Sat, oraș sau zonă metropolitană? Ce ar trebui să facă autoritățile cu datele de la Recensământ 2022

Numărul rezidenților din România a crescut față de 2011 doar în Ilfov, Bistrița-Năsăud și Suceava, potrivit recensământului.

„În general, datele confirmă o tendință foarte periculoasă pe termen lung, și anume mobilitatea populației tinere și populației educate, care poate afecta negativ zone foarte mari din România pentru că economia modernă, bazată pe cunoaștere, presupune un tip de populație, iar mișcarea către centrele mari sau către cele internaționale are efecte majore pe termen mediu și lung”, spune pentru Europa Liberă profesorul Călin Hințea, decan al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul UBB.

În paralel, deși este perceput de locuitori ca fiind tot mai aglomerat, Bucureștiul are cu aproape 170.000 mai puțini rezidenți decât în 2011 (numărul rezidenților „dispăruți” e asemănător cu cel al unui oraș de dimensiunea Aradului). În schimb, județul Ilfov a câștigat circa 150.000 de locuitori, cam câți are Sibiul.

Fenomenul nu infirmă însă mobilitatea masivă către centrele mari. În județul Ilfov se află localitățile din jurul Bucureștiului în care sunt rezidenți oameni activi economic în capitală. La fel este cazul comunei Florești din Cluj, care a cunoscut o dezvoltare masivă în ultimii ani, pe măsură ce persoane care continuă să lucreze în Cluj-Napoca, s-au mutat acolo.

„Ne convine sau nu, motoarele dezvoltării economice sunt zonele urbane mari”, spune Călin Hințea, dar „odată ce anumite zone urbane își ating limitele, populația începe să caute oportunități de a rămâne în zona economică a marelui oraș, fie că e București sau Cluj, dar dorește mai multă liniște sau nu își mai permite costul vieții din zona respectivă și se mută într-o zonă adiacentă”.

Orele petrecute în trafic de cei care nu mai locuiesc în marile orașe, dar continuă să lucreze aici, sunt un efect direct al fenomenului, nu doar în România.

Situația vine însă și cu alte probleme - case scoase la vânzare fără să aibă utilități, străzi fără posibilitate de acces optim pentru pompieri sau o „distrugere a ruralului din apropierea marilor orașe”, așa cum o descrie profesorul clujean. Un spațiu rural transformat în „cartier fără spirit comunitar sau afiliere față de zona respectivă, cu o dezvoltare neorganizată”.

„Trebuie regândit complet modul în care vedem în România cooperarea locală și regională și trebui să mergem și dincolo de zone metropolitane, spre zone strategice de dezvoltare, zone regionale de dezvoltare, o înțelegere mult mai aplicată și descentralizată a ceea ce înseamnă cooperarea între localități”, spune acesta.

Regionalizarea României rămâne o necunoscută de ani de zile, în ciuda numeroaselor dezbateri politice și academice din ultimul deceniu. Existența zonelor metropolitane este însă o realitate legiferată, care, remarcă specialiștii, nu a reușit încă să își îndeplinească pe deplin menirea.

Potrivit Legii 351 din 2001, zonă metropolitană este „zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaţii de cooperare pe multiple planuri”.

La Cluj, există Asociația de Dezvoltare intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ZMC), la București, Asociația de Dezvoltare intercomunitară Zona Metropolitană București (București și Ilfov).

Cea din urmă are proiecte precum „dezvoltarea serviciilor de educație preșcolară”, dar și „elaborarea studiilor de fezabilitate pentru conectarea Bucureștiului cu noua autostradă A0 prin zece drumuri radiale” - un proiect de peste 700 de milioane de euro, care ar urma să fie finalizat în 2026.

La Cluj, cel mai „scump” proiect al anului 2022, un milion de euro din fonduri norvegiene, a fost cumpărarea de 24 de locuințe pentru persoane vulnerabile. Investiția din 2022 a proiectului Pata 2 a fost de un 1 milion de euro, a spus pentru Europa Liberă, Bogdan Stanciu, manager de comunicare al Zonei Metropolitane Cluj.

Zona metropolitană Cluj.

Investițiile acestei Asociații metropolitane, formate din primăriile a 20 de localități, inclusiv reședința de județ Cluj-Napoca și Consiliul Județean, sunt realizate din proiecte cu diverse finanțări externe – în principal de la Comisia Europeană.

Bugetul propriu, din contribuțiile membrilor, este doar unul de funcționare, care a fost în 2022 de 812.000 de lei (circa 160.000 de euro, cam cât e valoarea unui singur proiect din cele 6 desfășurate în acest moment de ZMC).

În România nu există zone metropolitane funcționale, spune profesorul Călin Hințea. „Există cooperare doar pe anumite segmente și există probleme mari la nivelul acestei cooperări. Probleme de înțelegere a cooperării locale între administrații, probleme legale, probleme de structură teritorială și de cât de bine lucrează acele localități”.

