Munchen, tot așa, împreună... Zicea să-i fac pește ca-n România, cu mămăligă și cu saramură și cu usturoi și... Am stat vreo trei luni cu el acolo. După aceea am plecat în America și el a venit... Eu am plecat, cred, în septembrie sau octombrie, și el a venit la anul viitor, tot așa prin septembrie...
Erau deja frații (nu mai știu cum îi chema), care de la New York făceau emisiuni atunci, doi frați din București [frații Ocu și Camil Petrescu jr, n.red.], care făceau emisiuni la Europa Liberă, și cu ăia împreună și cu Chiriac ne-am dus la diferite concerte în New York. L-am văzut acolo pe Eric Clapton, cu perioada aia cu „Layla”, pe Humble Pie și Earth, Wind and Fire... Și am stat, așa, vreo două săptămâni cu el în New York. Și după aceea el s-a întors și nu știu după cât timp am auzit de la șeful Europei Libere că a murit și dacă nu vreau eu să fac emisiunea în Munchen.
El a fost primul dintre redactorii de radio români care a băgat puțină muzică, cum îi ziceam noi de-atuncea, „din vest”, muzică beat, muzică rock. Și, în afară de asta, s-a ocupat tare mult de trupele care veneau, care creșteau în România și care aveau puțină originalitate și făceau altceva decât sincron, adică puțin mai ce dorea tineretul. El s-a ocupat mult de chestia asta și a fost cel care a făcut drumul pentru trupele acestea. Și a fost pentru o generație întreagă de formațiile astea care erau atunci - nici nu mai îmi aduc aminte de toate - de fapt acela care a pregătit drumul, să poată să aibă concerte, să poată să facă imprimări la radio. Noi am fost primii, dar după noi au venit mulți.”
Europa Liberă: Era ceea ce se numește un promoter...
Moni Bordeianu: „Da, printre altele... Prieten, promoter, deschizător de uși, aranjor în de toate... A fost, cred, la fel de important - cum a fost poate Phoenix în muzică, a fost el important pentru a face afinitate pentru această muzică în România.”
Europa Liberă: Moni Bordeianu, îți mulțumesc foarte mult pentru acest dialog și urmează să ascultăm emisiunea Metronom din 30 martie 1974 în care Cornel Chiriac a prezentat la radio Europa Liberă albumul „That's What I am Here For” al ghitaristului Roy Buchanan.
Moni Bordeianu: „Cu plăcere și salutări la toți ascultătorii.”