Prețul locuințelor tot crește. Se poate repeta scenariul din urmă cu zece ani?

În ciuda semnalelor că recesiunea bate la ușă, prețul locuințelor, indicatorul care a marcat criza economică în urmă cu zece ani, continuă să crească încet, dar sigur, în marile orașe.

Prețul apartamentelor vechi și noi a continuat să crească și în luna septembrie. După un plus de 1,2% în august, luna trecută prețul acestora s-a apreciat cu doar 0,6%, ajungând la 1.272 de euro pe metru pătrat, la nivel național, arată o analiză recentă a portalului Imobiliare.ro.

Chiar dacă tendința este în continuare de creștere a prețului mediu, totuși acesta este sub nivelul anului 2008, cu excepția Clujului. „Ritmul actual de creștere este cel mai scăzut din ultimii zece ani, este aliniat cu inflația. Anul viitor nu se prevede o creștere mai mare, va fi probabil similară cu ceea ce s-a întâmplat în acest an”, ne-a explicat Daniel Crainic, director de marketing al portalului imobiliare.ro.

El a precizat că creșterea prețului este impulsionată de o cerere „neașteptat de mare”, însă „nimic din piață nu anunță că România se îndreaptă spre o prăbușire de prețuri”, ci eventual, vor exista „anumite ajustări” ale acestora pe segmente nișate.

Nevoia de locuințe este mare, căci potrivit statisticilor, românii sunt campioni europeni la supraaglomerarea în locuințe, dar și la faptul că majoritatea locuiește în construcții vechi. Pentru prima dată, în ultimii 30 de ani, în 2018, stocul de locuințe a depășit nouă milioane de unități, dar această cifră este doar cu un milion peste valoarea din 1990. Acest lucru înseamnă că, în continuare, majoritare sunt construcțiile vechi.

Analistul economic Dragoș Cabat atrage atenția că prețurile în creștere pentru apartamente reflectă și nivelul de trai al oamenilor din acele zone. În opinia lui, există două Românii „una formată din orașele mari, acolo unde cresc prețurile la case, la apartamente pentru că implicit veniturile sunt mai mari, la fel și accesul la credite, apoi mai este România din afara orașelor mari, acolo unde prețurile la imobiliare nu au crescut”.

Totuși, spre deosebire de acum zece ani, dinamica salariilor a fost mai mare decât cea a segmentului rezidențial. Cu alte cuvinte, statisticile arată că, pentru a achiziționa, în prezent, un apartament nou de 50 de metri pătrați unui român îi trebuie aproape o sută de salarii medii pe economie, echivalentul a peste opt ani de muncă. În urmă cu zece ani, ar fi avut nevoie de trei ori mai mult, adică de salariile pentru aproape 25 de ani de muncă.

Pe de altă parte, ponderea programului „Prima casă”, cel care a susținut piața imobiliară în anii cei mai grei ai crizei, ar urma să fie înlocuit de programul „O familie, o casă”, destinat în principal familiilor cu venituri mici, ce presupune condiții mult mai restrictive pentru luarea unui credit.

„Ponderea programului „Prima Casă” a scăzut foarte mult în ultimii 2-3 ani. Astăzi, sub 15% din tranzacții sunt generate de „Prima Casă” conform datelor pe care le avem de la dezvoltatori și pentru că produsele de finanțare existente în piață sunt competitive. Transformarea programului într-unul social este de bun augur”, este de părere Daniel Crainic.

Deocamdată, în opinia lui Dragoș Cabat, faptul că dobânzile sunt în creștere pentru că și inflația este în creștere, ar putea avea drept consecință o restrângere a cererii de locuințe.

În continuare există riscul apariției unei crize imobiliare, spune analistul economic, care atrage atenția că „fiecare industrie are un ciclu de viată al ei care merge în consens cu economia, în general, sau e defazat, iar imobiliarele sunt defazate în urmă față de media economiei. Adică, atunci când te apropii de recesiune, atunci este cel mai mare boom pe piața de imobiliare, iar recuperarea vine mai greu decât pentru restul sectoarelor”.

El atrage atenția că, dincolo de sectorul imobiliar, sunt mai multe riscuri care pot aduce în impas economia românească, de la deficitul bugetar în creștere, la deficitul comercial sau promisiunile legate de măririle de pensii, iar acest lucru ar putea genera efecte în lanț. „Ideea e așa: dacă pocnește pe undeva, este ca și cum ai cârpi o haină veche care se poate rupe în altă parte”.