Călin Hințea subliniază că delimitarea unei zone metropolitane nu ar trebui făcută „cu compasul” – până la un anumit număr de kilometri de „centru” și dă exemplul Clujului, despre care spune că lucrează organic (și din punct de vedere al fluxului economic și al celui de populație) cu un municipiu precum Turda, care nu este însă în zona metropolitană. În schimb, cu un sat inclus în zona metropolitană, relațiile pot fi aproape inexistente.

Despre amploarea proiectelor pe care le pot desfășura totuși asociațiile metropolitane, oricum ar fi ele formate din punct de vedere geografic, Bogdan Stanciu de la ZMC spune că un grad mare de speranță se îndreaptă spre anul 2024.

Legea 246 din 25 iulie 2022 privind zonele metropolitane include o sursă importantă de finanțare pentru aceste asociații. O parte din încasările la bugetele locale, va merge către zona metropolitană, exclusiv pentru investiții.

„O cotă de 5% din impozitul pe venit se virează de către Ministerul Finanţelor, prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, către zona metropolitană constituită”, potrivit legii adoptate anul trecut.

Legea din 25 iulie menționa data de 1 ianuarie 2023 de la care ar fi urmat să fie virate aceste sume, dar printr-o ordonanță de urgență publicată pe 9 decembrie 2022, cu mai puțin de o lună înainte de 1 ianuarie, data a fost amânată cu un an (Articolul LVIII).

Potrivit lui Bogdan Stanciu, o estimare a membrilor Asociației arată că din 1 ianuarie 2024 bugetul de investiții astfel constituit ar putea ajunge la 7,5 - 8 milioane de euro anual, ceea ce ar permite desfășurarea unor proiecte inaccesibile până acum unei astfel de asociații metropolitane.

Prelungirea termenului ar permite asociațiilor, adaugă el, să își formeze capacitatea de gestionare a unor asemenea bugete. „La Cluj, în prezent, la biroul de investiții/achiziții lucrează o persoană, insuficient pentru gestionarea unui buget de aproape 8 milioane de euro”, explică reprezentantul ZMC.

Un astfel de buget de investiții, o premieră pentru asociație, ar permite realizarea de proiecte precum construirea de dispensare în comunele care nu au această formă de asigurare a serviciilor de sănătate, de drumuri de legătură între comune, piste de biciclete între unități administrativ teritoriale diferite sau o centură verde a zonei metropolitane, precizează acesta.

Dacă la Cluj problemele pot depinde de finanțarea unor strategii metropolitane integrate sau de artificialul delimitării geografice, la București apare o altă problemă, spune pentru Europa Liberă Grațian Mihăilescu, fondator al UrbanizeHub.

„E clar că Bucureștiul trebuie gândit altfel – ca o zonă funcțională cu toate comunele din jurul lui și, mai mult ca sigur, provocările vor fi cele de infrastructură. Nu doar cea de transport, dar și infrastructura de electricitate, de exemplu, trebuie avută în vedere. Tendința [deplasării din oraș către zonele din jur] e clară, iar aceste probleme nu vor dispărea, trebuie gândite și planificate”, spune acesta.

La București însă, adaugă el, există 6 sectoare și 6 strategii de dezvoltare. Dincolo de colaborarea cu zona din jur, Bucureștiul „nu are o administrație unică și e greu de crezut că politicul ar accepta pierderea primăriilor de sector pentru obiectivul mai mare de gândire a unei strategii unitare de dezvoltare”.

Potrivit lui Grațian Mihăilescu, o structură care poate gestiona zona metropolitană precum o agenție de dezvoltare – cu finanțare optimă și strategie unitară, este o soluție aplicată cu succes în numeroase țări europene.

„Există în Europa numeroase zone urbane funcționale și la baza lor se află un fel de agenții de dezvoltare care includ toate structurile administrativ teritoriale din jurul unui oraș mare și dezvoltă împreună strategii mari de infrastructură, de la strategii feroviare pana la piste de biciclete care conectează orașele între ele”, spune acesta.

În opinia profesorului Călin Hințea, esențial în acest moment este ca perspectiva strategică de dezvoltare să treacă de limitele geografice sau administrative ale orașului și să meargă dincolo de zona metropolitană propriu-zisă, pe anumite domenii funcționale.

„Dezvoltarea trebuie înțeleasă pe un teritoriu mult mai larg, în care există legături organice propriu-zise, economice sau de altă natură. Dacă nu înțelegem dezvoltarea dincolo de granițele administrative ale unui oraș o să fim blocați administrativ. Dacă nu avem o perspectivă generală integrată, de exemplu în domeniul infrastructurii de transport, este frânată dezvoltarea pe viitor. Trebuie regândit complet modul în care vedem în România cooperarea locală și regională”, spune el.

Principiile trebuie să fie mai flexibile, adaugă Călin Hințea, și trebuie stimulată posibilitatea de cooperare la nivel local.

Aceasta va permite dezvoltarea pe viitor, vitală pentru ca România să nu piardă în continuare, așa cum arată recensământul că o face deja, una dintre resursele vitale ale viitorului – capitalul uman.

Călin Hințea precizează că spre deosebire de acum 10 ani, acum există totuși în România administrații „care au început să înțeleagă importanța cooperării pe zone strategice de dezvoltare”.